Iluzie spre constient

Stagnare generala, in ceruri si in carne,
Sangele a inghetat in vene, inima tace de frica
Ochiul inchis, mintea pitica,
Dumnezeii coborati la somn
De la inalta lor supraveghere;
Si erezie sufla vantul printre oameni,
Dar ei sunt adormiti in ceata.

Nici muzica nu e a noastra,
E a batranilor plecati din viata.
Noi nu stim sa mai nastem focul,
Noi nu stim sa mai dam suflare,
Acelor bucurii marunte: o poezie,
o cantare.

Intinsi cu coatele in bere,
Fumam pagini din carti nescrise
Si induram monotonii cu lungi
Apuse plagieri rescrise.

O boala vie printre noi,
Stagnarea infloreste viciul,
Iara verdele acum e gri.

Traiesti cu tine zi de zi
ingenunchiat in fata plictiselii.

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Crăciun

Iubire si pace s-avem de Craciun
Si anul ce vine sa fie mai bun.
S-avem bucurie si drum luminat,
Iar sufletul nostru sa fie curat.
Sa dam la o parte si griji, si nevoi,
Si pururi credinta sa fie cu noi.
Să fim mai puternici, mai buni si mai drepti,
Să fim mai smeriti si mai intelepti.
Să dam, mai degraba, decat sa primim,
Să nu stim ce-i ura, sa stim sa iubim.
Să stim sa urmam doar calea cea dreapta,
Constiinta ne fie mereu ne-ntinata.
Si cand, in amurg, privi-vom in jos,
Zambind, sa ne spunem: Am trait frumos!

Craciun fericit si un An Nou plin de bucurii!!!!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an

Te iubesc si sunt cu tine,
Chiar daca inca-s prins aici,
Eu voi lupta sa-ti fie bine,
Iti voi fi sprijin... n-ai sa pici!

Stim, o viata impreuna
E un vis frumos si doare,
Dupa ce am scris poveste,
Unii spun: "dragostea moare".

N-o sa moara niciodata,
"Noi doi avem acelasi vis",
Cu piesa noastra preferata,
"O poveste de dragoste-am scris".

Intre noi distanta este,
Viata nu vine cu un plan,
Dar pentru cei ce-au scris poveste,
Ce o sa-nsemne si un an?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In zadar

In zadar ne luptam sa gasim, in zadar,
Al vietii si-al mortii de piatra hotar
Nici noi nu mai stim ce-i bine sau rau,
Urcam in paradis, ne prabusim in hau?

Ce sens are viata, cand n-o intelegi,
Cand esti guvernat de absurde legi
Nici noi nu mai stim, e real este vis,
E drumul spre iad sau spre paradis?

Cautam fericirea cu-atata avant,
Ne-am vinde si fratii pe-o pala de vant
Daca ea ar aduce cat mai curand,
Implinirea ce-o afli doar in mormant.

poezie de Alex Dospian (2004)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunzisuri

Dincolo de noi, e tot ce noi dorim
ascuns asa cum stim mai bine
de tot ce e frumos si ne-nconjoara
astfel incet nici o raza de soare
sa nu patrunda din afara

Dincolo de noi, stau visele noastre
ascunse cum nu se poate mai bine
de toate fiintele care ne-nconjoara
astfel incat nici un dumnezeu
sa nu patrunda din afara

Dincolo de noi, sta dragostea noastra
ascunsa cum m-am priceput mai bine
de toata viata care ne-nconjoara
astfel incat nici tu nici eu
sa nu patrundem din afara

Dincolo de mine, esti chiar tu
ascunsa asa cum am putut
de toate dorurile care te-nconjoara
astfel incat nimeni, nimic
sa nu te poat-atince
pentru ca NU VREAU, NU POT, NU TREBUIE
ca sa patrunda din afara

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

E un zid intre noi,
sunt copaci pan’ la nori.
sunt carari ce nu duc
nicaieri.

Ne privim si nu stim
de suntem amandoi
sub cerul imbibat
de ploi.

Cautam in zadar
sa ne strangem de maini.
Rupem ramuri din gard
si strigam:
mai ramai!

Sunt copaci pan’ la nori,
ne despart si din nou,
ne privim si nu stim
de traim ori murim.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpei noastre învăţătoare

Trecut-au patru ani in zbor
Nici nu-mi dau seama cand s-au dus
A fost si greu, dar si usor
Si multe as avea de spus.

Imi amintesc de prima zi,
Ce minunata zi de toamna,
Atunci noi toti ne-am cunoscut,
Noi toti si draga noastra Doamna.

Cu glasul bland, cu ochii calzi,
Ea ne-a primit cu drag pe noi
Pe banci ne-a pus abecedarul
Si un trifoi cu patru foi.

Din prima zi am indragit-o
Iar ea, incet si cu rabdare,
Ne-a invatat tot ce stim astazi
Ea – Doamna noastra-nvatatoare.

De stim sa scriem, sa citim,
De-am invatat sa desenam,
Ori matematica de stim
Toate ei i le datoram.

Si de-a fost aspra uneori
Si, pe moment, ne-am suparat
Noi toti am inteles acum
Ca ne-a iubit cu-adevarat.

Ii multumim pentru tandretea
Cu care ne-a inconjurat
Ii multumim ca ne-a fost mama,
Ii multumim ca i-a pasat.

Ii multumim ca zi de zi,
Cu mult efort si cu rabdare,
Ne-a invatat sa invatam
Pe el, pe ea, pe fiecare.

Ii multumim ca ne-a certat
Ca ne-a crescut, ca ne-a iubit,
Ii multumim ca ne-a iertat
Cand am gresit, la nesfarsit.

Vor trece anii peste noi
Vor fi si nori, va fi si soare
Dar nu o vom uita nicicand
Pe Doamna noastra-nvatatoare.

Ne va ramane-n amintire
Stand la catedra, zambitoare
Crampei de suflet si iubire
Ea-Doamna noastra-nvatatoare.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Un cer
De stele
Formeaza Universul

O stea,
Doar una
Va forma universul
Din inima noastra

Oare stim
Sa pretuim
Momentele
Cu adevarat frumoase
Pe care viata
Ni le poate da!?

poezie de Florea Nicolae (19 noiembrie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost mereu al meu

Si daca viata mi te-a dat,
Si Bunul Dumnezeu a vrut,
Sa fii al meu neincetat
Sa ne iubim, de la-nceput.
De din-nainte sa ne stim,
Sa ne vedem, sa ne simtim,
Si-n ziua aceea de-nceput
Sa stim ca doar ne-am revazut,
Caci ne iubeam demult, demult,
Cand nu ati fost voi pe pamant
Si Doamne cat ne-om mai iubi,
De-acum Tu lucrul asta-l stii,
Caci doar iubirea noastra unica
Poate avea "viata vesnica".

poezie de Lusiana Drăguşin (30 ianuarie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartirea de ea

La ce mi-ai scris in asta seara,
Ce-as mai putea adauga?
Am fost si-am stat la o tigara,
Si m-am gandit:"-Mai bine-asa!"

Am observat de ceva vreme,
Ca te racesti si nu mai vrei,
Oricum n-aveam de ce ma teme,
Caci sunt capabil s-o inchei.

Odata ce-ai vazut potopul,
Restul iti par doar ploi de vara,
Lacrimi ce-au ars candva ca focul,
Oricum n-au cum sa mai apara.

E bine cand traiesti de toate,
Stii orice greu sa nu -l mai simti,
In loc sa urli:" Nu se poate!"
Stai si zambesti, nu-ti iesi din minti.

Cand nu-i incredere, mai bine
ma-ndepartez caci orice-ar fi,
Pe cel ce nu ma mai iubeste,
Nici eu n-o sa-l mai pot iubi.

Sunt doar un om, mai bun, mai rau,
Nu stiu ce simti ca zace-n mine,
Am fost cu sufletul al tau,
Dar azi eu ma despart de tine.

Nu pot ofta, nu-mi pot permite,
Nu mai am loc slabiciuni,
Multor iubiri zac in morminte,
Voi sterge si aceste luni.

Cand vei alege sa imi scrii,
Sa-ti amintesti ce ai scris marti,
Tu n-ai nevoie de copii,
Tu ai nevoie de barbati.

Am amanat aceasta seara,
Sperand ca tu vei fi aceea,
De-acum ce-a fost o sa dispara,
Te pun sub lacat si-arunc cheia.

Inimi in lume zac ranite,
Din vina cui?, ne intrebam,
Noi, c-am uitat de cele sfinte,
Stim doar sa luam, nu stim sa dam.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fără voi...

cum ar putea fi un Craciun
fara miros de brad... si cozonac
sau fara vinul dulce... bun...
si far' sa m-asteptati in prag?

Craciunul nu mai e la fel,
si nici nu va mai fi vreodat'
caci astazi casa e altfel,
si voi... amandoi ati plecat...

si era bine langa voi,
si eram fericiti cu toti,
iar astazi suntem numai noi,
si v-am rugat sa nu plecati.

dar Dumnezeu v-a luat la El
si inca nu ne vine-a crede
si stim ca stati acum cu El
dar nu degeaba, ci de veghe.

dar viata merge inainte,
asa cum voi mereu ne-ati spus,
mi-e dor de tine, drag parinte,
ce astazi ma veghezi de sus.

si imi lipsesti, iubita mama,
dar stiu ca de sus ma veghezi,
stiu... bine stiu... dar imi e teama
si ma-ngrozesc ca nu ma vezi.

azi am ramas doua surori
care isi plang parintii,
dar care stiu ca-n urma lor
vor veni oameni... altii...

poezie de Ana Maria Tifigiu (16 ianuarie 2009)
Adăugat de Ana Maria Tifigiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu adus florilor

Furati de ale noastre ganduri, adesea noi uitam,
Sa aducem inchinaciune, ei, Naturii.
Atenti si binevoitori doar trebuie sa fim
Si maretia ei cu ochii s -o cuprindem.
Priveste la o floare si intreba-te acum,
Cine este arhitectul, creatorul ei divin?
Raspuns, greu de primit, dar asta nu-i motiv,
Sa ramanem departe de a lor lucrare.
Multe povesti, legende, mituri scrise
Din timpul cel din urma vin,
Ca noi sa stim al lor rost, aici, cat pe pamant traim.
Simboluri pentru ale noastre simtaminte
Transcrise intr-o imensa paleta de culori, sunt.
Si-au ales sa intre -n ale noastre obiceiuri.
Cel mai de pret cadou in gesturi omenesti
De oferit, primit sau de daruit,
In zi de sarbatoare, la -ntalnire si oricand,
Ramane floarea, prea "distinsa doamna "
Si regina imparatiei sufletului implinit.
Mesajul ce -l transmit il decriptam
Ca pe un cod ascuns de multe veacuri.
Ciudat!, atatea stim, fara sa ne dam seama poate,
Din lumea lor, a florilor!
Rosu, cea dintai culoare, focul dragostei l-aprinde,
Galben, palida culoare, gelozie ar vrea sa-nsemne,
Movul, sobra lui culoare, inteleciunea noastra poarta,
Si asa pe mai departe, dupa cum prea bine stim,
Fiecare –n felul ei vorbeste.
Parfumul in nuante dulci, ori fresh sau de oricare,
Din mireasma lor, cu pricepere de veacuri si grija se aduna,
Si ale noastre simturi rascoleste, ne-mbie si ne-mabata.
Leacuri pentru sanatate stim ca sunt,
Puse la ranile ce dor, suferintele alina,
Stare de binete dau si tristetea o alunga.
Galbenul polen strans cu asiduua migala, curge in stupina
Pentru al nostru ospat cu miere fina.
Pe sevalet, artistul cu a lui talent si iscusinta,
In picturi celeste, nemurirea lor o deseneaza.
Si cate si mai cate ar mai fi de spus....
Se nasc si cresc dintr-o minuscula samanta,
Un bulb sau un banal lastar,
Udate doar cu stropi de ploaie si
Incazite cu bunavointa, de razele lui, ale Soarelui,
Un buchet imens de flori rasare.
Haina curcubeului imbraca a lor petale.
Cu migala si cu sirg Natura le-a zamislit,
Trimfatoare parca vor sa fie pe-al nost pamant.
In semn de pretuire pentru a lor daruie,
Pe numele ce-l poarta ca si noi, ne-adresam lor, florilor.
Oameni buni, deschide-ti ochii si al vostru suflet,
Ca-n launtru sa patrunda prospetimea, nobletea si farmecul lor, al florilor!

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Sunt acum struguri şi mere

Dar nu mai sunt rândunele

Multe flori sunt veştejite

Frunzele-s îngălbenite

Iară pomii rămân goi

S-a dus vara de la noi

Păsărelele-au plecat

Frunzele s-au scuturat

Vantul sufla şi ne zice:

- Uite vine iarne rece

Cu zăpadă şi cu ploi

Să ne bucuram şi noi.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre Morminte!

Oameni care au fost şi nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morţi, şi nu-şi mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!

Au adormit într-un somn adânc şi nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uşi deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.

Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câţiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!

Noi, toţi ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple şi să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghiţit mormântul!

poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi te vrem

Ai-ne Doamne-n vedere
Si ne ajuta sa traim
Azi viata in veghere
Da-ne dar acum putere
Evanghelia s-o implinim
Toti copiii Tai sa fim

Tata drag din cerul sfant
In carul de biruinta
Ia-ne Tu si prin Cuvant
Da-ne Duhul pe pamant
Si ne-mbraca in credinta
Pana vom fi-n nefiinta

Vremuri grele azi traim
Fii-ne in ajutor
Caci ne vrem ai Tai sa fim
Inima sa-ti daruim
Noi te vrem Ocrotitor
Pana-n vecii vecilor

Infloreste-ne iubirea
O Isuse pentru Tine
Ca sa stim ce-i mantuirea
Traind dar neprihanirea
Pana-n ziua care vine
Sa zburam in slavi senine

Stspan dar pe Tin" te vrem
O Isuse scump Mesia
Credinciosi sa-ti ramanem
Si fiinta sa ti-o dam
Tu sa na ne fii bucuria
Dragostea si vesnicia

Doamne da-ne biruinta
Ca-ncercarile sunt mari
Umple-ne de-a Ta credinta
Caci noi vrem a Ta Fiinta
Azi pe palme sa ne cari
Chiar sub vazul celor mari

Fii-ne Isus salvarea
Chiar din mana celor rai
Caci amar vuieste marea
Si e cruda incercarea
Azi pentru copiii Tai
Ce nu vor a lumii cai
01 oct. 2021 Manastur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorii

Cei mai dezinvolti- actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cand incep sentimentele sa se clarifice.
Patati de ulei,
Cu sepci veridice,
Ocupand tot felul de functii,
Intra si ies pe replica,
Care le vin sub picioare ca niste presuri.
Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Grimati tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!
Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa tinem mainile.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lasati pe nimeni sa moara

Traiti, dar lasati-i si pe-altii sa traiasca
Spuneau ei in seninul lunii
Ca o carte deschisa spre viata erau:-
Si adevar erau predicat lumii.

Erau cunoscuti, dar totusi prea singuri:
Anonimi cintind live pentru comuna soarta
Voind sa schimbe ura-n iubire
Prin inima lor, ca o carte deschisa si dreapta.

Inimi largi pagini deschise aveau
Clare batai, miocardice amurguri,
Zaruri moi- rasucite restante
De seminte-cuvinte rasarind printre rinduri.

Prin strigatul lor, viata voalata
Se umbrea peste mortii calatori dintre statii.
Frazele lor inecate-n suspine
Creionau nervul surd sa schiteze negatii.

Iadul lor li-i facura cadou
Mintindu-i ca pe noi azi, ca-i paradisul.
Traiau un razboi mut in armistitiu
Prin batai de inima aritmundu-si abisul.

Si strigau din seninul de inima albastra-
Clar suspin putin ragusit,
Rastignit peste lumea absenta de-afara,
Peste vintul de ploaie lovit.

« Lasati-i si pe ceilalti sa traiasca
Fiecare merita un cintec,
Orice om are inima albastra
Orice om are lacrimi si-un suflet.

Nu lasati pe nimeni sa moara
Nu traiti pentru a scuipa si ucide
Cititi in inima clara a noastra
Seninul iubirii din ceata minicunii..
Traiti si lasati sa traiasca
Traiti si lasati sa traiasca
Traiti si lasati
Traiti..."

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonsens cu sange

'Inca mai ploua cu sange-mi-ai spus-
dar are-o culoare ciudata. Si-a pierdut
roseata'.'Poate si-a schimbat componenta-
am raspuns'. Poate noi nu mai suntem
oameni. Ne-am schimbat in statui.
Acum inteleg de ce suntem cu totii
ciobiti. Acum stiu de ce nu ne mai doare,
de ce nu mai avem sentimente.
'Ba da. E sange-mi-ai spus. Totul e
sange. Noi suntem de sange, de sange
alb, fara hematii...
Oameni de sange? Ce bine... atragem
insectele si sangele nostru va intra
in sangele lor fara pericolul descompunerii
si astfel vom realiza un circuit:
circuitul sangelui in natura..
Sa stii ca e o forma de continuitate,
o forma de nemurire.
Ma gandesc ca la un moment dat
ne vom schimba sangele intre noi
sau il vom cumpara de la magazine:
'Cat face un litru de sange? Dati-mi, va rog,
doi litri'...
Ne vom face singuri transfuzii,
ne vom deschide pipturile si vom turna
sangele ca intr-un rezervor de kerosen.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente

Lumini in jurul nostru,
Crezi ca sunt licurici,
Una se duce-n jos,
Tu insa, o ridici.

Nu stim ce e cu ele,
Nu stim macar ce sunt,
Dar poarta fericire
Un lucru-asa marunt.

Luminile se-nalta,
Si altele apar,
Privim timizi spre ele,
Cum vin si cum dispar.

O lacrima se scurge,
Lumini apar din ea,
Un zambet infloreste,
Se naste dragostea.

Se nasc sperante-n bine,
Tristeti si bucurii,
Se -ntemeiaza o casa,
Din ea apar copii.

Se cearta lumea-n strada,
Se plimba ochi pe ape,
Lasand sa fuga dorul,
Si grijile sa scape.

Lumini apar pe cer,
Cred ca am inteles,
Se nasc din sentimente
Si se vad foarte des.

Deschidem ochii bine,
Privim timizi in jur,
Te strang incet de mana,
Acest moment il fur,

Il vreau doar pentru mine,
Sa stiu c-ai fost a mea,
Sa am o amintire
Inchisa intr-o stea.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori

Sau ne cautam prea mult...
Sau gandim nejustificat de mult...
Sau reactionam curios, cum nu am vrea...
Sau actionam cum dorim, dar ne iese prost sau aproape prost...
Sau nu stim ce gandeste celalalt...
Sau nu stim de ce am facut asa...
Sau nu stim ce ar vrea celalalt...
Sau ne pare rau ca nu am discutat...
Sau ne pare rau ca nu ne-am citit gandul, cuvantul...
Sau nu mai avem timp.
Oricum, atat de multe cuvinte, incat alternativa, solutia problemei,
nu se mai vede. S-a ascuns, s-a pierdut printre sau-uri. Nu poate fi inlocuita cu altceva? Cu alt cuvant?
Ori nu se poate?

poezie de Violeta Pifu din Biblioteca sentimentelor. Lumi retuşate (2004)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria scrisa de inaintasi

Istoria scrisa de inaintasi
E pentru fiecare azi, o carte vie,
Pasim cu umilinta-n a lor pasi
Mandri de scumpa noastra Romanie.

Au fost eroi ce au crezut in libertate
Si uneori si-au pus chiar viata "la bataie"
Oameni simpli, patrioti visand la unitate,
Cu dragoste de tara-n piepturi arzand valvataie.

La Alba Iulia, atunci, la Sarbatoare
La poalele Cetatii cu toti adunati
Ei, inimi langa inimi au sfaramat hotare
Porti vesnice croit-au in muntii vechi Carpati.

Sufla un vant prielnic, de sus de la cetate
Si-atunci poporul nostru si-a ridicat grumazul
Si-n piept cu dorul sacru, un dor de libertate
Si-au amintit romanii de-al lor voivod... Viteazul.

Sa-nfaptuit Unirea si Romania-i mare,
O tara minunata, cu oameni minunati.
Pe cerul plin de nouri rasare un nou soare,
Romani de pretutindeni intaia oara frati.

Trecut-au ani de-atuncea si iar am fost legati,
Cu funii groase, rosii, de marsavii tirani
Am fost loviti in suflet, mintiti, furati, tradati
Si tara ne-au condus-o din nou doar sarlatani.

"Exista Dumnezeu" a rasunat in noapte
"Nicicand poporu-acesta nu poate fi infrant"!
"Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte",
Si.... file de istorie s-au scris cu sange sfant.

Ramane amintirea si visul de mai bine
Recunostinta noastra pentru eroi, stramosi
Si-n ziua cea de maine orice pe cale vine
Cu Dumnezeu alaturi pasi-vom bucurosi!

Si daca, se repeta istoria... cumva
Poporul nostru este mereu invingator!
Si Romania noastra pe veci va exista
Sa ne traiesti azi Tara, s-ai falnic viitor!

Azi a trecut un secol, suntem la Sarbatoare,
Deci sa venim cu totii "sa dam mana cu mana"
Sa ne unim in Hora si sa jucam in soare,
Cu dragostea de tara in inima... romana.

Istoria scrisa de inaintasi,
E pentru noi si azi o carte vie
Pasim cu umilinta-n a lor pasi,
Mandri de ei si scumpa noastra Romanie!

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!