Făţărnicia sa Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului, filmat de tembeliziuni îngenuncheat pe un câmp pârjolit de secetă, înconjurat de o mulţime de preoţi şi de oameni, s-a "rugat" la Dumnezeu să dea ploaie roditoare

În loc de ploaie roditoare,
A dat furtună-ngrozitoare,
Cu grindină şi vijelie,
Cum nu dă nici chiar Sfânt' Ilie,

Şi, îngrozind mitropolii,
A zguduit din temelii
Pământul unde s-a rugat
Făţarnicul cel îngâmfat.

Căci, de când lumea, Dumnezeu,
Cum ştiţi şi voi, şi ştiu şi eu,
I-ascultă pe smeriţi, pe harnici,
Dar nu şi pe trufaşi, făţarnici.

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (17 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satana cu patrafir ‒ Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului

Nu îl iubesc şi nu-l admir,
Căci minte-aşa cum eu respir.
Când el "se roagă" pentru ploaie,
Dă grindină de te îndoaie.

Satana cel cu patrafir,
Când va muri, va fi vampir,
Sau, cum se spune pe la noi,
Când va muri, va fi strigoi.

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făţărnicia sa Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului, a luat câmpii: filmat de tembeliziuni îngenuncheat pe un câmp pârjolit de secetă, înconjurat de o mulţime de preoţi şi de oameni, s-a "rugat" astăzi la Dumnezeu să dea ploaie roditoare. Dacă va ploua, Făţărnicia sa va spune că e meritul lui, că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, şi va fi considerat de prostime un sfânt; dacă nu va ploua, Făţărnicia sa va spune că de vină sunt păcatele noastre (evident că el este "fără" de păcate). Şi de va ploua, şi de nu va ploua, Făţărnicia sa va pica bine în ochii prostimii.

George Budoi în Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fostul tenismen Ilie Năstase, făcut de PSD senator în 2014, şi-a dat pantalonii jos pe terenul de tenis şi şi-a arătat fundul, în public, de faţă cu o mulţime de femei (pamflet)

Aţi făcut de băşcălie
Parlamentul – cu Ilie;
L-aţi făcut voi senator
Dar el e de "sanator",
Vă aduce beneficiu,
Dar el este de ospiciu,
Căci, cum ştim cu toţi', săracu'
Suferă de mult cu capu'!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Aceşti bolnavi care ne conduc (14 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi n-aţi fost cu noi în celule

Voi n-aţi fost cu noi în celule
să ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătuşe la glezne.

Voi n-aţi plâns în palme, fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele ţării.

În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereţii,
voi n-aţi cunoscut frumuseţea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieţii.

Ce-i munca de braţe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârţâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveţi de unde
să spuneţi aproapelui vostru.

Voi nu ştiţi în crunta-nchisoare
cum minte speranţa şi visul,
când uşile grele se-nchid în zăvoare,
şi-n teama de groaznica lui încleştare
pe sine se vinde învinsul.

Aţi stat la ospeţe-ncărcate
gonind după fast şi orgoliu,
nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă şi nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi
că pumnul e singura faimă.
Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi,
când noi cu obrajii ca pământul de vineţi,
gustăm din osânda şi spaimă.

Când porţile sparge-se-or toate
şi morţii vor prinde să urle,
când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu ştiţi ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-aţi fost cu noi în celule.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu voi ajunge niciodată în rai, cel puţin ştiu cum arată, căci l-am văzut în ochii tăi!

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul Ecologist Român (PER) l-a făcut vicepreşedinte pe liberalul trădător Cristian Bodea, dat afară de PNL (pamflet)

Te-aştepţi aici să fie doar oameni pe sprânceană;
De unde! vezi gunoaie, vezi drojdie umană!...
La noi, "ecologiştii" fac numai hărmălaie,
Nici Groapa de la Glina nu are-aşa gunoaie!...

Partidul ăsta, ştiţi voi, voi ştiţi de fapt ce e?
E una dintre clone ce-s slugi la PeSeDe.
În loc să protejeze cu dragoste natura,
La fel ca PSD-ul cultivă-n oameni ura.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi Politicieni (10 octombrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mafia PSD-istă (pamflet)

A fost odată un coşmar,
A fost în România,
O mafie de PSD-işti,
Ce ne-a stârnit mânia.

Avea în frunte-un infractor,
Un dublu condamnat,
Un mafiot cum n-a mai fost,
Din Iad parcă scăpat.

Minţeau că sunt socialişti,
Săraci şi democraţi,
Dar erau neocomunişti
Şi putred de bogaţi.

Ne-au divizat şi stpânit,
Cum nu am fost vreodat',
Căci cu TV-ul ne-au minţit
Şi ne-au manipulat.

De va da Dumnezeu cel Sfânt
Să ne trezim cândva,
Ei nici de-ar fi deja-n mormânt,
Nu vor scăpa!

pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu ştie să citească şi nici nu a scris vreodată cărţi sfinte, oare se va lumina în această viaţă? I: Recomand să căutaţi şi să citiţi cartea "Despre înşelare a sfântului". A. M: Ah, dar ce vei face dacă vei întâlni un analfabet ca mine, sau ca Dumnezeu; noi nu ştim a citi, oare voi deveni vreodată un sfânt? Şi chiar aşa, cum de s-a înşelat acest sfânt?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi fi eu

M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Şi nicidecum n-o să-mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta şi arde-n ochiul meu
Nici nu mai ştiu ce-ar mai putea să doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...

M-am închinat şi m-am rugat cu frică
Să nu mă laşi aicea pe pământ
Întinde-ţi, Doamne, mână şi ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.

Şi-am să înţeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimţit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Şi-ajută-mă să nu mai ies din ea...

Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu să Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...

poezie de Adriana Cristea (16 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi de Ziua Unirii, tembeliziunile de dezinformare şi de manipulare ale "Varanului" şi cea a lui "Ghiţă" fac ce ştiu ele mai bine

Chiar şi-n ziua asta sfântă,
Când întreg pământul cântă,
Ziargii făr' de ruşine,
Mercenari cu conturi pline,
Incitaţi români' la ură
Şi, vărsând venin pe gură,
Cultivaţi cu-nverşunare
Ce ştiţi voi: doar dezbinare.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui derbedeu

Cei harnici ştiu că se hrănesc
Din ce chiar ei agonisesc;
Dar sunt, ca tine, derbedei
Ce se hrănesc cu nervii mei.

epigramă de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre măgari şi măgării (16 martie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde...?

Unde se sting iubirile?
Când se şterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?

Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ş-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?

În care toamnă am să ştiu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!

Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?

Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Şi-o viaţă de-mplinit!

Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor Ciutacu, ziargiu manipulator la rRomania TV, a spus azi pe post că e evreu (pamflet)

"Modest" cum nu sunt nici chiar eu,
S-a lăudat că e evreu;
Dar altă dat' ăst bădăran,
S-a lăudat că e ţigan.
Nu-i unul de pe la Răcari,
Ci cocalar de Ferentari.

pamflet de George Budoi din Jurnaliştii şi ziargii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (29 decembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi român

Că sunt român, o ştiu prea bine,
Căci sunt născut pe-acel pământ,
Dar chiar mai mult, şi mult mai sfânt,
Ea, România s-a născut în mine.

A fi român nu-i doar un nume,
Nici România doar un loc,
A fi român e-un tainic foc,
Ce-l port cu mine oriunde-n lume.

A fi român nu e doar grai,
A fi român nu stă în straie,
Nici doar a şti corect a scrie,
A fi român e-un colţ de rai,

Ce-l porţi în suflet zi de zi,
Asta înseamnă a fi român,
Şi ştiu c-aşa o să rămân,
Oriunde-n lume voi trăi.

Că sunt român, da mă mândresc,
Căci Dumnezeu aşa a vrut,
Să pună-n chipul meu de lut,
Şi-un strop din tot ce-i românesc.

poezie de Marius Alexandru (martie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă, este în regulă să le faci pe toate

Dragi PĂRINŢI, chiar dacă VOI nu ştiţi,
Eu le-am cam făcut aproape pe toate,
Rămânând dator pentru o familie cu copii, după cum ştiţi
Şi o carieră profesională, dintre toate...

Dar aşa cum eram în anul '90
Plin de încredere şi de speranţă,
Sunt şi acum şi aştept multiplul de zeci
Pentru a mă desfăşura în viaţă...

Mai am însă un obiectiv în faţă
Şi anume să îi sprijin pe Putzy şi Alexutza în viaţă
Pentru a reuşi cu toţii aici pe Pământ
Şi a fi împăcaţi pentru când plecăm la ce este mai sfânt...

Adică, la Bunul Dumnezeu
Şi lângă VOI mereu
Pentru eternitatea toată
Cu dragostea între noi patru, încă din viaţă...

poezie de Anghel-Alexandru Ghenea (21 iulie 2018)
Adăugat de Anghel-Alexandru Ghenea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependenta

Eu nu ştiu fără tine cum se cântă
când se aşază-n portativ diezi
de râs înalt şi nu ştiu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi

de-mi iei nemărginirea ta albastră
şi-mi laşi doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Şi nu ştiu fără tine cât s-a spus

din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.

Nu ştiu măcar de unde până unde
hotarele poveştii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz şi-n zbucium mă aprind...

poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plină pandemie de COVID-19, mai-marii BOR, între care mitropolitul Teofan, au cerut anularea de către autorităţi a restricţiilor privind pelerinajul la Iaşi, la moaştele Sfintei Parascheva, pretinzând că "sfintele moaşte sunt izvor de vindecare" (pamflet)

Vă spun că nu sunt un ateu
Şi cred în bunul Dumnezeu,
Dar nu cred, cât timp pot discerne,
În ale voastre baliverne:

Poveşti cu moaşte sfinte care
Sunt un izvor de vindecare,
Când noi la ele ne-nchinăm
Şi-apoi, smeriţi, le sărutăm.

De sunt izvor de vindecare,
Precum pretindeţi cu-ngâmfare,
De ce nu mergeţi prin spitale,
Să vindecaţi de grele boale?

Doar sărutând acele moaşte,
Bolnavii toţi, toţi vor renaşte
Şi nu ne va mai trebui
Vrun medic când ne-om bolnăvi.

Precum a spus X teologul
Voi încălcaţi chiar Decalogul,
Cel adresat către evrei:
Să n-ai cumva alţi dumnezei

Şi să nu-ţi faci vrun chip cioplit,
Nici chiar din aur făurit,
Şi nici vreo înfăţişare
A ce-i în cer şi ce-i sub soare;

La idoli tu să nu te-nchini,
În faţa lor să nu te-nclini,
Şi nici lor să nu le slujeşti
Cât timp pe lume tu trăieşti.

O, voi, păstori, cu-a voastră-orbire,
Voi duceţi turma la pieire:
Cu aur, purpură, palavre,
Voi faceţi idoli din cadavre.

Cum toată lumea azi cunoaşte,
Hristos n-a vindecat cu moaşte;
El ne-a-nvăţat ‒ nu ne mirăm ‒
Doar Tatălui să ne-nchinăm.

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda greierilor

Dumnezeu, cu gândurile sale,
coborî pe Pământ
şi mergând, şi mergând,
nu observă că-n cale
toţi şi toate i se închinau
şi-L preamăreau.
Obosit cum era
şi cum noaptea cobora,
îşi întinse mantia de lână
şi se lungi, cu capul pe o mână,
sub un copac. Dar liniştea prea mare,
deşi nu era zi de sărbătoare,
era întreruptă de zgomotele mii
din jur, de prin câmpii.
Şi-atunci, luă o mână de întuneric
din spectacolul nopţii, feeric,
El, Dumnezeu cel Sfânt,
fărâmiţând-o spre Pământ.
Şi unde fărâmele cădeau,
cânturi izbucneau,
cânt de greieraşi,
negri îngeraşi.
Şi în ţârâit şoptit
toată lumea-a adormit,
chiar şi Dumnezeu cel Sfânt
ce venise pe Pământ.

poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie şi blestem

Ce greu mi-a fost când am visat
Dar şi mai greu când am aflat
Cu cât dispreţ m-ai înşelat
Deşi din suflet te-am rugat
Să n-o faci, "blestemato".

În timpul scurt ce-ţi dăruiam
Un sfat, îndemn sau ce “aveam”,
Mi-ai spus minciuni, de le ştiam
Nici bună ziua, nu-ţi dădeam
Mândreţe-ntruchipată.

Dar rana se va vindeca,
Poate curând, când voi uita
Şi când din suflet vei pleca
Cum ai venit în calea mea
Otravă muribundă.

Pământul nu-mi este dator
Şi nici eu lui, chiar dacă mor,
Mai sunt un “om”, nu impostor
Cu două feţe, nici “topor”
De-aceea vei plăti-o.

Viaţa nu-ţi dă şi nici nu-ţi ia,
Işi scrie drumul, cum vrea ea,
Dar şi tu faci parte din ea
Deci, vei plăti durerea mea
De cinci ori îndoită.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (intern) (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Măria Ta"

"Măria Ta de nu te schimbi
Şi orice sfat te lasă rece,
Deschide graniţele ţării
Şi lasă-i pe români să plece

Să meargă unde văd cu ochii,
Cuprinşi de cel mai trist fior,
De-a căuta un loc sub soare
Când nu e loc în ţara lor."
Damian Ureche 1986

Ce-ai spus atunci n-a fost o glumă
Ci te-ai rugat fiind la greu
Şi după 20 de ani
Azi te aude Dumnezeu.

Damiane cât ai fost de pur
Măria Sa te-a ascultat
Sau poate-acolo sus în cer
L-ai întâlnit, l-ai mai rugat.

N-is harnici, ţara e bogată
Şi am trăi un trai decent
Noi nu vrem banii daţi degeaba
Ca cerşetori din parlament.

Aici e haos e urgie
Ni le-ai trimis Doamne din cer?
Ne-ai dat s-avem un preşedinte
Ce nu suportă-un premier

Iar noi ne luăm în cap o lume
Şi-i părăsim flămânzi şi goi
Până-or ajunge-n ţara asta
Să mai rămână doar ei doi.

N-ar părăsi această ţară
Nici oameni mari şi nici feciori
Fiindcă aici ar fi de toate
Dacă-am avea conducători.

Măria Ta de vrei ne iartă
Că forţa Ta Dumnezeiască
Ne poate alina durerea
Dar dă-ne şefi să ne iubească

Şi-atunci, că-s graniţe deschise
Se vor întoarce mulţi acasă
Că România-n lumea asta-i
Cea mai bogată şi frumoasă.

poezie de Petru Miloş (februarie 2007)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!