Bătrânul visa

că încă e tânăr şi doarme
într-un lagăr de prizonieri
sau într-o închisoare
totul e confuz
visul era cel mai real lucru
pe care bătrânul îl mai ştia
trecea pe lângă măslinii
cu frunze uscate se înălţau
de lângă trupurile puhave
de care se împiedicau
pe grohotiş şi rahatul de capră
uscat şi piese de artilerie
aruncate în dezordine alături
de tunarii sfârtecaţi în joacă
de destinul pe care îl jucase
la pariuri înainte de atac
toţi au mizat că vor muri
la amiază sau cel târziu
până diseară şi fiecare a pus
bănuţii în acel joc din visul lui
drumul era lung şi urca în munţi
mirosea a brad şi a cadavre
visul îl ducea într-o închisoare
cu oameni plini de ulceraţii
unii îşi mângâiau decoraţiile
aveau capul bandajat şi mâinile
cioplite din lut ars în tancuri
alţii priveau spre picioarele
care lipseau cu desăvârşire
toţi se îngrămădeau în visul lui
de tânăr care doarme în tranşee

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era frumoasă

lui nichita stănescu şi lui florin iaru

ea era înnebunitor de frumoasă şi se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viaţă
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
şi ceilalţi credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei – pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără şanse
limuzinele cu jenţi frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat şi tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere şi de întâmplare
visul revine la nesfârşit
coşmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.

ea era nemilos de frumoasă, cel puţin cu noi, poeţii.

poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

- Eu sunt clipa, eu sunt visul,
Infernul şi paradisul,
Eu sunt tot ce-am fost şi sunt
Frunza legănată-n vânt
Şi sunt vântul ce adie
Şoaptele precum le ştie
Repetând cu obstinaţie
Întrebarea cea de graţie
Cine-ai fost şi cine eşti
Fiinţă născută-n poveşti
Zămislite de străbuni
Când mai răi şi când mai buni

Sunt nimic, însă sunt totul,
Visul ca şi visătorul,
Cel ce doarme şi veghează
Iluzia lumii trează.
Eu sunt cel care întreabă,
Şi tot eu cel ce răspunde
Purtând visul adânc în mine
Şi sperând mereu la bine.
- Ia-mi speranţa şi ia-mi visul
Recrează-mi paradisul!

poezie de Adriana Popescu din Fiul tăcerii
Adăugat de Radu Farcasu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam

că trăiesc într-o ţară liberă
şi conducătorii nu sunt viermi
sau râme credeam eu în alt vis
conectat la altă dimensiune
unde soarele era gratis pe cer
mă spălam cu apă fără să stau
în genunchi în faţa celor care
şi ei au căzut în genunchi în faţa
stăpânilor stăpânilor mei
inima era străpunsă de iubire
pentru modelul de viaţă intrat
în vigoare odată cu deschiderea
ferestrelor care se jucau cu umila
mea fiinţă când se închideau
sau deschideau şi totul depindea
de visul visat înainte să-i ating
limitele de sclav într-o lume rea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul frumos din noapte

În visul frumos din noapte, până ziua se deschide,
Ca o lebădă pe ape, Angelina eşti cu mine.
O veşnicie vreau să ţină, visul care ne-a unit.
Lângă tine Angelina, timpul nu are sfârşit.
Dar,
Când soare se oglindeşte, în apa mării albastră,
Buimăcit din vis năvalnic, iute alerg la fereastră.
În zadar rotesc privirea către bolta cea senină,
Nu te văd, nu te aud. Rămân cu visul Angelină.
Amăgire a fost visul, credinţa îmi e deşartă.
Ai fost în vis şi-ţi mulţumesc, dacă vii încă odată.

poezie de Dumitru Delcă (25 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia auzi din nou acel strănut puternic, repetat şi brusc îşi aminti de Lucian. Deci, el era cel care strănuta. Observă că "pătura" cu care fusese acoperită era, de fapt, geaca lui. Regăsi şi rucsacul, pe care ea-l mototolise sub cap, înlocuind astfel obişnuita pernă. Îngrijorată, îşi întoarse capul în direcţia în care ştia că ar trebui să se afle Lucian, îndreptând şi lanterna într-acolo, dar lumina, mult prea slabă, nu ajungea până la el, deci, nu-l văzu, însă ştia că era acolo; de data aceasta se dezmeticise de tot. Se ridică în picioare, luând şi geaca lui sub braţ şi se îndreptă spre el. Ajunse în locul în care se afla el şi observă cum încă dormea, chinuit, din poziţie şezândă, cu spatele gol (flanelul i se ridicase mult) sprijinit de peretele stâncos al peşterii, capul căzându-i când într-o parte, când într-alta, ceea ce-l determina să tresară uşor, însă fără să se trezească. Din când în când strănuta sau chiar tuşea înăbuşit. Ştiind că fusese accidentat pe partea stângă, îl mişcă, apucându-l de umărul drept, ca să-l trezească; între timp, fixase lanterna într-un loc sigur.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După care vis să mă trezesc?

după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?

după visul în care
stelele par a fi
încercările creatorului
de a reda vederea
unui întuneric orb?

după visul în care
durerea palpită
ca un gând abandonat
în neant
iar eu încerc să-mi chem
gândul înapoi
pentru a învinge durerea
prin cuvânt?

după visul în care adevărata iubire
începe cu lacrimi vărsate
pe altarul singurătăţii?

după visul în care
săruturile tremură ca nişte frunze
în bătaia vântului uitării
iar umbrele fug în toate direcţiile
de frica unei îmbrăţişări?

după visul în care
unii oameni ridică statui
alţii le dărâmă
dar prea puţini reuşesc
să le readucă la viaţă?

după visul în care
apa de ploaie se rupe
la naşterea curcubeului
iar noi ne privim chipul
îmbătrânit în bălţi?

după visul în care
te scufunzi în propria suferinţă
pentru a găsi o perlă născută
dintr-un fir de nimic
o poezie pe care nimeni
nu o mai poartă
ca amuletă de protecţie
noroc şi nemurire?

spune-mi tu, celălalt eu
al celeilalte lumi
pe care o port pe umerii
de Atlas al zădărniciei

după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?

poezie de Ionuţ Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legătura cu o excitaţie exterioară nu este esenţială pentru formarea visului. Cel care doarme poate neglija această excitaţie, el poate fi trezit de către ea, fără a avea vreun vis, sau o poate include în visul său; există numeroase vise ale căror conţinut nu este determinat de excitarea vreunuia din simţurile celui care doarme.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie fără punct

ridic capul şi-mi dau deşteptarea
atent mă uit la mâinile
să văd dacă am omorât
visul viclean strecurat
în somnul fără sfârşit

le privesc mai atent în zorii
care încă nu se arată
sunt pline de cerneală
prelinsă din versul
lăsat în călimară

mă uit la mâinile mele care apucă
poezia aruncată pe tăblia
mesii pline cu frânturi
de noapte

mă uit la mâinile trecute peste mii
de pagini editate într-un joc
cu trăsnete rotative

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grămada de gunoi

se clătina şi scuipă un cap de peşte
cu ochii sticloşi învelit
într-o pungă transparentă
o mână de coji de cartofi
viermuiau spre el
păreau hotărâte să-l înghită
câteva cotoare de măr rulau
spre pantofii lui negri
o coajă de banană stătea pe capul
unui şobolan roşu şi mustăcios
gunoiul mirosea a iute
s-a uitat lung în semiîntunericul
care dădea să-l sfâşie tăcut
retras lângă zid simţi
surprins că se trage înapoi
neasigurându-i spatele
era o capcană fluierătoare?
o bună bucată de vreme
mare cât o friptură
a stat nemişcat lângă o porţie
de macaroane cu carne
intrată în putrefacţie prin uşa
de metal ruginită prematur
apăsându-şi tâmplele cu mâinile
îşi vorbi năucit cu glas tremurat
un ton înota prin mizerie
trăgând o pisică care muşca din spinarea lui
a trecut dând din coada
care bătea în burta felinei mârâitoare
unde puteai să fugi de această mizerie?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discursurile pe care le întâlnim în conţinutul visului nu sunt discursuri originale, ci mozaicuri în care se regăsesc toate genurile de fragmente împrumutate din discursuri pe care cel care doarme poate să le fi pronunţat, auzit sau citit. Memoria a conservat aceste fragmente, visul le reproduce literalmente, dar el a uitat subiectul lor şi a transformat sensul în maniera cea mai surprinzătoare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era în spatele

gratiilor cu capul ras plin
de urme de lamă şi tatuaje
a fost trezit când l-au săltat
pentru că sistemul a văzut
că făcea trafic de stupefiante
se uita la albumul lui
cu cromolitografiile decupate
din revistele din anii optzeci
cu actriţe pe jumătate dezbrăcate
stătea alături de bătrânul jo
homarul roşu cu apucături de gumă
de mestecat cu aromă de vanilie
şi de cecil ras şi el în cap
cu svastici şi cercei în lumea lui
de plastic de dealer de heroină
care scria versuri pe piele
în pauzele dintre convulsii

era într-o închisoare pictată
în acrilice unde gaşca lui pierdea
adolescenţa printre panourile publicitare
din clădirile linse de soarele parşiv
ieşeau femei platinate cu părul ţeapăn
iar poliţiştii înghesuiau tinerii
în secţii pentru abuz de etnobotanice
marijuana sau heroină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul qin

scrie poezii pe boabe
de orez sănătoase tun
a
semănătoare cu cel din material plastic
orez făcut în la
(b)orator
bătrânul qin face rogojini
din paie de orez când recoltează o(re)z
apoi pictează rogojini
le face ornamente chinezul
cel bătrân cel perfecţionist
cel migălos poate sculpta chipuri
de femei pe boabe de orez
numai feţe de femei modela
pe boabe de orez şi numai de orez
bătrânul qin nu era împărat
nici rege nici demnitar nici
general nu văzuse niciodată
în satul lui pescăresc
de trei mii de ani de muncă
îndârjită contra
cronometru nu avea
nici măcar ceas nu măsura timpul
nu ştia câţi ani avea nu cunoştea
decât orezul şi peştele din lacul
care se întindea lângă satul lui pescăresc

într-o zi a vrut să citească
o poezie de du fu
sau
li bai era şi el pe placul lui
boabele de orez - cărţi
au fost mâncate de gărgăriţe
un raft întreg de poeme
şi câteva mii de chipuri de femei devorate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transumanismul

transumanismul

era ultima frontieră sau ultima
închisoare? sau
reprezentă cea mai înaltă
tehnologie sau
este cea mai mare
ameninţare?
se întreabă oamenii cu intelectul
diminuat prin educaţia precară
amatori de a îmbrăţişa tehnologia
cine se opune progresului
va fi oponentul evoluţiei
şi vor dispărea

transumanismul este visul high-tech
al elitei conducătoare
şi a numeroşi oameni de ştiinţă moderni
sunt blocaţi în mentalitatea de stânga
încât cred că fuziunea omului
cu maşina ca fiind inevitabilă

dincolo de zgârâie-nori stau copii
care spun că ei nu se mai simt oameni
privind de-a lungul şi de-a latul a sute
de mii de ziduri înalte
mulţi sunt postumani

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când năzuieşti ...

Când năzuieşti spre stele şi zenit
Şi-ai vrea să-ti crească aripi pân' la cer,
Să nu mai fi în timp prizonier,
Ascultă tu de gându-ţi răzvrătit!

Din visul tău să-ţi faci stindard şi scop,
Pe drumul tău arid şi sincopat.
Cu-o umbră de speranţă aliat,
Să pui şi patimă în el, un strop.

Nu mai privi în spate-nfricoşat
Încremenit într-un prezent ostil,
În care te topeşti ca un fitil
De grija zilei greu împovărat.

Aleargă pe cărarea ta spre vis
Şi lasă-n urmă teama din trecut,
Când totul era tină, era lut,
Iar tu păşeai pe margini de abis.

Te vei trezi la capătul de drum
Mult mai puternic, mult mai înţelept,
Cu inima bătând voios în piept,
Cu visul tău înfiripat de-acum.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câştigătoarea concursului cu cercul va fi prima care îşi va îndeplini visul, nu cel al socieţii, ci visul ei personal.

citat din Barbara Bush
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da-mi visul tau

da-mi visul tau
sa ma pierd in el
sa ma ratacesc
prin cotloanele lui
sa imbratisez stelele
care sclipesc pe cerul
inimii tale
luna care-ti mangaie glasul
padurile in care cerbii
sorb din izvorul gandurilor
pasarile care se aseaza
pe crengile noptii
da-mi visul tau
sa ma pierd in el.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu voie sau de nevoie

întotdeauna omul nîndreptăţit
se ascunde cu totul în sine însuşi
îşi adăposteşte durerea care-l roade în trup

uneori îşi ascunde visul de văzul, auzul şi mirosul lumii
se preface într-o apă liniştită şi întinsă
pe care nici nu ştii când te înhaţă vârtejul morţii

sub tălpile sale pământul e nesigur, alunecă
paşii trebuie măsuraţi şi făcuţi cu atenţie
gândurile nu trebuie spuse mai degrabă simulate
tot ce mişcă conţine mai multă primejdie
noi vedem doar aparenţa lucrurilor
însăşi viaţa e un fel de închisoare
în care eşti pus în lanţurile situaţiilor posibile

numai moartea îţi dă libertatea deplină
când poti pleca singur, repede unde vrei
şi toţi te iartă pentru greşelile comise
cu voie sau de nevoie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când, Lia mai trăgea cu albastrul ochilor spre cel aflat la volan, acel tânăr drăguţ, Don Juanul Institutului, devenit de curând colegul ei, pentru următorii 13 ani. Băiatul avea trăsături plăcute; înţelegea de ce trecea drept Don Juan. Era clar că şi ochii lui expresivi, cu privirea aceea pătrunzătoare, ca de vultur, îşi aveau contribuţia lor în deţinerea acestui titlu, dar nu doar ei, ci chiar întreaga lui înfăţişare. O singură dată pe tot drumul spre casă, privirile li se întâlniră pentru o clipă, iar el afişase acel surâs seducător, care-l prindea de minune! Lia se simţi profund tulburată, aproape pierdută, stând acolo, lângă el, în acea maşină atât de modernă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primăvara lui '79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Eminescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat nişte semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orăşel ardelean. Făcuse engleză şi română. Era urâţică, şleampătă, când mergea părea că se-mpleticeşte la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nceput ne-am simţit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiţi. Eu vorbeam numai în citate din autorii mei preferaţi, ea doar ironic şi parabolic, încât uneori, în lungile şi savantele noastre discuţii de pe străzile Clujului, ne dădeam seama că fiecare vorbea de fapt despre cu totul altceva decât credea celălalt. La un moment dat, s-a oprit lângă un felinar şi m-a-ntrebat: "Nu crezi că tot Clujul ăsta e doar un joc al minţii? Un vis din care va trebui o dată să ne trezim?" Până şi eu mi-am dat seama de livrescul idiot al frazei şi i-am răspuns sarcastic: "Nu crezi că Borges a zis ceva asemănător despre Buenos-Aires?" "Nu, nu, eu chiar cred în asta. Chiar cred că nimic nu contează, că totul e visul nostru sau visul altcuiva despre noi..."

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă extrag din visul

ce tainic mă ţinea în himere
cobor picioarele goale
pe parchetul rece şi mă aşez
în faţa unui ibric ce strigă
să fac din moftul lui literatură
cafeaua abureşte în cană
adaug un hău de pădure
albită în depărtarea lui decembrie
stiloul elegant lasă litere şi versuri
pe hârtie apar steluţe tresărind
din visul părăsit după o lungă
teorie oscilând spre infinit
ţigara din pachet mă îmbie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!