* Un profesor de română minunat: el a fost omul cu cartea în viaţa mea.

* Cred, totuşi, că fiecărui profesor trebuie să i se ridice o statuie.

* Un loc fără un om sfânt, fără un om binecuvântat este un non-sens.

* Liturghia devine un moment de contemplare şi unire cu Dumnezeu.

* Civilizaţiile străvechi făceau un lucru admirabil: pe oamenii bătrâni îi aşezau în centrul comunităţii.

* Vedem oameni tineri la televizor, care vorbesc, care fac show, dar bine-ar fi să înţelegem că tinereţea se îmbolnăveşte, ajunge bătrâneţe, şi se întâmplă cu noi accidentul fatal, moartea.

* Sfântul Isac Sirul spune că iadul este cea mai de jos treaptă a cunoaşterii lui Dumnezeu.

Pr.Visarion Alexa în 7 cuvinte ale iubirii (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea zice: "Îl ştiu eu pe Dumnezeu că l-am citit în cartea aia cu hârtie igienică!" Şi tu, naiv, în loc să îi spui: "Piei satană că Dumnezeu e viaţa, nu nenorocitul de gând care pribegeşte veşnic în ea! O crezi şi trăieşti o acută separare de ceea ce eşti din veşnicia veşniciilor. Nu vezi că doar Dumnezeu e Real, doar el există şi că omul e invenţia diabolică a gândului? Nu vedem că gândul e un veşnic nevoiaş şi că inclusiv nevoia lui de "Dumnezeu" e cea mai abilă capcană care te desparte de EL. Credem că această capcană A EGO-ULUI e onestitate şi nu vedem că nu există nici o separare. Ce cumplită tragedie şi câtă suferinţă aduce ignoranţa cunoaşterii!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nedrept a spune că Dumnezeu este drept. Trebuie să ne temem mai mult de mila lui Dumnezeu decât de dreptatea Lui. Trebuie să te porţi cu mai multă grijă faţă de un om care te iartă decât faţă de unul care te pedepseşte, pentru că primului îi rămâi datornic.

citat din Sfântul Isaac Sirul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un egoist fără credinţă

Sunt un egoist fără credinţă,
În oameni, nu în Dumnezeu,
Şi fac tot ce îmi stă în putinţă
Să arăt că sunt cineva şi eu.

Am o mare suferinţă;
Şi mulţi îmi repetă mereu,
Nu crede în oameni,
Mai bine crede în Dumnezeu!

Căci el este bun şi mare,
Aşa scrie în cartea sfântă
Grijă are de fiecare,
cartea nu ştie să mintă.

Dar omul are două feţe,
Poate asta Dumnezeu nu ştia,
Şi nu are cine pe om să-l înveţe
Că făţărnicia este o piază rea.

poezie de Vladimir Potlog (26 septembrie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dogma este singurul lucru care nu poate fi separat de educaţie. Ea este educaţie. Un profesor care nu este dogmatic e un profesor care nu predă nimic. Nu există oameni needucaţi, ci doar majoritatea oamenilor sunt educaţi greşit.

citat celebru din G.K. Chesterton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă profesorului de Limba Română

Azi batjocura se numeşte laudă şi invers
Chiar dacă-s binemeritate şi unele şi alte
le Toţi de la conducătorii (care-s mulţi şi
de diverse naţii) şi până la oamenii de
serviciu ai acestei ţări Te-au transformat
HALAL PROFESOR
în ţinta batjocurii naţionale
Ce nevoie mai este de profesor
dacă toată lumea-i liberă să facă ce vrea
muşchii ei (cu care şi gândeşte
fără doar şi poate)
Din profesor din convingerile sale
Din pregătirea şi speranţele lui de-o viaţă
POŢI EXECUŢI
NU POŢI VALEA
Că stau la rând destui
Mai capabili mai frumoşi mai pupincurişti
Gata să folosească limba română ca dezinfectant
prin părţile mai moi
Profesore culcat
şi
înaintarea pe limbă română
Că vă ia mama dracului
şi pe tine şi pe limba ta ascuţită
Şi-acum taci
că nu ţi-am dat
niciun
cuvânt

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (3 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tânăr profesor de Română

Le-nveţi pe fete conjugarea
Dar vai, cum una ţi-a plăcut,
Să nu te prindă, deci, mirarea
Când vei ajunge... atribut.

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără credinţă, dar, este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.

Sfântul Pavel în Biblia
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este, pentru mulţi dintre noi, trecerea în nefiinţă. Inima nu mai bate, corpul nu mai e viu. Ce este timpul irosit? Ce este timpul înecat sub glia neroditoare? Ce este viaţa fără libertate? Ce este omul fără caracter şi fără personalitate? Ce este omul hrănit de disperare? Ce este setea de perfecţiune? Ce este arşiţa agonisirii materiale nesfârşite? Ce este omul pansat în minciunile celor care conduc o ţară? Ce este părintele care vede cum fiul şi fiica lui nu au nici un viitor într-un sistem stropit de promisiuni deşarte şi udat de impotenţă? Mintea mă poate ajuta să înşir sute de pagini, un şir nesfârşit de întrebări. Aceasta este moartea pentru mine. Aceasta este moartea, faptul că viu fiind trebuie să lupt cu moartea când scopul vieţii este acela de a trăi viaţa.

Claudiu-Ovidiu Tofeni în Chip printre monologuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţetele fericirii

Ce fericiţi sunt unii oameni
Când se nasc pe un pământ
Binecuvântat de Dumnezeu!

Ce fericit este pământul
Când este binecuvântat
Cu oamenii lui Dumnezeu!

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestia este atributul omului credincios. Infatuarea este atributul celui care nu crede în Dumnezeu dar care crede că Dumnezeu trebuie să îl ajute să ajunga acolo unde vrea el. Pentru că omul fără de credinţă întotdeauna se vede şi se vrea a fi mare. Omul modest în schimb, îşi lasa destinul în mana lui Dumnezeu iar singura dorinţă a sa este să împlinească voia Lui.

Ana Truta (13 noiembrie 2022)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebirea cea mare între tinereţe şi bătrâneţe rămâne totdeauna aceasta tinereţea are în perspectivă viaţa, bătrâneţea moartea; cea dintâi are un trecut scurt şi un viitor lung, cea din urmă dimpotrivă. Deşi, prin urmare, ca bătrân ai numai moartea înaintea ta, iar ca tânăr viaţa, naşte totuşi întrebarea, care din două este mai grea şi dacă nu e mai bine să ai viaţa îndărăt decât înainte.

Arthur Schopenhauer în Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din cele ce se întâmplă în viaţă nu se întâmplă fără judecată, ci Dumnezeu măsoară cu aceeaşi măsură cu care omul şi-a măsurat mai dinainte faptele din timpul vieţii lui.

citat din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce ştiinţa avansează, par a fi tot mai puţine lucruri pe care să le facă Dumnezeu. E un univers mare, desigur, astfel încât El, Ea sau Acela, ar putea fi angajat în activităţi profitabile în multe locuri. Dar ceea ce s-a întâmplat în mod clar este evoluţia în faţa ochilor noştri a unui Dumnezeu al lacunelor; adică, orice nu ne putem explica în ultimul timp îi este atribuit lui Dumnezeu. Şi după un timp, noi înţelegem acel lucru, şi atunci nu mai este domeniul lui Dumnezeu.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea definitivă a omului cu Dumnezeu este naşterea dincolo de moarte. Omul nu-l poate vedea pe Dumnezeu fără să moară faţă de sine. El nu poate ajunge la sine însuşi, în adevărul lui suprem şi definitiv, fără să moară şi deci fără să renască – în chiar sfera lui Dumnezeu.

citat din Henri Le Saux
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să iubim, fiincă suntem iubiţi de Dumnezeu. Ne trebuie conştiinţa morţii, ca să înţelegem bine viaţa. Trebuie să luptăm ca să creştem - dar fără a cădea în capacana puterii, astfel obţinute, fiincă ştiu că nu înseamnă nimic. Şi, în sfârşit, trebiue să acceptăm că sufletul nostru chiar dacă e veşnic - este în acest moment prins în plasa timplui, cu avantajele şi limite lui.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Soarele?

Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri şi picturi ce reflectă respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest astru şi nu e greu să înţelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineaţă, aducând lumina, căldura, speranţa şi siguranţa, salvând omul de frig, de pericol şi prădătorii de la adăpostul nopţii. Civilizaţiile au înţeles că în absenţa Soarelui grânele nu ar creşte, viaţa pe planetă nu ar supravieţui. Aceste realităţi fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.

Însăşi dictatorii au subliniat adoraţia Soarelui, atribuindu-şi Soarele în persoană – ei fiind soarele şi dumnezeul naţiunii din care făceau şi ei parte ca simpli muritori.

Civilizaţiile timpurii nu doar au urmărit soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcările şi legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viaţă, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.

DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.

Camelia Opriţa în WordPress.com, La porţile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu de ce

Eu ştiu de ce sunt atâtea planete pustii:
Dumnezeu a văzut ce-am făcut Pământului
Şi a regretat că l-a populat cu noi;
Celelalte vor rămâne curate,
Pentru sufletele noastre, pentru viaţa "de dincolo"
Una dintre ele trebuie să fie Raiul:
Fără poluare, fără stress, fără netrebnici...
Iar Iadul trebuie să fie o "gaură neagră" -
Nu cred că a mai sacrificat Dumnezeu
O altă planetă pentru el.
Sau poate Raiuri sunt mai multe...
Aşa ar fi şi firesc, dacă stăm să ne gândim,
Câţi îngeri nu şi-au găsit locul pe Pământ!
Sigur mama mea şi-a găsit Raiul ei
Şi ne priveşte compătimitor de acolo.
DUMNEZEU A CREAT LUMEA
NOI, AM DITRUS-O!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Chiar vreau să-l descopăr pe Dumnezeu, dar îmi fac mari griji cu părinţii. Sunt totuşi copilul lor. A: M: Tu nu eşti copilul nimănui, părinţii ţi-au dat doar rahatul-corpul, dar viaţa ţi-a dat-o Viaţa sau Dumnezeu. Aşadar, cât de corect este să spui că "Părinţii ţi-au dat viaţa", când de fapt, Dumnezeu ţi-a dat Viaţă - asta ca să nu spun că tu eşti Viaţa - iar părinţii te-au făcut prizonier într-un corp. Chiar şi a spune că părinţii ti-au dat corpul, este fals, pentru că, fără hrană, corpul tău nu ar fi fost. Deci, pământul ţi-a dat corpul. În concluzie, poţi pune părinţii pe primul loc sau îl poţi pune pe Dumnezeu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul patru

Mi-am lăsat faţa pe năframa mamei,
mi-am remorcat munţii în memorie
şi-am plecat aiurea.
Oraşul şi-a dărâmat porţile
şi le-a-îngrămădit pe puntea navelor,
aşa cum se-îngrămădeşte verdeaţa pe câmpuri care se îndepărtează.
Mă sprijin de vânt.
O statuie de nesfărâmat!
De ce oscilez
când tu eşti stânca mea?
Distanţa mă loveşte
în felul în care-o moarte neaşteptată loveşte feţele îndrăgostiţilor
şi cu cât mă apropii mai mult de psalmi
devin mai anemic.
Holuri blocate de vacuum!
Când ajung?...
Binecuvântat este cel înveşmântat în propria lui piele!
Binecuvântat este cel care-şi rosteşte numele fără greşeală.
Binecuvântat este cel care mănâncă un măr
şi nu devine pom.
Cel care bea din apa altor râuri, de departe,
şi nu devine nor!
Binecuvântată este piatra care-şi iubeşte povara
şi care nu invidiază libertatea vântului.

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul este uşa spre dincolo.
Iar Dincolo există în unitatea organică, în comuniune, în contopirea, în topirea maestrului şi a discipolului. Este cea mai înaltă formă de iubire. Este cea mai profundă rugăciune, cea mai profundă recunoştinţă şi cea mai extatică,, experienţă,, disponibilă conştiinţei umane.
Maestrului îi lipseşte ceva când este singur, este ca un ocean, în care nu se topeşte niciun râu. Un discipol este cu siguranţă doar un nimeni fără un maestru. Cu un maestru el devine întreaga existenţă. Ambii sunt împliniţi într-o unitate.
Şi pentru că această unire nu este a trupului, nu este a eului, ci a ceea ce este dincolo de minte în tine, este posibil să o atingi şi să nu o pierzi niciodată. Dragostea este mereu în sus şi în jos, un moment vesel, un alt moment trist, dar dragostea despre care vorbim - iubirea între două spirite, între două fiinţe - doar începe, nu se termină niciodată.

citat clasic din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!