La cuconu Filip acasă, în dosul curţii boiereşti, veneau oamenii să se tânguie că nu pot ara, că vântul îi nebuneşte de cap şi-i usucă! — Nu ştiu ce-a fi, cucoane Cilipe, dar dacă nici acu, după vântoasa asta, n-a veni ploaia, apoi ne-am stins de pe faţa pământului. Acu-i de cherit: merge plugu ca-n cremene. Domnul premare mână după noi vătăjeii, da' dumnealui nu vrea să ştie de nacazu omului! — Dă, bre, răspundea gros cuconu Filip; aveţi datorii, ş-aista-i lucru boieresc, lucru sfânt, nu-l puteţi lăsa! Oamenii gemeau încet: — Vai de maica ce ne-o făcut! şi-şi plecau frunţile privind într-o parte.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Poate-aţi venit, măi, să vă puneţi împotriva Siretului!? strigă el, rânjind. Măi Nastratin, ia mai spune, bre, vorba lui cuconu Cilip! Mare comedie spune cuconu Cilip!

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa, aşezată pe dâmb nalt deasupra apelor, n-avea habar de înec. Vătăjelul Iordache Nastratin, care venise cu sătenii, începu vorba, lat şi-ndesat, privind într-o parte cu ochii lui alburii: — Moş Pahomie, iaca m-o trimăs cuconu Cilip cu ajutor... «Să nu cumva – zice – să se ducă podul, că ne rămâne moşia tăietă în două». Aşa a zis cuconu Cilip Podarul se uită la Nastratin lung, măsurându-l cât era de nalt. Apoi avu o încreţitură de buze.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Cuconu Cilip o poruncit aşa... că nu care cumva să se ducă podul, că ne rămâne moşia tăietă în două. — Aha! vă rămâne moşia tăietă în două! Şi tu, măi Iordache, nu mai poţi de scârbă! Oamenii prinseră a râde. Iordache începu să se scarpine în cap, ca să facă ceva, şi zâmbea şi el, cu obrazu-i mare şi puhav înflorit de băutură.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii, în zăduf, furnicau repeziţi în toate părţile de vătafi, snopii se perindau în zbor spre hapcă, ş-un muget neostenit îi acoperea pe toţi ca-ntr-o nebunie. Domnul Filip Nacovici încăleca, mai întorcea o dată capul şi ameninţa cu harapnicul, pe urmă se ducea în buiestru, iar printre oameni urma o destindere trudnică, şi-n negura plevii ochii aveau luciri bolnave. Sacale cu apă încropită înaintau domol, trase de boi, pe drumeagurile crăpate; căruţe cu murături – hrana oamenilor – veneau şi mai încet; prin pâraie de nomol se tăiau în păurişuri şi se chinuiau ţigani în durligi, ca să prindă «chişcari» pentru prânzul vreunui vătaf...

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Vai, doamnă, dar nu-i puteţi impune punctul dumneavoastră de vedere; băiatul e destul de mare pentru a lua singur decizii în ceea ce-l priveşte. În plus, trăim într-o ţară liberă, iar el, ca orice alt cetăţean al acestei ţări, are dreptul să...
Diana: Vă rog, domnule profesor! Nu trebuie să-mi amintiţi dumneavoastră care sunt drepturile omului; le cunosc şi eu destul de bine! De asemenea, ştiu şi ce prevede Constituţia acestei ţări libere în care trăim acum, dar nu-i vorba despre legi aici; poate mai mult despre sentimente, iar în privinţa asta, nici mie nu-mi poate impune nimeni nimic; nici chiar legislaţia ţării, pentru că nu încalc nici o lege împotrivindu-mă. Aş încălca însă legea firii dacă aş fi de acord.
Eugen: Aveţi dreptate, dar nu în totalitate. Ştiţi ce vă sugerez eu? Tot ce vă pot spune e să vorbiţi cu Luci şi să vă înţelegeţi cu el, să lămuriţi problema împreună.
Diana: Tocmai asta e; eu aş vrea să vorbesc cu el, dar el mă evită intenţionat. Se ascunde... Nu pot să dau de el; nu vrea să mă asculte...
Eugen: Poate ar trebui să-l ascultaţi şi dumneavoastră pe el, să auziţi ce are de spus...
Diana: Sunt dispusă să-l ascult; să vină acasă, să-mi explice... Vă rog să-i transmiteţi acest lucru din partea mea.
Eugen: Cu siguranţă, am să-i transmit. Sper însă să vă daţi seama că nu-l pot obliga să procedeze astfel, împotriva dorinţei lui. Ca profesor, nu mă pot amesteca în viaţa lui particulară; n-am nici o autoritate asupra lui în acest sens. Deci, nu vă pot ajuta mai mult de atât.
Diana: Desigur, vă înţeleg, domnule profesor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zări, din cuibul furtunii, într-o dimineaţă au început a se ridica nouri negri. Veneau cu grăbire, treceau, iar veneau îmbulziţi; şi deodată lumina depărtărilor pieri. Începu să picure în pulberea fierbinte a drumului, În sat la Buciumeni, oamenii ieşeau afară din case, priveau văzduhul spre munte şi cereau ploaie făcându-şi cruce: «Dă, doamne!». Picuşurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din nou, mai mărunte şi mai dese, apoi se opriră iar, ca după o osteneală. Pe urmă o lumină cenuşie se întinse peste toate, nourii coborâră spre pământ, şi adevărata ploaie porni ca un şuvoi grăbit.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Keith Mars: Aşadar, Veronica mi-a spus, de fapt, nu mi-a spus nimic despre tine.
Troy: Nu ştiu dacă asta e un lucru bun sau rău.
Keith Mars: Nici eu nu ştiu. (Amândoi râd.)
Troy: Atunci, dacă aveţi întrebări sau aţi dori o listă de recomandări sau alte lucruri...
Keith Mars: Aşadar, mergeţi la balul liceului?
Troy: Da, domnule, dacă nu aveţi nimic împotrivă.
Keith Mars: Nu, bineînţeles că nu. Şi după bal?
Troy: Cred că Veronica mi-a spus că trebuie să ajungă imediat acasă după ce se termină balul.
Keith Mars: Aşa. Şi veţi sta pe toată durata balului? Adică nu veţi pleca mai devreme ca să mergeţi la vreo petrecere sau la hotel şi să puteţi ajunge înapoi la timp?
Troy: Nu, adică, ideea e să mergi la bal şi să dansezi.
Keith Mars: Da. Bine. Atunci nu te vei supăra că ţi-am anulat rezervarea la hotel?

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am fi fost Dumnezeu

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu te-am fi făcut din lut,
Şi nu te-am fi lăsat să putrezeşti în el, după moarte.
Nu te-am fi îmbătrânit cu timpul,
Nu te-am fi petrecut "dincolo" ridat, bolnav,
Neputincios şi urât mirositor.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi făcut tristeţea
Şi nu ţi-am fi spus:
"Ia-o, noi nu avem nevoie de ea!"

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu i-am fi ucis copiii lui Iov,
Consolându-l că i-am dat alţii în schimb.
Am fi ştiut că pentru părinţi
Fiecare copil este un unicat.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi creat microbacterium leprae
Şi n-am fi avut satisfacţia
De a te lăsa în afara cetăţii, flămând şi gol,
Putrezind de viu.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi blestemat femeia cu durerile naşterii,
Printr-o opţiune univocă,
Misogină şi perpetuă.

Noi oamenii, fără să fim Dumnezeu,
Te-am creat, imaginându-te veşnic.
Am fost ospitalieri şi te-am primit îngenunchiaţi,
În noi, în case şi temple,
De proşti ce suntem,
Fiindcă ne place să ne iluzionăm.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mai are chef de muncă

Nimeni nu mai are chef de muncă
UE-ul să trimită ajutoare
Că noi ne ţinem numai de greve
Şi de blocarea şoselelor naţionale!

Ne-am săturat de atâta rumeguş
Nici Ciupitu nu mai înghite câlţi
Vrem să trăim într-o democraţie
Cu şapte zile libere pe săptămână

Învăţaţi papagalii să vă aplaude
Noi suntem un partid de cerşetori
Dacă nu puneţi computerele la lucru,
Ieşim în stradă şi vă răsturnăm!

Îmi pare rău că trebuie să vă spun
Toţi proştii din lume se cred deştepţi
Dar asta nu se referă la noi
Care avem certificate de handicapaţi

Nu ştim dacă munca înnobilează
Dar nici lenea n-a omorât pe nimeni
Pierzania a făcut mereu mai multe victime
Decât virtutea aderenţi

Avem o părere foarte bună despre noi
Plătiţi-ne după valoare
Că altminteri nu mai plecăm din stradă:
- De ce-mi îndeşi dom'le căciula pe ochi?!!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sadoveanu si democratia

Ca-ntr-un secol democrat
Noi mancam cu toti rahat
Nu e lucru de mirare
Dar de-un lucru mult ma mir
De ce spune Sadoveanu
Ca-i serbet de trandafir

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana de atac

Porniserăm din văi adânci
Şi ne târam acum pe brânci

Să nu ne prind-Osman de veste,
Că năzuim la deal spre creste,

Căci veste de-ar fi prins ai săi,
Noi n-am mai fi ieşit din văi.

Şi-aşa cu-ncredere vegheată
Noi răsărim pe deal deodată.

Ne văd păgânii, sar pe zid,
Potop de foc spre noi deschid.

Dar noi prin foc o rupem iute,
Crezându-ne pe sub redute.

Şi nu eram! Vedeam de sus
Că altfel e de cum ne-au spus,

Că pân-acolo-i lungă cale,
O râpă-n drum şi-adânca vale.

O clipă ca-mpietriţi am stat;
Maiorul însă-a şi plecat

Şi ne-am făcut cu toţii cruce:
Ei, ducă-ne-n ce foc ne-o duce!

La vale,-acum, pe râpi curând -
Un rând e mort, mai moare-un rând.

Cad bombele-n pământ şi scurmă
Şi altele mai vin pe urmă;

Ca grindina şi plumbii cad,
Se-ntunecă şi-i vai ca-n iad!

Şi-un plumb veni cumplit cu zborul
Şi fără glas căzu maiorul.

Atunci un ofiţer înalt,
Cu spada-n vânt, iar celălalt,

Trăgând mereu din carabină,
Săriră-n front; iar pe colină

Noi după dânşii, cot la cot,
Suiam orbiş, noi, leatul tot.

Cat ai clipi, muream o sută,
Muream mai mulţi, căci din redută

Nu plumbi curgeau, ci râu de foc,
Şi linii-ntregi cădeau pe loc.

Şi-un căpitan, cel nalt, sărmanul,
Căzuse vârfuind mormanul,

Iar celălalt, acel ce-ochea,
Muri trăsnit în faţa mea.

Căci uite-aşa văzui de bine
Pe-un turc bătrân ochind spre mine,

Iar bietul căpitan nu-şí cum
Se puse morţii drept în drum.

Am dat să-l prind, ca să nu cadă
Şi-atunci căzui cu el grămadă -

Şi vezi, şi-acum mi-e capul prost,
Că nu-nţeleg nici azi ce-a fost:

M-am pomenit la şanţ deodată
Şi-o cârp-aveam la cap legată.

De ce şi când, de mâna cui?
Şi-atâta drum eu când făcui?

Voiam să-ntreb, n-aveam pe cine,
Căci tot străini pe lângă mine.

Dar cârpa, orice taină-avea,
Atâta ştiu: c-a fost a mea -

Şi-acu la şanţ! Noi rupem lanţul
Şi scoborâm de-a valma şanţul.

Sărim şi noi, şi turcii sar
Şi-i moarte-n şanţ, e vai ş-amar,

Ne batem ca-n pierzarea minţii,
Cu pumnii dăm, muşcăm cu dinţii,

Şi piept la piept ne zvârcolim,
Străbatem repezi şi răzbim.

Închid de veci nizamii gura,
Iar noi îi dăm pe râpi de-a dura.

Ieşim apoi, ca duşi de vânt,
Pe faţa negrului pământ.

Pe lături ne-ntărim şireagul:
Şi iat-un căpitan cu steagul

În fruntea noastră drum făcu:
- "Ura, băieţi, acu-i acu!"

Roiesc turbaţi pe zid păgânii,
Sub zid se-ndeas-orbiş românii

Şi-aruncă scări, răzbesc prin fum,
Străbat mereu facându-şi drum.

- "Trăsniţi, copii, tot după mine!"
Noi trăsnet după el, vezi bine.

Şi iată-l, căpitanu-i sus
Pe meterez un braţ a pus,

Dar şapte turci pe el săriră,
Şi şapte săbii-l şi loviră,

Şi-al optulea, un turc bărbos,
Izbi turbat de sus în jos

În piept cu patul puştii, fiara -
Şi-atunci pocnind se rupse scara

Şi bietul căpitan căzu
Pe spate-n şanţ, şi-atâta fu.

Căci s-adunau păgânii gloată
Şi-un om era reduta toată,

Şi-ntregul parapet un fes,
Atâta se-ngloteau de des.

Cădeam ca frunzele de brumă,
Iar sângele curgea cu spumă.

Nici loc să stai, nici drum să treci
Şi fum de puşcă, să te-neci.

Şi ce-am văzut atunci - minune -
Şi-n groapă morţilor voi spune!

Nici chip de-acu să mergi în foc,
Nici chip să stai sub zid pe loc.

Se dete semn atuncea oastei
Să părăsească clinul coastei

Şi ne-am retras departe-n văi,
Striviţi, o mână de flăcăi,

Flămânzi şi uzi şi-ntorşi din cale,
Cu sufletul topit de jale.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Schimbaţi poziţia comutatorului" - nu puteţi avea parte de nefericire dacă nu aveţi o gândire pesimistă. Nici nu puteţi avea parte de fericire dacă nu aveţi o gândire optimistă.

James Borg în Puterea minţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa mincinoşilor

Uite-un ou! Priviţi ce mare!
În deal se rostogoleşte.
Luna, pusă într-o rână,
Ca o tâmpă îl priveşte.
Uite! Oul urcă dealul!
- Poate om ai vrut a spune.
-Ou am spus, să-l ieie dracu,
În copac să îl sugrume!

Uite-un ou! Priviţi ce mare!
Şi ce repede se suie!
- Unde-i bre?! Să-l ieie dracu!
- Arăţi, vai, ca o mămâie...
- Ah, îl văd! Dar văd eu bine?!
Iaca-n deal bisericuţa
Şi-n clopotniţa aceea,
Văd pisica lui Lenuţa.

În deals e rostogoleşte
Ghemul ei şi-un şoricel...
Mâţa miaună, scânceşte,
Tot aleargă după el...
Face slalom printre stele,
Pe lună s-a agăţat.
Acum o văd, se dă în leagăn
Şi şoricelul i-a scăpat.

Luna, pusă într-o rână,
Toarce... O aud de-aici.
Vrea să fie-n seara asta
În rolul unei pisici.
Doar ce vede la distanţă
Şoricelul şi... păzea!
Se rostogoleşte-ndată
Până-aici, în faţa mea.

Ca o tâmpă îl priveşte
Cea sortită a minţi.
- Tu spui, bre, gogomănie!
Asta nu mai întâlni.
- Stai, că nu-mi gătai povestea!
Pusei luna în găleată
Şi dădui îndată vestea...
Veni lume minunată.

- Uite oul, urcă dealul.
- Oh, te cred, da zi-i să stea!
- Nu mă vede, nu m-aude!
- Asta nu e treaba mea...
Las' să urce pân' la stele,
De minciuni m-am săturat.
Cred că dumnealui, motanul,
Mult mai sus s-a ridicat.

- Poate om ai vrut a spune
- Naiba-l ieie orice-ar fi!
Tot minciună se numeşte.
De acum te-oi lecui?
Om urca în pod cu furca
Nucile lui nea Păcală.
Lua-te-ar naiba de minciună!
Să minţi nu-i treabă uşoară!

Ou am spus, să-l ieie dracu,
Plesni-i-ar coaja în cinci.
Suntem petecul şi sacul.
Cum ne-am întâlnit aici?!
Hai şi-om merge mai departe,
Apele le-om îngheţa!
- Haide bre, tu ai dreptate!
Nime'-n cale nu ne-o sta.

În copac să îl sugrume,
Oul buclucaş n-a stat.
De sub ştreang, cumva anume,
Repede-a alunecat.
Că are picioare scurte
Minciuna, o ştim prea bine,
Dar minciuni în lume-s multe...
Însă... mă credeţi pe mine?!

- În copac să îl sugrume?
- Om am spus, să-l ieie dracul.
- Poate ou ai vrut a spune.
- Uite, oul urcă dealul!
Ca o tâmpă îl priveşte
Luna, pusă într-o rână.
În deal se rostogoleşte!
Uite-un ou! Priviţi ce mare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia

Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era ruşine
nouă celor care ne-am dat mâinile şi
în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur

dar corabia se scufunda atât de încet
încât dupăî o viaţă de om încă
mai ieşeam unul câte unul şi priveam
cerul şi măsuram apa şi scrâşneam din dinţi
şi spuneam asta nu e o corabie
asta e o...
asta e o...

poezie de Matei Vişniec
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Col. Samuel Trautman: Dacă îţi trimiţi oamenii acolo după el, o să moară din cauza ta.
Şeriful Will Teasle: Ştii, noi suntem doar un department dintr-un oraşel de provincie cu şerif, colonele, dar trebuie să ne facem treaba la fel ca eroii noştri din Forţele Speciale.
Col. Samuel Trautman: În Forţele Speciale, noi ne învăţăm oamenii să rămână în viaţă în timpul misiunii.
Şeriful Will Teasle: Ei, nu mai spune. Nu mi-a trecut niciodată asta prin minte.
Col. Samuel Trautman: Vrei un război pe care nu-l poţi câştiga?
Şeriful Will Teasle: Vrei să spui că 200 de oameni de-ai noştri împotriva omului tău reprezintă o situaţie din care nu putem ieşi învingători?
Col. Samuel Trautman: Dacă aduci atâţia, nu uita un lucru.
Şeriful Will Teasle: Ce?
Col. Samuel Trautman: O provizie serioasă de saci pentru cadavre.

replici din filmul artistic Rambo I, după David Morrell
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: La naiba! Dom' director...
Lia: Ce-i cu dânsul?
Lucian: Dânsul trebuia să fie comandantul acelei misiuni, a navei dumnealui, "Vulturul".
Lia: Şi?!
Lucian: Şi... Asta mă pune serios pe gânduri. Prea multe coincidenţe deodată! Pe de o parte, "Vulturul" – proiectul dumnealui de diplomă, misiunea spre Proxima, a cărei comandant trebuia să fie... Pe de altă parte, "Pacifis" – proiectul meu de diplomă, aceeaşi misiune spre Proxima, eu – comandantul... Şi atunci?! Oare chiar n-a intervenit dânsul cu nimic pe lângă Comisie, să aranjeze astfel încât eu să fiu numit în funcţia de comandant, doar pentru că eram preferatul dânsului? Chiar a făcut asta?!
Lia: Luci, iar începi?! Nu te mai chinui! Credeam că ai depăşit faza asta. Sunt convinsă că n-a fost aşa. Îmi pare rău pentru ce ţi-am spus anul trecut. Mi-am cerut scuze, de mai multe ori chiar...
Lucian: Nu, Lia... Nici tu n-ai priceput nimic... Nu-i din cauza a ceea ce ai spus tu! Întotdeauna am avut această bănuială şi n-am reuşit încă să scap de ea; e prezentă în mintea mea. Pe naiba! Dacă dânsul chiar a făcut asta, n-am să-l iert niciodată!
Lia: Luci, calmează-te, te rog! Nu vorbi astfel! Nu era nimic rău în faptul că domnul director te considera favoritul dânsului. De-a lungul acestor ani, am avut ocazia să te cunosc destul de bine şi pot spune că-l înţeleg perfect! Şi n-ar fi nimic rău nici dacă dânsul ar fi încercat să intervină în vreun fel în favoarea ta. Dar nu cred că a făcut acest lucru, pentru că tu n-ai nevoie de favoruri din partea nimănui, nici măcar din partea dânsului...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Norocul tău... Şi ce intenţionezi acum? Ai de gând să le spui şi celorlalţi despre mesajul pe care l-ai trimis sau nu?
Mihai: Nu ştiu, nu m-am gândit. Tu ce crezi?
Lucian: Că ar fi mai bine să le spunem. Nu există motive să le ascundem acest lucru.
Mihai: Da, dar dacă le spunem, nu crezi că vor dori şi ei să vorbească acasă, cu cei dragi, sau să le lase mesaje?
Lucian: Treaba lor! Nu mă interesează! Au tot dreptul să facă orice doresc. Eu nu le pot interzice!
Mihai: Nu te înţeleg deloc, comandante! Parcă tocmai spuneai că asta ne-ar distrage total de la activitatea noastră pe această planetă, că nu ne-am mai concentra la ceea ce avem de făcut aici, că ne-ar provoca suferinţă, atât nouă, cât şi lor...
Lucian: Da, aşa este. Dar nici asta nu-mi dă dreptul să le interzic să ia legătura cu cei de acasă, dacă ei doresc acest lucru. Desigur, am să le expun din nou punctul meu de vedere în ceea ce priveşte această problemă delicată, nu pentru a-i influenţa în decizia pe care o vor lua, ci doar pentru a le da serios de gândit. Apoi să hotărească ei singuri cum ar fi mai bine să procedeze. Am încredere deplină în judecata lor. Ştiu că oricare ar fi decizia lor, ar fi cea corectă.
Mihai: Ah, acum te înţeleg... Eşti foarte subtil! Nu le interzici direct, dar le expui punctul tău de vedere, pentru a le da serios de gândit, deci într-un fel, tot a interdicţie seamănă.
Lucian: Poţi s-o consideri cum vrei tu, dar oricum ar fi, nici unul dintre voi nu va putea să-mi reproşeze nimic, pentru că nu v-am interzis deloc acest lucru, nici unuia, niciodată. Înţelegi?
Mihai: Da, aşa e... După cum am spus, foarte subtil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să aveţi credinţa deplină

Un credincios nu-i gata pentru ceartă (Tit 3:2)
Nu-i fără minte, ci pe toţii îi iartă (Elc. 7:17)
Nu e beţiv, nici pricină de păcătuire (1 Tim. 3:3; 1 Cor. 10:32)
Nu-i iubitor de bani, nici piatră de poticnire (1 Tim. 3:3; Rom. 14:13)
Este curat, este supus şi răbdător (Filip. 1:10; Evrei 13:17; Iac. 5:7)
Făr' răutate, treaz şi veghetor (Mat. 10:16; 1 Petru 5:8)
Desăvârşit este, fără de grijuri, sfânt (Mat. 5:48; 1 Cor. 7:32; 1 Petru 1:16)
El este bun, un primitor de oaspeţi pe pământ (Efes. 4:22; Rom. 12:13)

El umblă-n adevăr, în dragoste, frumos (3 Ioan 3; Rom. 14:15)
Şi cârmuit de Duhul, pe urma lui Hristos (Gal. 5:16; 1 Petru 2:21)
Smerit, cu Dumnezeu, el umblă, fără de vină (Mica 6:8; Fac. 5:24)
În dragoste, neprihănire, în lumină (Rom14:15; Ps. 26:11; Ioan 12:35)

Se împodobeşte cu smerenie şi chip blând (1 Petru 12:16; Filip. 4:5)
Şi umblă-n haine albe orişicând (Apoc. 7:9)
El înspre o ţintă aleargă, bine şi prin har (Filip. 3:14; Gal. 5:7)
Să capete un premiu, nu-n zadar (1 Cor. 9:24; Gal. 2:2)

Nu strânge pe pământ comori şi arginţi (Mat. 6:20)
Comori în cer el strânge s-ajutore pentru sfinţi (1 Cor. 16:1; Mat. 6:20)
El face aceea ce Domnul a poruncit (Luca 17:10)
Şi-şi dă toată silinţa în viaţa ce-a pornit (2 Petru 1:5)

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rory: Bunicule, cum merge afacerea cu asigurări?
Richard: Eh, oamenii mor, noi plătim. Oamenii au accidente, noi plătim. Oamenii îşi pierd un picior, noi plătim.
Lorelai: Cel puţin aveţi un nou slogan.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!