Doctorul Walter părea, de altfel, a fi dorit puternicreabilitarea pe căile ee-i erau cu putinţă; avea o mare pasiune pentru tot ce era obiect de artă: pictură, bibelou, mobilă, tapiţărie, pasiune ce-1 apropiase mult de bancherul Efraim, colecţionar el însuşi şicare anume lăsase Salemei obiecte]e lui de preţ, ştiind că astfel vor fi stăpînite cu dragoste de către Walter.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile ar fi costat poate mai puţin, dar ar fi trezit gelozia uriaşei voluptoase. Intrau, oare, totuşi în colecţia de artă a lui Walter şi femei frumoase? Foarte puţine şi trecător. Walter căpătase pentru femei un dezgust din cauza Salemei, dezgust pe care-1 are către cea mai fină gustare cinevanevoit să suporte mereu un banchet.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văduva Efraim lăsase tot avutul ei doctorului Walter. E drept că murise la şaptezeci de ani, cu o sutădouăzeci de chile şi cu titlul de amantă a lui, sacrificiu vrednic de răsplată, mai ales că nu fusese vorbade o sinecură. închipuirea se întoarce pudică de la cercetarea unei astfel de legături; refuză să cercetezeîntunecimile sufletului şi obscurele vedenii trupeşti.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Efraim obiectele de artă reprezentau satisfacţia de a plasa totuşi capitalul în chip sigur, deşi fără de dobîndă. Lui Walter rafinarea delicată a obiectelor îi da o compensaţie prin stări purcontemplative către făpturi neînsufleţite. încă de la început tînărui.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai uimitor fusese gestul testamentar al lui Efraim, ce mai lăsase Salemei parte bună din avere, do-vedind că douăzeci de ani de credinţă la tinereţe însemnau pentru el mai mult ca cei zece ani de părăsire la vîrsta periculoasă; restul averei mersese la familie şi la unele instituţii susţinute de Efraim, care, fără a fi filantrop, vroia totuşi să-şi supravieţuiască. N-aveau copii. Un băieţel murise de mult, născut şi acela prea curînd după căsătorie.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter se arătase dispreţuitor cu banii astfel cîştigaţi; era cheltuitor, neprevăzător cu ziua de mîine, în stare să se îndatoreze pentru ocupă rară sau un sipet cizelat. Bătrîna Efraim plătea totul cu mare bucurie. O mulţumea risipa tînăruluiestet, după lunga trudă de agonisire a zarafului Efraim, iar lista orgiilor amantului ei o mulţumea prinenumerarea ei liniştitoare: 25.000, pocalul Lalique; 18.000, caseta veneţiană; 125.000, un Van Beersautentic...

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salema Efraim avea despre iubire o concepţie potrivită cuoriginile ei levantine şi cu făptura ei; lenea ei orientală avea nevoie de plăcere drept orice activitate, iarviţiul la dînsa, vechi cu mult dinainte de Efraim, se întindea acum pe suprafeţe mari. Cei douăzeci deani de fidelitate erau iluzia lui Efraim, deşi Salema pînă atunci nu avusese decît aventuri obscure, alcăror josnic pomelnic ea singură îl cunoştea.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter primise; avusese însă precauţiunea să pună condiţia că nu-şiva părăsi cariera. El năzuise şi se trudise pînă atunci pentru gloria ştiinţifică; acum, cînd se vindea, vrea cel puţin să cumpere firma aparentă a gloriei, reputaţia. Era primul dezgust de el şi primaînşelăciune de sine. Salema n-avea nici un interes deosebit în privinţa asta. Atunci cînd Walter primisetîrgul, nu-şi dase seama deodată de ceea ce a primit, decît cel mult în cifre; abia pe urmă avea săînţeleagă ce reprezentau cifrele reci.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pendulă din lemn de nuc cu "ape line" —- observă Mini — cu limba lată de bronz grav şi sonor, bătu un sfert. Mini fixă pendula. Era o mobilă demodată dar frumoasă şi de calitate bună ca tot restul.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pendulă din lemn de nuc cu "ape line" —- observă Mini — cu limba lată de bronz grav şi sonor, bătu un sfert. Mini fixă pendula. Era o mobilă demodată dar frumoasă şi de calitate bună ca tot restul.

Hortensia Papadat-Bengescu în Fecioarele despletite
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se iubea.. Şi iubea viaţa! Era păgân, avea cultul trupului lui şi se închina la zei: Orgoliu, Frumuseţe şi Amor.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu să trăiesc fără pasiune. Tot ceea ce fac, fac din pasiune şi cu pasiune. Scriu din pasiune, mă supăr din pasiune, înjur din pasiune, mă bat cu pasiune.

citat din Oriana Fallaci
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magazinele de artă sunt locuri puţin umblate;

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumuri ascunse (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter pe atunci era un tînăr zvelt, cu o bărbiţăcastanie în jurul unui obraz de Christ de ivoriu, cu ochi albaştri, deschişi extatic şi prelung spretîmplele transparente, cu buze roşii ca de vopsea şi cu părul castaniu-roşiatic, ondulat uşor în jurul uneifrunţi mate, fizic fără de nici un raport cu moralul uscat al tînărului ambiţios, fizic de care nu-şi dăduse pînă atunci seama, deoarece în preocuparea lui ambiţioasă îndepărtase, fără aproape să le observe, avansurile studentelor amorezate.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) acea chemare puternică a tuturor voinţelor spre poarta mare, spre drumul pe unde cineva, liberator, avea să vie, acea chemare părea a nu grăbi cu nimic sosirea salvatorului (...)

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

modă (vezi şi îmbrăcare)

"Moda", formă neclasabilă de artă, apucătură de vestmânt ca şi de spirit, ca şi de suflet.

definiţie clasică de Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salema Efraim, de cum se putuse rezema între perine, după operaţie, îi propusese afacerea în cifreclare: zece ani de medicină robotnică şi norocoasă nu i-ar fi putut aduce de-atunci încolo un sfertmăcar din ce-i oferea banchereasa.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lina avea o mulţime de bani câştigaţi, pe care îi ţinea neplasaţi. Neglijentă şi risipitoare cum era, nu avea să se aleagă de acei bani nimic. Pe când, întrebuinţaţi la cumpărarea unui imobil...

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria doctorului Walter şi prezenţa Lenorei, soţia lui, nu adusese nici o tulburare sanatoriuluiWalter. Totul funcţiona în ordinea desăvîrşită de mai înainte. Privit de-aproape, mai ales, sanatoriulWalter era o instituţie măreaţă. Corpul de casă vizibil de pe şosea, la stînga rondului întîi ce leagăCalea Victoriei cu aleea de plimbare a păduricii bucureştene, clădire cu aspect de castel bavarez, eranumai centrala instituţiei; trei pavilioane impunătoare şi noi erau simetric repartizate înapoi în mijlocul parcului şi legate de corpul principal prin lungi coridoare: pavilionul de chirurgie, cel de boli interne şicel de boli nervoase; în fund, izolat sub ocrotirea brazilor şi a teilor, se afla un al patrulea pentrucontagioase, cu stil de adevărat pavilion de vînătoare.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea Linei pentru vizitele ei era condiţionată acum de dispoziţia doctorului. Înainte cerea prezenţa prietenelor anume pentru a se văita de necazurile conjugale. Acum subordona tot confortului ei cel nou. Cu atât mai bine dacă era mulţumită! Mini, subt impresia dezorientării, pe care i-o pricinuise casa străină cu oamenii cunoscuţi şi oamenii schimbaţi în decorurile noi, plecă fără gânduri de revenire apropiată.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba strigi nevoia ta celor ce nu vor să audă.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!