Supraveghetorul

O fereastră se închide şi cade-o jaluzea
Noaptea e neagră şi el încremenit de moarte
Şi o explozie a razelor de lună-n cameră
Îi luminează chipul – un chip pe care eu nu-l văd

Ştiu că el e orb

Şi mai ştiu că mă supraveghează.

poezie de Harold Pinter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum poate influenţa scrisul, dar muzica a fost foarte importantă pentru mine, mă gândesc mai ales la jazz şi muzica clasică. Simt că sensul muzicii se continuă în cuvinte.

Harold Pinter în Drama, nr. 1-2 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa oricărui om are mai multe compartimente.

citat din Harold Pinter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fereastră

Mă uit!
Am început să mă uit!
Nu mai ştiu
Nu mai ştiu dacă
eşti tu sau ea
sau dacă urechea sub cireaşă
e scara
sau casa
sau noaptea
sau ce este "sau"
când îmi râzi cu un aer curat
în loc de fereastră...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

dacă noaptea
când dormi
îţi pui mâna sub cap
sau te agiţi până la ziuă gândindu-te
cum îmi imaginez că eşti
cum te ascunzi prin pătura groasă
crezând că sunt acolo
gata să îţi măsor
fiecare centimetru de piele

nu ştiu
dacă ziua
când priveşti pe fereastră
braţele tale taie aerul din cameră
ca şi când ar vrea să mă atingă

vezi tu
eu nu ştiu nimic
chiar nimic despre tine
nici dacă îţi bei cafeaua în grabă
sau dacă pâinea pe care o înghiţi
are gustul acestei iubiri

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămase nemişcat

în culcuşul hidropatic şi auzea strigătul
privea ceasul care arăta timpul
pe patru planete şi zece sateliţi
patul era
patul era
patul era
un bazin de cristal
plin ochi cu glicerină carbonată
uitase ce temperatură avea
se gândea că a coordonat din somn
lovitura
lovitura
o să fie cercetată de sonderii psihici
şi detectivii telepatici
se gândea să fac un duş
se gândea să pregătească pistolul
glock pentru esperii
care ar fi în stare să aresteze
un magnat intergalactic
explozie
explozie
şoc şi uşile seifului sar
iar banii aşteaptă să fie jefuiţi
era omul fără chip
un cal îl aşteaptă în prerie
e alb cu o pată neagră în frunte
coltul e încărcat şi esperii o ştiu
trabucul fumegă
îi simte mirosul
scoate o ploscă şi bea whisky
tare bun tare ca dracu tare
gâtlejul arde de la explozie
explozie
explozie
uşa seifului aruncată dracului
într-un perete verde
plin cu licheni crescuţi pe pieptul muribund
hrăniţi cu untură de balenă
îi vine să strige
îi vine să înjure
îi vine să facă amor cu tipa aia
care are cap de cal
aprinde un foc cu bricheta zippo
pufăie din ţigară cum face
omul fără chip
aşteaptă primul sonder
calul din prerie îl aşteaptă
are şaua pe el şi puşca cu două ţevi
e la locul ei în teacă
intră sonder blestemat
intră
intră
adevărul este la tine
nu mai ştiu cum se foloseşte
o străveche armă detonatoare
vrei să obţii un blocaj mental temporar
vrei să-l prinzi pe omul fără chip

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Luminile scânteiază.
Ce se va-ntâmpla apoi?

S-a lăsat noaptea.
Ploaia se-opreşte.
Ce se va-ntâmpla apoi?
Noapte tot mai adâncă.
El nu ştie
Ce-i voi spune.
Când va fi să plece
Îi voi şopti un cuvânt la ureche
Să-i spun ce eram gata să-i spun
La întâlnirea gata să aibe loc
şi care-acum a avut loc.

Dar el n-a spus nimic
La întâlnirea gata să aibe loc
şi abia acum se-ntoarce zâmbind
şi şopteşte:
"Nu ştiu
Ce se va-ntâmpla apoi."

poezie clasică de Harold Pinter din Drama (1981), traducere de Gabriela Abăluţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

ştiu, ştiu că pot face focul oricît de mic după ce apa dă în clocot,
ştiu că oul mai proaspăt pus la fiert se loveşte de fundul cratiţei,
ştiu că trebuie să trag făraşul repede ca să pot mătura gunoiul în el,
ştiu că acul se bagă în aţă mai uşor decît aţa în ac,
ştiu că cearceaful se calcă mai întîi pe margini,

ştiu că nu am avut bărbat să mă ştie
şi nici copil să mă ştie de mamă

ştiu că e doar o convenţie socială
căsătoria
şi mersul minutarelor înspre dreapta,
aşa, ca roţile maşinilor pe care bărbaţii le iubesc,
ca soarele la o fereastră deschisă către miazăzi

ştiu că zahărul cu măsură
ţine florile mai mult în glastră,
dar nu totdeauna...
ştiu şi asta

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafie

Am simţit nişte degete moi pe gât
Cineva parcă mă strangula

Buzele erau şi aspre şi dulci
Cineva parcă mă săruta

Oasele mele vitale gata să se frângă
M-am pierdut în ochii altcuiva

Era un chip pe care îl ştiam
Un chip şi blând şi încruntat

N-a zâmbit n-a rânjit
Avea ochi larg deschişi pielea albă

N-am zâmbit n-am plâns
Mi-am ridicat mâna şi i-am atins obrazul.

poezie clasică de Harold Pinter din Drama (1983), traducere de Gabriela Abăluţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arătarea

Din planeta nu ştiu care
Galaxia nu ştiu cum
Mi se-arată-ntr-o visare
O nălucă neagră fum.

Şi oprindu-se la mine
Preţ de câteva secunde
Nu mi-a zis de unde vine
Doar că merge orişiunde.

Grijă s-a legat să-mi poarte
Dacă am s-o însoţesc,
Că mă va feri de moarte...
Cât lumea am să trăiesc!

Bine că n-am dat crezare
Şi că n-am plecat hai-hui
Pe planeta nu ştiu care
Galaxia nu ştiu cui.

Ca-ntr-un joc de-a râsu-plânsul
Mi se-ntredeschise cartea
Care tălmăceşte visul...
Arătarea era moartea!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jaluzea

Un paravan misterios
Ce se coboară la moment,
Ca un vecin, prea curios,
Să piardă... filmul, evident.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între mine şi restul lumii
se află întotdeauna
una sau mai multe ferestre;
Între mine şi aproapele meu
se află iarăşi o fereastră;
Între mine şi între mine,
între cel care mă ştiu
şi cel care nu mă ştiu,
se află de asemenea o fereastră:
o fereastră nevăzută
şi de o viaţă întreagă
mă strădui să ajung la ea...

poezie de Zena Jinga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestrele

Între mine şi restul lumii
se află întotdeauna
una sau mai multe ferestre;
Între mine şi aproapele meu
se află iarăşi o fereastră;
Între mine şi între mine,
între cel care mă ştiu
şi cel care nu mă ştiu,
se află de asemenea o fereastră:
o fereastră nevăzută
şi de o viaţă întreagă
mă strădui să ajung la ea...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare ceva şi nu ştiu ce...

Mă doare ceva şi nu ştiu ce,
mă apăsă cu apăsarea de pământ şi de cer,
cu mâinile mă agăţ de noapte şi ger,
sperând să-mi revin din apăsarea de fier

Mă înconvoaie gândul să pot să înţeleg
mersul de lucruri ce se pierd în eter
Definiţia vieţii rămane mister,
chinuiala zilei, la fel, pe care n-o cer

Mă doare ceva şi nu ştiu ce,
mă apasă pe frunte, mă apasă pe piept,
noaptea şi ea mă apasă încet,
cu tot ce-a trecut şi pe care-l regret

Mă apasă zorii pe pleoape şi ochi,
salt pleoape încet să văd umbre de plopi,
lumina ferestrei pătrunsă în casă,
eu la fereastră apăsat de albeaţă

Mă doare ceva şi nu ştiu ce,
o boală absentă de diagnosticul ei,
nu pot s-o tratez şi nici s-o gonesc,
ştiu doar cum doare încercând s-o găsesc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Din negura uitată a vremii,
Păstrez un chip frumos şi blând.
Un chip pe care n-am să-l uit
În viaţa toată.
E chipul de bătrână,
Bunca mea cea bună.

O văd aşa precum o ştiu,
Cu părul nins, cu furca-n brâu,
Cu faţa ei brăzdată,
Cu mâna-i albă şi curată,
Cu ochii blânzi, cu a lor priviri
Ce m-au vegheat.
O văd acum împletind,
La mine-acum o aud strigând.
Îmi dă un sfat, eu n-o ascult.
Mă dojeneşte. Încep să plâng.
Ea mă mângâie-ncetişor
Şi mă alină: betul puişor.
Să tac, mă-ndeamnă s-o ascult,
Să merg la trabă s-o ajut.
Dar nu am vrut!

Şi uite anii au trecut,
Aş vrea s-o văd şi s-o ascult,
Să merg la treabă s-o ajut,
Dar nu mai e!

poezie de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (1990)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia e precum un orb ce bâjbâie printr-o cameră întunecată după o pisică neagră ce nici nu e acolo, şi o găseşte!

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul aruncat pe fereastră

am dat timpul mai departe
cu o oră
să nu ştiu că ştii
ce ştiai că ştiu,
basmul imoral
fuga de iad
uşa de cristal
neterminatul bal.
ceasul aruncat pe fereastră
îmi mai ticăie în piept
chiriaş pentru un timp.

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge orb

Sângele orb din trupul femeii
ca o piatră analfabetă
îşi resetează veşnicia
nu-l mai găsesc pe Dumnezeu
traversează şi el -o perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne moare dragostea asta minunată şi nu ştiu ce să fac. Nu mai ştiu cine să fiu ca să-ţi plac. Nu ştiu să iubesc ca-ntr-o iubire defectă şi şchioapă, unde inerţia te duce oricât de departe şi obişnuinţa te închide într-o fiinţă mult mai puţin performantă şi mai bună decât eşti de fapt. Şi mult mai puţin frumoasă... Nu mai ştiu cum ar fi să trăiesc fără tine şi fără ce simt pentru tine. Nu mai ştiu cum ar arăta ochii mei, dimineaţa, când n-ar da de tine pe perna cealaltă.

Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Gazda spune că ne-aşteaptă moale-un aşternut,
Iar în cămin focul arde vesel, mereu treaz;
Mâncarea-i caldă, cu miros plăcut,
Dar noaptea neagră linge fereastra pe obraz.

Alături pe buşteni... Dă-mi mâna ta. Acum.
Prieteni! Nu, nu-i spaima... cer un răgaz...
Ţine-mă-n braţe strâns... se-aude-un ultimatum...
Şi noaptea neagră linge fereastra pe obraz.

poezie de Harold Hart Crane, 1899 - 1932, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti...

Eşti ca un gălbenuş de floare-n tei,
Eşti ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai ştiu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.

Eşti ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Eşti roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai ştiu, somn n-am, îţi dorm în poale
Doar când cosiţe-ţi simt, mă mor de TU, de bine.

Eşti ca un copoţel ce-şi cântă pasul lin,
Eşti o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai ştiu de-s orb, de nu-ţi văd ochii
Doar când te-adulmec şi te-aş bea de amor-venin.

Eşti ca dulceaţa de salcâm cursă din spini,
Eşti ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai ştiu, de mine, îs o patrulă
Doar să-ţi fac pază, nori de-azur senini.

Eşti ca un înger cu căpşor de bucle,
Eşti ca o stea din mii de diamante...
Nu mă mai ştiu, n-am har de Byron, Dante,
Dar gând şi trup îţi dau... pân' n-or să mai răsufle!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!