Mesagerii negri

Există-n viaţă lovituri, atât de puternice... Eu nu ştiu!
Lovituri ca mânia Domnului; şi-n faţa lor un pustiu,
refluxul a toate care-au cunoscut suferinţa
se scufundă-n fântâna sufletului... Eu nu ştiu!

Nu sunt multe; dar sunt... Ele deschid răni întunecate
pe cele mai feroce chipuri şi mai viguroase coapse.
Poate-s caii de lemn ai barbarului Attila sau mesajele
negre-ale Morţii, explodând în noi ca nişte capse.

Ele-s căderile-n din suflete-ale tuturor Hristoşilor,
ale unor adorabile credinţe pe care Soarta le huleşte.
Acele lovituri însetate de sânge... trosnituri
ale unei pâini care din uşa cuptorului ne pârjoleşte.

Iar omul... Sărmanul... sărmanul om! El îşi întoarce ochii,
ca şi cum cineva, atingându-l pe umăr îl cheamă pe nume;
îşi întoarce ochii înnebuniţi – şi toate pe care le-a trăit,
un izvor de culpe,-n priviri încep să i se-adune.

Există-n viaţă lovituri, atât de puternice... Eu nu ştiu!

poezie de César Vallejo, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris, octombrie, 1936

Dintre toate care-s aici, sunt singurul care pleacă.
Plec de pe-această băncuţă, din pantalonii mei,
dintr-o situaţie-a mea particulară, din acţiunele mele;
din câtimea mea, despicată-n două,
sunt singurul care pleacă.

Pe Champs Elysées, în vreme ce
strania alee-a Lunii face un viraj,
moartea mea se îndepărtează,
iar leagănul mă părăseşte
şi, înconjurată de întrega lume, singură, de capul ei,
alcătuirea mea umană se întoarce
şi-şi distribuie umbrele – una câte una.

Iar eu mă despart de toate, în vreme ce toate
rămân pentru a îmi crea un alibi:
pantofii mei, ochii lor şi şireturile, noroiul de pe ei
şi chiar încreţitura de la cotul
cămăşii mele cu butoni.

poezie de César Vallejo, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agapă

Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Şi nimeni n-a cerut ceva de la mine.

N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puţin!

În această după-amiază toţi, toţi trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.

Iar eu nu ştiu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca şi cum ar fi un lucru de furat.

Am deschis poarta –
şi vreau să strig tuturor:
Dacă aţi pierdut ceva, ceea ce aţi pierdut este aici!

Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieţi,
Eu nu ştiu câte uşi au fost trântite în faţa cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparţine altora.

Azi n-a venit nimeni;
şi-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puţin!

poezie de César Vallejo, 1892 – 1938
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agapa

Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Şi nimeni n-a cerut ceva de la mine.

N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puţin!

În această după-amiază toţi, toţi trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.

Iar eu nu ştiu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca şi cum ar fi un lucru de furat.

Am deschis poarta –
şi vreau să strig tuturor:
Dacă aţi pierdut ceva, ceea ce aţi pierdut este aici!

Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieţi,
Eu nu ştiu câte uşi au fost trântite în faţa cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparţine altora.

Azi n-a venit nimeni;
şi-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puţin!

poezie de César Vallejo, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii ochi ameninţă asemeni unor pistoale încărcate şi fixate asupra unei ţinte, alţii sunt la fel de insultători precum nişte fluierături sau lovituri; unii sunt inexpresivi asemeni coacăzelor, iar alţii sunt tot atât de adânci precum o fântână în care te poţi prăbuşi.

citat clasic din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel funciar

Citesc şi aud lovituri de topoare,
Cu gândul la Cehov, departe, mă duc:
"Livada cu vişini" e doar o paloare
Pe lângă livada bătrânului nuc!

Incerc să-mi inchipui copacii in floare,
Cu zumzet de-albine şi cântec de cuc,
Citesc şi aud lovituri de topoare,
Cu gândul la Cehov, departe, mă duc.

Repunerea-n drepturi prin legi funciare
Imi pare, şi nu mă inşel, că-i un truc,
Căci, iată, in "titlu", sunt două hectare,
Dar, vrând să descopăr livada cu nuc,

Citesc şi aud lovituri de topoare!

rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nehotărâtul a primit şi o sută de lovituri de bici, şi o sută de lovituri de baston.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul propriu este un animal curios. Poate supravieţui somnolent sub cele mai puternice lovituri, trezindu-se rănit de moarte de o simplă zgârietură.

citat din Alberto Moravia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni care îşi încleştează cu patimă mâinile în viaţă, deşi destinul îi loveşte cu verigi de metal peste degete! Deşi sunt zdrobiţi de lovituri, terciuiţi, diformi, sunt atât de demni, încât se încăpăţânează să trăiască şi găsesc în ei resurse inepuizabile de supravieţuire.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu bate!

"încrezătorii trebuie bătuţi".
Cu lovituri puternice în stomac.
Ce-i drept, nu am bătut oameni
Şi nu voi bate.
Nu am ridicat mâna
Asupra nimănui şi nu o voi ridica.
Totuşi, ştiu bine:
"încrezătorii trebuie bătuţi".

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect de bumerang

Loviturile de STAT -
Cele care-au triumfat -
Se sfârşesc, spun multe guri,
Printr-un STAT cu lovituri!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să ne stăpânim mânia prin lovituri precise.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă

dovada faptului că am fost
şi încă exist sunt
cele câteva cicatrici de pe trup
şi o urmă de bisturiu pe care
nu mă sfiesc să v-o arat
mai am câteva femei
pe care
le-am uitat definitiv
de fapt nici nu ştiu dacă
le-am iubit
dimineaţa
unele
mă împiedicau să văd răsăritul
altele
se aşezau la masă şi
îndepărtau locurile rămase libere
nu cumva Dumnezeu
să se aşeze între trupurile noastre
până în ziua în care
am coborât în mine şi m-am privit
am deschis toate ferestrele inimii
imprevizibil ţipătul zilei
mi-a dezechilibrat paşii
nu era decât o diversiune care
mi-a amintit de cineva şi
de toate trecerile mele prin viaţă

Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă mă privea

ştiu că sunt vinovat de toate cele şi
mai ştiu că sfârşitul unei vieţi
nu-l aduce ploaia şi nici
zborul negru de deasupra

în drumul meu s-a pierdut
o urmă de om
şi atât...

poezie de Teodor Dume din Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea a deschis o rană de moarte

Dragostea a deschis o rană mortală.
În agonie,-am împins cuţitul până-n prăsele
Pentru a o face mai adâncă. Te rog, am implorat,
Lasă moarte să vină-n pragul case mele.

Sălbatică, bolnavă, ruptă de lume,
Am numărat, am numărat cum facem toţi,
Toate felurile-n care-am fost vătămată de iubire.
O viaţă, m-am gândit – şi o mie de morţi.

Lovituri după lovituri, inima mea
Nu-a putut supravieţui atâtor încercări.
Atunci – cum aş putea explica?

Mi-am revenit. După meditaţii şi lungi tăceri,
M-am întrebat, de ce sufăr? A mai avut
Vreo iubită oare asemenea plăceri?

poezie de Maica Juana Inés de la Cruz, 1651-1695, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea a deschis o rană de moarte

Dragostea a deschis o rană de moarte.
În agonie,-am împins cuţitul până-n prăsele
Pentru a o face mai adâncă. Te rog, am implorat,
Lasă moarte să vină-n pragul case mele.

Sălbatică, bolnavă, ruptă de lume,
Am numărat, am numărat cum facem toţi,
Toate felurile-n care-am fost vătămată de iubire.
O viaţă, m-am gândit – şi o mie de morţi.

Lovituri după lovituri, inima mea
Nu-a putut supravieţui atâtor încercări.
Atunci – cum aş putea explica?

Mi-am revenit. După meditaţii şi lungi tăceri,
M-am întrebat, de ce sufăr? A mai avut
Vreo iubită oare asemenea plăceri?

poezie de Maica Juana Inés de la Cruz, 1651-1695, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum eu însumi sunt ca o păpuşă care se agită în teatrul de marionete, căpşorul meu de porţelan se întoarce la dreapta şi la stânga, mâinile mele se mişcă în sus şi în jos, sunt vesel, mă joc, le ştiu pe toate. Un lucru nu ştiu însă: a cui e mâna care mă trage de sfoară?

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai avea o faţă ca a mea, oamenii te-ar lovi drept în nas; iar eu sunt doar pe tipul care primeşte aceste lovituri.

citat clasic din Stan Laurel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că te iubesc cu disperare

pentru că acum ştiu
de ce l-am ales pe Barabas
doamne să nu mai vii
te voi răstigni iar
îţi voi găuri inima
te voi stigmatiza
îţi voi umple sufletul cu spini
te voi purta pe golgota
cu lovituri de bici
cu multă ură te voi lovi
apoi mă voi spăla pe mâini
ca şi când nimic important nu s-a-ntâmplat

acum ştiu de ce nu cumpără nimeni îngeri
aripile lor nu ţin de foame
nici lacrimile de sete

cum să nu te răstignesc din nou
cum să nu te vând pentru un pumn de monede
ce m-ar împiedica să fac toate acestea
sperând în iertarea ta

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine-această duioşie ?

De unde vine-această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

Stelele au apărut pe cer şi-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioşie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut şi-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.

Eram obişnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopţii,
Logodită – O, duioşie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.

De unde vine-această duioşie?
Şi ce-aş putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreţ vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?

poezie de Marina Ţvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

O viaţă eu m-am chinuit,
De mi s-a dus în lume fala
Şi lovituri am tot primit,
Se confesa ieri... nicovala!

epigramă de Vasile Vulpaşu din Epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alarma

Clopot mare de aramă
Limba ta în dungă bate,
Oare peste câte sate
Pune stare de alarmă?
Oamenii i-ascultă vestea,
Toţi ştiu bine ce-i povestea:
Urgiseşte vremea câmpul,
Lovituri de tun dă vântul!

Lovituri de tun dă vântul,
Urgiseşte vremea câmpul
Toţi ştiu bine ce-i povestea,
Oamenii i-ascultă vestea,
Pune stare de alarmă
Oare peste câte sate?
Limba ta în dungă bate,
Clopot mare de aramă!

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!