Pentru Joseph Conrad

Nu în pulbere, ci în valuri şi în vânt
Culcuşul lui etern ar trebui să fie;
Nu dorm cu inimi împăcate în mormânt
Cei care-au cunoscut a mărilor magie.

Cum ar putea ţărâna să farmece şi să şi-l asume
Pe bărbatul cel mai dur din lume?

poezie de Countee Cullen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Joseph Conrad

Nu în pulbere, ci în valuri şi în vânt
Culcuşul lui etern ar trebui să fie;
Nu dorm cu inimi împăcate în mormânt
Cei care-au cunoscut a mărilor magie.

Cum ar putea ţărâna să farmece şi să şi-l asume
Pe bărbatul cel mai dur din lume?

poezie de Countee Cullen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul

Morţii sunt cei mai înţelepţi, ei ştiu
Cât de-adânc rădăcinile florilor în pământ se-înscriu,
Cât rabdă-un sâmbure spre-a fi iarăşi viu.

Morţii îndură-n singurătate frig şi ploi,
În inimi care nu palpită şi-n creiere reci sloi,
Nu simt bucurie, nici durere sub trifoi.

Morţilor li-s toate pe măsură şi-îndeajuns,
Ei dorm, visează şi nu au greutăţi de dus,
Nici ura, nici iubirea,-n pacea lor nu s-au interpus.

Ciudat, dar oamenii fug de-a lor comunitate
Sau poate eu sunt cel ciudat, dorind foarte
Să fiu înfăşurat în recea lor imunitate.

poezie de Countee Cullen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea iubirii e un lucru groaznic. Mint cei care spun că moartea e mai rea.

citat din Countee Cullen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând în ţărână

Ţărâna mă face umil călător
Prin scrieri uitate-n oceane de foc,
Departe pe valuri etern visător
Sau poate cuprins în al ielelor joc,

Desculţ prin ţărână mă lepăd de timp
Devin un luntraş ce vă duce la mal,
Departe de lume pătrund în Olimp
Să vin către tine călare pe val,

M-ascund în ţărână să urc în tulpini
Cuvântul să-mi fie adânc avanpost,
Iar slovele scrise devin rădăcini
Umblării prin lume să-i fie un rost

Ţărâna a fost peste timpuri blestem
Deşi toată viaţa răsare din ea,
Privesc în adâncuri şi-ncep să mă tem
Cărarea spre tine e parcă mai grea,

Visez chiar ţărână pe ringul de dans
Desculţ printre clipe rămân derbedeu,
Ascult cum orchestra mă duce-n balans
Să fiu pentru tine etern Prometeu.

Mă-ntorc în ţărâna crescută din lut
Să-nchid cercul clipei ascunsă-n noroi,
Rămân derbedeul pe care l-ai vrut
Aproape de tine, departe de noi.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edward Cullen: Sunt făcut să ucid.
Isabella Swan: Nu-mi pasă.
Edward Cullen: Am mai ucis oameni înainte.
Isabella Swan: Nu contează.
Edward Cullen: Am vrut să te ucid şi pe tine la început. N-am dorit niciodată atât de mult sângele cuiva.
Isabella Swan: Am încredere în tine.
Edward Cullen: N-ar trebui.

replici din filmul artistic Amurg, scenariu de Melissa Rosenberg, după Stephenie Meyer
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadă

Cat în sus, în noapte sus,
stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s -
- semne cerului pe-un umăr.
Vânt le iscă, vânt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vânt le-aprinde, vânt le stânge,
mi le-aruncă-n gând şi-n sânge.

Joc de focuri, joc de inimi -
Ostenescu-mă să număr
înc-o dată aştri minimi.
Focuri mari şi focuri line-
- Câte văd, atâtea inimi
bat în spaţii pentru mine.
Ard în văi şi pe coline
inimi mari şi inimi line.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edward Cullen: Familia mea e diferită de alţi semeni de-ai noştri. Nu bem decât sânge de animale, dar mirosul tău... E ca un drog pentru mine. Ca şi cum tu eşti propria mea marcă de heroină.
Isabella Swan: De ce m-ai detestat atâta când ne-am cunoscut?
Edward Cullen: Era doar din cauză că te voiam atât de tare. Nici acum nu ştiu dacă mă pot controla.
Isabella Swan: Eu ştiu că poţi.

replici din filmul artistic Amurg, scenariu de Melissa Rosenberg, după Stephenie Meyer
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.

Şi cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.

Şi cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzişului veşted.

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Şi fără prieteni.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste cu tine

Aşa se iubeşte dragostea,
prima dată desfaci aripile
în forma curcubeului-hău
ştiind numai tu,
că iarna păpădiile
sunt ascunse în floarea de colţ.
Apoi o cuprinzi netezindu-i culcuşul
potrivind dorinţele strânsorii,
o cuibăreşti mereu şi mereu
în măruntaiele viorii,
când săniază aripi, urcuşul.
***
Aşa se iubeşte dragostea
ce are încheietura aripilor
în odăiţele tale,
sunt unite de anafură
într-o singură cale.
Şi o cuprinzi din nou
netezindu-i culcuşul,
atunci când săniază valuri,
valuri de aripi, urcuşul.

poezie de Ioana Haitchi (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioana Haitchi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
şi ne vom cufunda-n apus
atât de jos şi-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
şi-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini şi-atât de goi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuib de nelinişti

În culcuşul de nelinişti plouă cu bucăţi din Rai,
Când cu şuierat de şarpe, când cu moartea în alb strai,
Şi credeam că Paradisul este doar un râu cu miere...
Şi mă zvârcol ca pe cuie, ca ofrandă, ca-n tăiere.

Corbul râvnitor la trupu-mi mă pândeşte ca hulpav,
Se roteşte pe deasupra-mi de flămând sau din nărav,
Şi m-afund, m-adun din resturi şi mă strâng să intru-n mine,
Cu suspinul şi cu spaima ce mă-mpung să mă termine.

Aţipesc de istovită şi visez cum pruncul meu,
Care-i chinuit de-o boală... strigă către Dumnezeu
Că un iad îl ţine-n laţuri şi-l sufocă, şi-l sugrumă,
Când mireasă în strai negru, neputinţa mă consumă...

Şi tresar, alung paloarea ce o capăt în nesomn,
Nu mai dorm, mă tem că visul mă va nimici prin somn.

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi şi stele

lângă mare mă aşez..
văd plutind pe valuri stele
si uitându-mă atent
sunt doar inimi... cam rebele!

aruncate.... sau uitate...
intr-o vară ce-a trecut
au rămas plutind pe valuri
cu speranţe de-nceput

si pierdute-n spuma mării
inimi.... stele se prefac
urmărindu-ne in noapte
când... si unde am plecat

ne tot strigă... ne tot cheamă
-vino inapoi la mine
-e târziu... si este toamnă
briza rece-ncet adie

paşii mei pe plaja udă
nu se mai intorc curând
te sărut fierbinte vară
repede ai dispărut

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici dorm

Aici dorm cei care-au învăţat întreaga gamă
A tot ce poate fi-nvăţat despre răni şi despre teamă;
Morţi, dar au murit de bunăvoie, deşi nu le-a fost uşor:
Au fost bărbaţi adevăraţi, au avut mândria lor.

poezie de Robert Graves, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean mai puternic ca ţărâna

Ocean mai puternic ca ţărâna,
Încăpăţânat, turbulent şi-abraş,
Vei iubi oare-acest copilaş
Şi-i vei săruta întotdeauna mâna?

Când mă joc cu tine eşti blând foarte,
Iar valurile-s mătăsoase şi albastre....
Dar, spun marinarii care-au navigat departe,
Că nu te joci mereu, că ai şi zile proaste.

Dai bobârnace,-n larg, enormelor vapoare,
Ca şi cum ar fi surcele, nişte mici ghivece –
Spune-mi de rog, căci vreau să ştiu de ce
Ai o fire atât de schimbătoare?

Ocean mai puternic ca ţărâna,
Încăpăţânat, zgomotos şi-abraş,
Vei iubi oare-acest copilaş
Şi-i vei săruta întotdeauna mâna?

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul care nu-şi aparţine este exact bărbatul pe care şi-l doresc femeile.

Balzac în Istoria celor treisprezece, Fata cu ochii de aur
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry Potter era vrăjitor, proaspăt absolvent al anului I la Hogwarts, Şcoala de Magie, Farmece şi Vrăjitorii. Şi dacă familia Dursley nu era mulţumită să-l aibă la ei, asta era o nimica toată pe lângă felul în care se simţea Harry.

J.K. Rowling în Harry Potter şi camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elizabeth Childers

Ţărâna din ţărâna mea,
Şi ţărâna cu ţărâna mea,
O, copil care ai murit intrând în lume,
Mort o dată cu moartea mea!
Fără să fi cunoscut respiraţia, deşi ai luptat din greu,
Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine
Şi care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viaţă.
E mai bine aşa, copilul meu.
Tu nu ai parcurs niciodată
Drumul lung, lung, care începe cu anii de şcoală,
Când degetele mici abia se văd prin ceaţa lacrimilor
Care cad peste litere contorsionate.
Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană,
Când un mic prieten te părăseşte pentru alt prieten,
Nici boala şi nici chipul
Spaimei de lângă sau din pat;
Nici moartea unui tată sau a unei mame,
Sau sentimentul de ruşine pentru proprii părinţi, sau săracia;
Şi nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârşit;
Ţi-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei
Din cupa iubirii, deşi ştii că este otrăvită.
Cine va fi ridicat floarea feţei tale?
Ce searbăd botanist?
Sângele cui va chemat sângele tau? –
Pur sau corcit, nu contează,
Întotdeauna sângele cuiva va striga după sângele nostru.
Şi, apoi, copii tăi – oh, ce se va fi ales de ei?
Ce mâhniri te aşteptau?
Mai bine Copil in Eternitate decât în Viaţă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de Harlem

Ceea ce străluceşte-aici nu-i apă,
Aceste dense şuvoaie furtunoase
Care-împing sângele, alungând spaima din oase,
Dincolo de teamă, pe-aleea viselor frumoase;

Acesta este-un vin care trebuie să curgă,
Nu contează unde, nu contează cum;
El are propriile lui daruri de-a se prelinge
Acolo unde aerul e plin de cântece şi de parfum.

El poate vrăji cu multă artă orice flaut
Şi-umple buzele c-un fior proaspăt, treaz,
Iar măsurile melodiilor pe care le provoacă
Trezesc în coapse dorinţe, freamăt şi extaz.

poezie de Countee Cullen,1903-1946, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groparul: Te-aş putea angaja, temporar, la depozitul de iluzii... Funcţionar... Fără carte de muncă!
Bărbatul: Va trebui să visez opt ore pe zi?
Groparul: Nu, prietene! Tu vei distruge visele altora! E plin canalul de vise expirate!
Bărbatul: Nu e uşor să destrami idealuri...
Groparul: O, e atât de simplu! Scoţi câte o iluzie de la arhivă, o studiezi cu atenţie... Apoi o terfeleşti, o calci în picioare... O aduci la realitate.

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridens moriar

Chiar de va trebui să plâng
Nu cred ca voi putea s-o fac
Mă va stăpâni un tainic gând
Şi cred, va trebui să tac.

Mormântul rece, nicidecum
Nu mă va face să mă sperii
Aş vrea să merg pe acelaşi drum,
Prin Infern cu Dante Alighieri.

Nu. Nu-mi trebuie mie paradis
Tărâm incert de false plăsmuiri
În care mă voi pierde, am zis,
Să-mi fac tot felul de închipuiri.

Când va trebui să cobor în criptă
Tu, să-mi stai aproape lângă sicriu
Să nu te laşi de durere înfrântă
Căci vreau optimistă să te ştiu.

Să fii atentă la a feţei mimă,
Vei observa că zâmbetul înfloreşte
Iar când vor cădea bulgării de ţărână
Sufletu-mi în juru-ţi trăieşte.

Pe mormânt drept epitaf,
Vreau versuri amestecate, volume
Învechite, roase de vreme şi praf
Să simt mereu că sunt pe lume.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!