Sufletele încâlcite
printre nouri fire lungi de ploaie
rătăcind pe la hornurile de case
se ridică spre luna mereu galbenă
prea lacomă de povestiri horror
merg sau zboară prin salcâmii
înfloriți până la vară revin
în corpurile lăsate la încărcat acasă
unele se așează-n noroi și sporovăiesc
cu vântul care le strecoară fake-uri
despre libertatea din alt univers
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Martie
Din caier încâlcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Flușturatici fulgi de nea
s-ar așeza-n noroi,
dar cum li-e silă --
se ridică iar
și zboară să-și găsească
cuib pe rarnuri.
Vânt și-i frig --
-iar mugurii
prea lacomi de lumină
își zgulesc acum
urechile în guler.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Lalașinț
Pomi condamnați la tăcere
Stau aliniați așteptându-și sentința.
Peste ei țipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
țipăt de bătaie, durere și pustiu.
Rațe, gâște se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colțuri se aud bârfe,
șoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză și nu mai știu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domnește pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
și țâșnește spre stele printre culori de alb și albastru, pe cer
Și ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Și ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeția înălțimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
Fire creată de Dumnezeu!
Fire rea, fire bună.
Tăcerea coboară în sufletul meu,
Tăcere nebună!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
eram eroi de poveste
amândoi zburam
prin salcâmii înfloriți
ne iubeam ca într-un vis
și aveam aripi de fluture
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul păstor
În satul de la miazăzi băiatul care are grijă de vite,
Cu picioarele goale, vine călare pe un bivol.
Prin hainele lui găurite se strecoară vântul;
Prin pălăria ruptă se strecoară stropii ploii.
Pe digul lung al râului el pare foarte, foarte departe;
Băiatul e acasă și bivolul în grajdul lui;
Un fum negru se ridică prin acoperișul de trestie.
poezie de Lu Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înnebunit salcâmii
Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiați prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară
Și l-au scos de dimineață
Alb și încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă
Au înnebunit salcâmii
Și cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Și cu lumea asta toată
Păsările aiurite
Își scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele
S-a-mbătat pădurea verde
Nu mai e așa de calmă,
Ține luna lunguiață
Ca pe-o inimă în palmă
Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Și tu vrei să fiu cuminte?
cântec interpretat de Tudor Gheorghe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcâmii
La margine de sat au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor!...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor!...
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcâmii
La margine de drum au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor...!
Pe crengile-nflorite au venit lăstunii,
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustând din adâncimi de cosmos elixir,
ne întorceam, apoi, pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor...!
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublshers, București 2018 (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erau pe acoperiș
urcați pe țigla care arde azi
se sărutau sub nori coborâți
să primească mângâierea
celor ce încă se îndrăgostesc
vântul
bătea lin pe străzi și plimba
sămânța iubirilor limpezi
sus era derutat și lovea hornurile
afumate cu te miri ce zeci de ani
vântul
sufla acum în dorul lui prin părul
sărutat cu buzele fierbinți
lua forma gâtului mlădios ce poartă
doi ochi frumoși de căprioară
care bea apă din izvorul fericirii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
și-a retras mâna
pe care o sărutam ne
bun din când în când
pe pântecul hapsân
de iubire abia umblu
prin parcul dendrologic
prind palma ta în podul casei
cu potriviri din literele
decupate dintr-o carte horror
o bat în versuri până stă suspendată
ce te-aș respira până la epuizarea
lacom privindu-te cobor un pic
caut buzele cu mintea
le despic tandru cu limba
dinții tăi mușcă hămesiți
aș călări luna de fericire
raiul e dincolo de balustrada
lustruită cu palmele care te-au mângâiat
refuz să pășesc pe ultima treaptă
care mă duce în abis
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o pasăre aș fi în stare să merg pe jos până la tine și să îți zbor în urmele lăsate de mine în noroi.
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tablou de iarnă
Pribegi, veniți din altă țară,
Doi muzicanți bătrâni, cu plete
Cerșetoreau, cântând pe stradă
Din clarinete.
O fată îmbrăcată-n zdrențe
Îi însoțea dintr-o chitară,
Atât de galbenă și slabă,
Părea de ceară...
Și câinii îi lătrau... și vântul...
Le răspundea cu lungi ecouri;
Un cârd de corbi țipa iernatic
Pierduți prin nouri...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub semnul echilibrului
fragmente de timp se aliniază
să formeze întregul
printre razele răsfirate se strecoară bucăți de liniști
într-un amestec de tăcere și lumină
pictează cerul plin de umbre aruncate la întâmplare
fire de infinit țesute de o mână tremurandă
se întind pe pântecul sângeriu al amurgului
opresc căderea stelelor fără cer
micșorează distanța
dintre mine cea de ieri
și eu cea de zi
vântul alungă norii triști și murdari
lasă lumina să pătrundă ca un alint temător
vagi amintiri tulbură victoria
care va defini simțirea
când mâna nopții mângâie pleoapele lăsate
totul devine linear și calm
ca o efuziune prin sita timpului
da, e o senzație nouă
îngheață trecutul în clepsidră
mii de culori mă învăluie spre întregire
o singură stea încolțește cu o neînțeleasă fericire
în locul în care credeam că e prea târziu
timpul iese din timp
ninge cu vise.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
100
În orașul dintre munți -
Ca știrbite stalagmite -
La un an după război,
Casele rânjeau rănite.
Toamna munții-nvinețea,
Sevele-nghețau în plante,
Bruma cobora în zori
Peste băligi, diamante.
Douăzeci și trei august
Prima-i pomenire vie
Și-a adus-o printre plopi
Mari, de toamnă timpurie.
În orașul dintre munți,
Oamenii nu pricepură
Cât de mare-i acea zi
Învălită-n ploaie sură.
Prin noroiul de pe străzi
Defilau numai o sută,
Doar o sută de bărbați -
Sub a vântului volută,
Steagul roșu vuvuia
Printre casele sărace,
Precum flamurile mari
Ale armiilor face.
La ferești se închinau
Babele ca-n cimitire,
Alții clătinau din cap
Parcă a nedumerire,
Alții presimțeau sub cer
O schimbare nevăzută,
Și prin ploaie defilau
Cei o sută, cei o sută.
Trec o sută prin ruini,
(Azi sunt parcuri și sunt case)
Trec o sută, câinii bat,
(Azi, motoare zgomotoase)
Trec o sută cadențat,
Stropi de glod pe strai s-anină,
Trec o sută, nouri cresc,
Dar sub nouri e lumină.
Trec o sută - ochi fierbinți,
Buze strânse-nvinețite,
(Până azi căzură mulți
Ori sub ploi, ori sub cuțite).
Trec o sută pe asfalt -
Șfichiuiți de ude ramuri -
(Până azi crescură mulți
Din acei ce-au stat la geamuri).
În orașul dintre munți,
Ca o apă-n soare suie
Oamenii pe strâmbe străzi,
Și-n stindarde vântul vuie.
Ca o inimă pulsând,
În mulțimea desfăcută
Se aud sonor pășind
Cei o sută, cei o sută.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gutuile
S-au copt gutuile pufoase,
Prin care iarna semn trimite,
Ce luminează pe la case
Pervazurile-mpodobite.
Dulcețurile se așază
Pe rafturile din cămară,
Gutuile au loc de vază,
Păstrat până la primăvară.
S-au copt gutuile-acrișoare
Prin toamne-aromitoare, lungi.
Spre zile pline de ninsoare
Sorbind parfumul lor ajungi...
poezie de Corneliu Vasile (1992)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Scriitorul vremii vremea scriitorului" de Corneliu Vasile este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai,
Prin munții cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Și nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laț și te sugrumă
Și-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...
Oprește-te!...
Privește-n jurul tău...
Și dacă nu ți-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ți cruce
Și întoarce-te napoi!...
Fă-ți cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Și visul s-a sfârșit!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Gogyohka
poeții noi ridică ode
generalilor morți
în luptele despre care au citit
prin cronicile scrise
cu trudă și mult sânge
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stergar bucovinean
Să aflu adevărul, si sus în munti am mers...
A cui e oare mâna ce tese-n Univers?
Acuma stiu de lucru când iar s-a apucat,
Să teasă si să-ntindă pe cer stergar vărgat,
Ea lasă draperia de nouri drept în jos!
E, tunetul, bărbatul ce pleacă mânios...
Cât plouă, după nouri prin spată a trecut
Multicolore fire, si-i gata de tesut,
Mătăsuri diafane, lumină, funigei...
E, fulgerul, suveică la îndemâna ei!
Si mult apoi, furtuna în zare pân' s-a sters,
Ea tot mai mânuieste suveica-n Univers!
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Călăretul orb, 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Ora de ploaie
Mă mai încearcă, uneori, câte o ploaie
Și mi se risipesc picurii ei prin sentimente,
În torente,
Până când ridic ochii spre cer
Și nu văd acolo nici un nor și nicio stea
Sau altceva
Diferit de culorile ochilor ce mă privesc de prin amintiri
Cu gust de furtună
Sau cafea bună
Sorbită pe-ndelete dimineața
Sau tăinuită după cină,
La ora când nu știi dacă e prea târziu
Sau prea devreme
Pentru o ploaie care vine
Dacă vrea,
Când vrea
Și-mi udă ziua
Sau noaptea
Sau numai ora când mă încearcă și mă risipește
Printre torente
De sentimente.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
capul așezat pe-o fantezie
visa luna cea galbenă
care plutea peste o dragoste
cuprindea zâmbete de miere
și risipea lacrimile inimii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc!
Sufletul meu,
un câmp de maci
înfloriți,
striviți de copitele cailor
ce mi-au trecut în galop
prin viață.
Le-au fost lăsate slobode frâiele
rănind și iar rănind petalele
prin cuvinte și fapte.
Iar el,
sufletul,
câmp însângerat la apusul soarelui,
ajuns altar de jertfă
și-a pierdut scânteierea.
Doar fumegă,
semn că ar fi ars
cândva
precum soarele.
Din când în când
luminat,
mângâiat de poezie
cum luna își mângâie cerul,
primește strălucire de la cei
cu care îmi împărtășesc
trăirile prin vers.
Dimineața,
petalele spălate de roua
cuvintelor voastre
își revin și continuă
să trăiască
și iar să trăiască!
poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!