Fără un zgomot-
pe iarba necosită
cade o pară.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul străbunilor uitaţi

Pe a străbunilor mormânt
Rămas-a iarba necosită,
Ei n-au spus nici un cuvânt,
Că pe glie-i iarbă încolţită.

Făcut-am cu ei legământ,
Că vrerea le va fi-mplinită...
Pe a străbunilor mormânt
Rămas-a iarba necosită.

Uitat-am acel jurământ,
Alte gânduri ne-au dat ispită
Şi nu ne-am ţinut de cuvânt.
Iată! Iarba-i mare, veştejită

Pe a străbunilor mormânt...

rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel unui critic

Mă arde critic, din condei
Şi mi se pare agresiv,
Deloc nu este milostiv
Şi-i piperat ca un ardei.

Găsind adesea un motiv,
El caută un just temei
Ca să mă ardă din condei
Şi să nu pară agresiv.

O iau încet şi progresiv
Cum mie-mi stă în obicei,
În vers adaug exploziv
Şi pân' ai număra la trei,

Se face bombă... din condei!

Ioan Friciu

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşuroi râmat-
furnicar în alertă
prin iarba deasă.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

nori negri pe cer -
în iarba necosită
plugul ruginit

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce capcană-
în oala cu miere
o muscă moartă.
*
Din acelaşi vas-
câinele şi pisica
mănâncă ceva.
*
Mişcată de vânt-
în pomul desfrunzit
singura pară.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scurge mustul
la rădăcina ierbii-
mere putrede.
*
Rodul din vie
împrăştiind parfumul-
dincolo de gard.
*
Săpând un tunel
într-o pară răscoaptă-
viespea zeloasă.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfărâmându-se-
printre ramuri ruginii
cade castana.
*
Plasă din sârmă-
roiul de ţânţari
fremătând la fereastră.
*
Seară de toamnă-
la urdiniş o albină
întârziată.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

HAIKU
Iarba căzută
sub coasa ascuţită-
în zorii zilei.
*
În prag de toamnă-
pregătindu-se de zbor
puii de barză.
*
Pe cer acvila-
păsăret în alertă
zburând în tufiş.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcusta

De teamă că va fi tunsă ca iarba
Cu lacrima sevei plânge pădurea;
În inima ei se simte securea
Când legea este făcută degeaba.

Se vede măcel prin văi şi aiurea
După ce "casapii" termină treaba
Şi profitorii îşi umplu taraba,
Iar codrul răpus se pierde cu firea...

Savuros îi devorează cadavrul
Cu dinţii de fier uriaşa Lăcustă;
Ca pradă îi cade trunchiul şi ramul
Cu nelegiuită poftă îngustă.

Frunza şi scoarţa este topită,
Iar cenuşa rămasă... înghiţită.

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul păstorilor

Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă,
Se- odihnesc culcaţi pe o rână,
Pe-aşternutul de pajişte deasă.

În sat lăsat-au masă şi casă,
Pe tatăl şi mama bătrână...
Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă.

Au povară pe spate şi-n mână,
Să pună merinde pe masă.
Dacă vara nu e ploioasă,
Sapă- n stâncă fântână.

Urcat-au păstorii la stână.

Sibiu, 27.07.20

rondel de Ioan Friciu din Inedită (27 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Munţi cu frunţile-n azur,
Om în vârf priveşte-n jur
Natura cea divin creeată,
Tainică şi-ndepărtată.

Bântuie vânturi pe drumuri
La popas se-nalţă fumuri.
Alb pe piscuri din troiene
Neaua cade pe sprâncene,
Cer senin mijeşti prin gene,

acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

IEŞI ÎN GRĂDINĂ IUBITO SĂ VEZI
Ieşi în grădină iubito să vezi,
Ca-n noaptea de dor să visezi
Cum iarba în zori e plină de rouă,
Prin care-n cercul ielelor dansezi.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul: sens giratoriu

Eu sunt iarba
tu eşti iarba
el e iarba
ea e iarba

Nu ne mai cosiţi
degeaba

Ea e iarba
el e iarba
tu eşti iarba
eu sunt iarba

Nu
ne mai
duceţi

Cu
roaba

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul loculiui părăginit

Căutat-am peste ani
Plopii mei de lângă râu;
Prin iarba până la brâu
Mă loveam de bolovani.

Am găsit doar doi castani,
Ce se-nălţau fără frâu...
Căutat-am peste ani
Plopii mei de lângă râu.

N-am văzut lanul de grâu,
Nici porumbiştea cu bostani;
Râul era... un biet pârâu,
Deasupra-i mişunau bâţani,

Când căutat-am peste ani.

rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isteaţa

Ea, oricând, soluţii, are
În probleme încurcate:
Când nu cade în picioare,
Cade (deseori) pe spate.

epigramă de Ioan Jorz din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Pădurile în agonie
Ascultă tril de păsări încă,
Dar omul trebuie să ştie:
Urgia cade ca o stâncă,
Rupând copacii şi vlastarii,
Ienuperii pe multe arii.

Ucise sunt cu lăcomie,
Cu ură şi cu nepăsare,
Izbite cu securea mare,
Se tem că n-au să mai învie,
Etern rămâne-vor uitare...

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND SUB LUTUL REAVĂN ÎŞI VA DUCE SOMNUL VEŞNIC
Când sub lutul reavăn îşi va duce somnul veşnic,
Drept la căpătâi ar vrea să-i ardă sacru sfeşnic
Ca-n momentul judecăţii drepte de apoi
Să pară că în viaţă n-ar fi fost nebleşnic.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema toamnei

C-un ciumăfai cules din iarba necosită,
Botează tot ţinutul cu tina-i nesfinţită.
Îmbracă-n jad cărearea, cu frunzele-i pictate,
Ce se desprind tăcute, de vânturi spulberate.

Cu straie-mpodobite, cu stele vii ce ard,
Îşi poartă trena-n falduri pe-a lumilor catarg,
Mai fură din culoarea bogatului brumar,
Lăsând ramura goală, şi, fără de frunzar.

Priveşte cu durere la frunza în cădere,
Un bob de rouă cade, este a ei, durere.
Ea simte despăţirea frunzelor de pom,
Cum, în faţa morţi-i văzută, doar, la om.

În mersul ei, prin lume, strânge în hambare,
Aşa cum apa-şi cheamă val ieşit din mare.
Ea picură-n apusul iubirilor de jar,
Lumina, în şoptiri, de care, n-ai habar.

Îşi face diademă din flori de crizantemă,
Pe care-o 'mpodobeşte cu cioburile lunii.
Ar vrea cotrolul lumii, se naşte o dilemă:
-De ce, ea spală totul, cu lacrima luminii?

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nostru

Au fost atătea răsărituri
Ş-apusuri multe, multe...
Pe întinsele nisipuri
Şi pe culmi de munte.

Mă mângâiai pe frunte
Şi-mi şopteai nimicuri...
Au fost atâtea răsărituri
Ş-apusuri multe, multe...

Sub vraja serilor tăcute,
Te aşteptam la ziduri,
Dioream, scurtele minute
Să-mi pară infinituri.

Au fost atâtea răsărituri.

rondel de Ioan Friciu (28 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!