Lasă- mă iubite
Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu şi în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e aşa de gingaşă, dulce şi frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.
poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lasă-mă să plâng
Iubite
lasă-mă să plâng
la pieptul tău
scânteie să aprind
atinge-mi părul
cu sufletul tău blând
şi vindecă-mi durerea
O... lasă-mă să plâng,
Iubite
la pieptul meu
vreau să te strâng
să-ţi simt căldura
tristeţi să le alung
ascultă tu, al nostru cânt
când două inimi
se ating
şi-n şoapte murmurând
se-aprinde-o flacără
dintr-un cuvânt...
mi-e dor de tine
şi văzând
ca eşti departe,
şi nu pot să te-ating
mi-e greu,
şi vreau iubite
la pieptul tău să plâng
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă
Lasă-mă iubite, lasă-mă să dorm
Lângă crini sălbatici şi miros de flori
Părul să mi-l mângâi şi să-l prinzi în cozi
Câte-o floare roşie s-o aşezezi uşor.
Sânii să-i acoperi cu lugeri subţiri,
Din salcâmi fă-mi haină, că stau în străini,
Picături să-mi curgă pe obraji duios,
Vântul să-mi usuce ochii ce mă dor.
Dacă mă trezeşti să nu-ţi pară rău
Căci eu te-am iubit cu un gând nebun,
Steaua ce-mi conduce paşii pe pământ
Poartă al tău nume şi nu pot să-l uit.
Lasă-mă iubite, lasă-mă pe veci,
Prizonieră-n suflet şi mireasă plec.
poezie de Miriam Nadia Dăbău din Prin singurătatea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai am timp
Nu mai am timp, iubite,
Să mai plâng pe umărul tău,
Căci a secat de mult
Lacrima din ochiul meu.
Nu mai am timp, iubite,
Să mai alerg după iluzii bizare
Şi după o dragoste care încet dispare,
Nu mai am timp, iubite,
Să-ţi mai spun că te iubesc,
Căci eu în altă lume trăiesc,
Te-am aşteptat şi adorat
Ca pe un zeu!
Dar de acum nu mai am timp
Pentru tine, iubitul meu.
poezie de Vladimir Potlog (2 august 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără dragostea ta
Spune- mi iubite că mă iubeşti,
Cum iubeşte albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă doreşti,
Cum cerul e dorit de soare.
Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzeşte spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.
Sărută -mă iubite pe ochi şi pe gură,
Iubeşte-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Şi să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puţin senine.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă femeie
Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.
Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.
poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
Iubite, mai trece şi-această toamnă,
Trec frunzele din nucul cel bătrân,
Iar sufletu-mi obosit mă îndeamnă
Să zidesc vise ce-n urmă ne rămân.
M-a cuprins melancolia dintr-odată
Privind culorile ce plutesc în vânt,
Nu mi-e bine fără tine niciodată,
Nici bine, mereu cu tine-n gând.
Iubite, iubirea ta n-are-un nume,
Este pustie ca şi toamna târzie...
Mi-i gândul să fug departe în lume
Să uit, să mă ascund în poezie...
De sub gene-o lacrimă îmi curge
Şi-n ea toamna aievea se-oglindeşte,
Iar nucul desfrunzit începe-a plânge
Văzând că timpul trece, nu se-opreşte.
Iubite, pleacă şi această toamnă,
Frunzele-mi sunt aşternutul rece,
Ş-un dor cumplit la iubire mă-ndeamnă
Trecând cu tine prin toamna ce trece.
poezie de Camelia Boţ (2 octombrie 2020)
Adăugat de Camelia Boţ
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Toamna a venit
Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.
Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă şi colorată cunună.
Soarele nu mai încălzeşte,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.
poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Şi toamna, iubite
Şi toamna iubite,
s-a dus pe coclauri
departe de mine
de tine
de lauri
şi uite că vine
aproape străină
şi ultima iarnă
de dragoste plină...
Coboară din munte
cu oile toate
zăpezile uite
sunt gata să îngroape
cărările care
te aduc către casă
la ultima nuntă
cu moartea
mireasă...
poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complimente
- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca să vin la tine!
- Iubito, eşti ca o floare.
- Dar tu, iubite, eşti al meu soare.
- Iubite, hai să fugim în lume,
Să vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald şi blând.
- Iubito, eşti frumoasă, eşti a mea aleasă
Şi vreau să te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc şi te-am iubit mereu
Şi tu eşti alesul meu.
poezie de Vladimir Potlog (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă...!
Mai lasă-mă, ca să te las!
Să nu mă mai uit iar la ceas...
Mai lasă-mă să dorm în tihnă,
Şi visele să mă cuprindă!
Mai lasă-mă ca să respir...
În mintea mea, ţes fir cu fir,
Mai lasă-mă ca să trăiesc,
Şi fără tine să gândesc!
Mai lasă-mă să fiu ce vreau!
Mă obsedezi şi-n filme dau...
Mai lasă-mă din al tău gând,
Că eu simt tot, al tău avânt...
Mai lasă-mă să zbor cum simt...
Într-un trecut, să mă alint,
Mai lasă-mă să fiu cum sunt...
Ca mine... una pe pământ!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mai ninge...
Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!
Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!
Aud nesfărşitele-ţi şoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!
Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă!
Lasă-mă să-ţi "rănesc"
sufletul mister!...
Lasă-mă să-ţi clipesc
clipele ce pier!...
Lasă-mă să-ţi doinesc
doinele de dor!...
Lasă-mă să-ţi şoptesc
şoaptele de-amor!...
Ninge-mă cu ninsori
în pragul serii!...
Prinde-mă cu prinsori
pe malul mării!...
Plimbă-mă printre flori
neadormite!...
Leagă-mă cu fiori
de jurăminte!...
Lasă-mă să visez
doar lângă tine!...
Lasă-mă să-ţi urez
doar numai bine!...
Lasă-mă să m-aduc
din raza morţii!...
Lasă-mă să mă duc
în voia sorţii!...
Lasă-mă!...
Lasă-mă!...
poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire întemniţată
Iubite, fără mângâierea ta sunt tristă
Şi fără al tău surâs ce în inimă mi-a rămas,
Iar sufletul îmi jeleşte şi n-are batistă,
De atâta plâns, rămânând fără glas.
Iubite, mi-am trimis gândul către tine,
Zburând adiat de vânt ca o pasăre călătoare,
Să te ajungă din urmă, să te aducă la mine,
Căci dorul îmi sfâşie inima, iar sufletul mă doare.
Iubite, fără tine nu mai sunt ca o stâncă,
Sunt ca şi cerul înnorat, ca şi marea agitată,
Fără tine, rana din suflet mi-e tot mai adâncă,
Iar inima-mi bolnavă tânjeşte să fie vindecată.
Iubite, te aştept şi azi, sperând c-ai să te-ntorci,
Să-mi redai fericirea, să zâmbesc ca altădată,
Ca un trandafir să înfloresc, sărutându-ţi buzele dulci,
Să nu mai plâng, căci fără tine iubirea-mi zace-ntemniţată...
poezie de Daciana Lazăr (13 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ştii că toamna macii mor?
Mi-ai spus, iubite, în scrisoare
Că-n veci iubirea ta nu moare
Şi-o porţi cu tine în eter
Când zbori cu aripi de oţel.
Când zbori peste un câmp de maci
Iubirea-n torţe o prefaci
Să-ţi luminezi prin nouri calea
Şi pe pământ să vezi cărarea
Nu vezi de-acolo, de departe,
Cărări prea multe,-ntortocheate?!
Şi dacă-n lan sunt mii de maci
Ce cale îţi alegi? Ce faci?
Iubite, vezi să nu greşeşti
Căci pe pământ te rătăceşti...
Eu azi mi-am pus în piept un mac
Şi într-o torţă mă prefac!
Mai ştii? Ţi-am spus la început...
E doar un joc! Nu m-ai crezut?
Nu ştii că toamna macii mor?...
Rămân doar amintiri... şi dor!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă...
Lasă-mă să te iubesc
cu iubirea mea curată;
mi-e inima împovărată,
că nu-i chipul să-l privesc.
Lasă-mă să plâng cu mine,
că şi tu plângi însingurată,
dar îţi promit că niciodată
n-am să mai uit de tine.
Lasă-mă să cred în bine,
că-mi eşti sufletul pereche,
ţi-am şoptit asta la ureche
când te înecau suspine.
Lasă-mă cu noaptea-n chin,
cu mintea dezlegând mistere,
să nu trăiesc în alte sfere,
să fiu departe de declin.
Lasă-mă cât sunt în fire,
să am sufletul curat,
cu al tău îngemănat,
să ne hrănim din iubire.
poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mor de dragoste rănită
Am crezut că mă iubeşti,
Am crezut că mă doreşti,
Dar tu cu cuvinte reci
Sufletul îmi răneşti!
De-ai şti, iubite, cât de rău
Mă doare rana sufletului meu,
Şi ca o floare mă ofilesc,
O, cât de mult, iubite, eu te doresc!
Căci eu te iubesc
Cum alta nu te va mai iubi,
Şi alături de tine vreau să fiu
Pănă când moartea ne va despărţi.
Mi-ai spus că sunt cea mai iubită,
Că sunt a ta dulce ispită,
Dar acum mă laşi singură,
Să mor de dragoste rănită.
poezie de Vladimir Potlog (6 decembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne plouă, iubite
Plouă, iubite, ne plouă amar pe file pătate, pe filele rupte, mai avem doar coperţi din întregul jurnal...
Plouă aici şi plouă oriunde... am fugi, am zbura, mă tem că nu ne vom putea ascunde de ploi, de ură, blestem... ne plouă, iubite, în inimi şi-n carte... scrisă ieri dar citită de veacuri, plouată şi ea înainte de moarte, umpluse cu lacrimi o mie de lacuri. Ne plouă, iubite, cu nebuni şi cu regi, inundat mi-e castelul
şi mă rog în zadar, căci tot ce ei leagă, tu cum să dezlegi?...
Ne plouă, iubite... ecou dintr-un nor ne spune-o poveste de seară; îmi plouă pe umeri, pe stele, pe dor,
în ochi îmi suspină o Lună amară...
Ne plouă în suflet şi în calendar, ne plouă cu clipe şi viaţa ne trece, îmi plouă, iubite,
pe vers şi pe NOI...
mi-e toamnă, mi-e negru şi rece...
Ne plouă, iubite, pe ploi...
poezie de Adriana Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă fără decor
E toamnă, iubite,
Afară şi-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi eşti pământ;
Aştepţi să te-acopăr
Cu suflet şi dor
Şi vrei să fiu iarăşi
Al toamnei decor.
Nu pot azi toamnei
Să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.
poezie de Angelina Nădejde (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!