Şarja brigăzii de cavalerie uşoară

I

Jumătate de leghe, jumătate de leghe,
Înc-o jumătate de leghe până la redute,
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.
"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!" a strigat el.
"Scoateţi armele de-oţel!"
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.

II

"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!"
A fost cineva înspăimântat?
Nu, deşi călăreţii-nţelegeau
Că ordinul primit era o nebunie.
Nu puteau pretinde explicaţii, oricum,
N-aveau datoria de-a-nţelege ce şi cum,
Datoria lor era să moară-n astfel de lupte.
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.

III

Tunuri în dreapta lor,
Tunuri în stânga lor,
Tunuri în faţa lor,
Tunete şi fulgere neîntrerupte;
În vârtej de foc, în scrâşnet de fier şi de obuz,
Ei au şarjat, în ceasul dintre toate mai confuz,
În gura iadului şi-ntre fălcile Morţii –
Şi-au înfruntat sorţii
În galop cei şase sute.

IV

Săbiile fluturau în vânt,
Strălucitoare-n al lor avânt,
Şarjând tunarii; de neînfrânt,
Atacau bateria de-artilerie; lumea
Era uimită de bravura şi de-a lor vârtute.
Plutea peste tunuri – fumul,
Cădeau ghiulelele – cu duiumul;
Ruşii şi cazacii s-au clătinat
Sub lovitură, plătind uiumul,
Spulberaţi, speriate ciute.
Apoi, au galopat în retragere, dar nu,
Nu şase sute.

V

Tunuri în dreapta lor,
Tunuri în stânga lor,
Tunuri înapoia lor,
Tunete şi fulgere neîntrerupte;
În vârtej de foc, în scrâşnet de fier şi de obuz,
Erou şi cal se prăbuşeau alături pe taluz.
Ei, vitejii, în ceasul dintre toate mai confuz,
S-au extras apoi dintre fălcile Morţii
Evitând urgia sorţii,
Cei care-au mai rămas din ei,
Cei care-au mai rămas din cei şase sute.

VI

Va păli vreodată gloria lor?
Acea şarjă nebună, acel galop nemuritor!
Lumea era uimită de bravura şi de-a lor vârtute.
Onoare şarjei lor de nimeni întrecute,
Onoare Brigăzii de Cavalerie Uşoară,
Nobililor eroi, cei şase sute!

*Poemul a fost inspirat de un episod al Războiului Crimeii (1853-1856), respectiv şarja brigăzii engleze de cavalerie uşoară împotriva poziţiilor artileriei ruseşti de la Balaclava, sabia împotriva tunului. Exces de curaj inutil, totul pornind de la o nefericită neînţelegere, de la o eroare de indicare a direcţiei de acţiune, brigada în loc să se lanseze spre Înălţimile Voronţov a atacat în direcţia opusă, unde se afla bateria de artilerie rusă, iar asta fără ca şarja cavaleriei să fie precedată de clasicul atac al infanteriei. Dintre cei 670 de cavalerişti care au încercat nebuneşte să realizeze imposibilul s-au consemnat cca 150 de morţi şi 160 de răniţi şi prizonieri, plus pierderea a 370 de cai.

* În urma acestui război Florence Nightingale ( Lady with the Lamp – Doamna cu felinarul ), participantă la Războiul Crimeii, a fondat prima şcoală de asistente medicale, a inspirat şi a fost unul dintre principalii promotori ai organizaţiei Crucea Roşie Britanică, predecesoare a Crucii Roşii Internaţionale

*Prin tratatul de la Paris, 1856, Rusia a fost obligată sa retrocedeze Moldovei sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail), favorizând decisiv Unirea Principatelor.

*Într-un episod similar a fost implicat Regimentul 2 Roşiori "Prunaru"- Bârlad condus de colonelul Gheorghe Naumescu, e vorba de celebra Şarjă de la Prunaru – 1916, când pe câmpul de luptă, seceraţi de focul mitralierelor germane, au căzut la datorie 216 de cavalerişti români ("Domnule general, Regimentul 2 Roşiori vă mulţumeşte pentru onoarea ce-i faceţi de a putea muri pentru Patrie" - colonelul Naumescu, adresându-se generalului Referendaru după primirea ordinului de luptă).
Regimentul a participat de asemenea la războiul de independenţă şi la cel de-al doilea război balcanic.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarja brigăzii de cavalerie uşoară

I

Jumătate de leghe, jumătate de leghe,
Înc-o jumătate de leghe până la redute,
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.
"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!" a strigat el.
"Scoateţi armele de-oţel!"
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.

II

"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!"
A fost cineva înspăimântat?
Nu, deşi călăreţii-nţelegeau
Că ordinul primit era o nebunie.
Nu puteau pretinde explicaţii, oricum,
N-aveau datoria de-a-nţelege ce şi cum,
Datoria lor era să moară-n astfel de lupte.
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.

III

Tunuri în dreapta lor,
Tunuri în stânga lor,
Tunuri în faţa lor,
Tunete şi fulgere neîntrerupte;
În vârtej de foc, în scrâşnet de fier şi de obuz,
Ei au şarjat, în ceasul dintre toate mai confuz,
În gura iadului şi-ntre fălcile Morţii –
Şi-au înfruntat sorţii
În galop cei şase sute.

IV

Săbiile fluturau în vânt,
Strălucitoare-n al lor avânt,
Şarjând tunarii; de neînfrânt,
Atacau bateria de-artilerie; lumea
Era uimită de bravura şi de-a lor vârtute.
Plutea peste tunuri – fumul,
Cădeau ghiulelele – cu duiumul;
Ruşii şi cazacii s-au clătinat
Sub lovitură, plătind uiumul,
Spulberaţi, speriate ciute.
Apoi, au galopat în retragere, dar nu,
Nu şase sute.

V

Tunuri în dreapta lor,
Tunuri în stânga lor,
Tunuri înapoia lor,
Tunete şi fulgere neîntrerupte;
În vârtej de foc, în scrâşnet de fier şi de obuz,
Erou şi cal se prăbuşeau alături pe taluz.
Ei, vitejii, în ceasul dintre toate mai confuz,
S-au extras apoi dintre fălcile Morţii
Evitând urgia sorţii,
Cei care-au mai rămas din ei,
Cei care-au mai rămas din cei şase sute.

VI

Va păli vreodată gloria lor?
Acea şarjă nebună, acel galop nemuritor!
Lumea era uimită de bravura şi de-a lor vârtute.
Onoare şarjei lor de nimeni întrecute,
Onoare Brigăzii de Cavalerie Uşoară,
Nobililor eroi, cei şase sute!

*Poemul a fost inspirat de un episod al Războiului Crimeii (1853-1856), respectiv şarja brigăzii engleze de cavalerie uşoară împotriva poziţiilor artileriei ruseşti de la Balaclava, sabia împotriva tunului. Exces de curaj inutil, totul pornind de la o nefericită neînţelegere, de la o eroare de indicare a direcţiei de acţiune, brigada în loc să se lanseze spre Înălţimile Voronţov a atacat în direcţia opusă, unde se afla bateria de artilerie rusă, iar asta fără ca şarja cavaleriei să fie precedată de clasicul atac al infanteriei. Dintre cei 670 de cavalerişti care au încercat nebuneşte să realizeze imposibilul s-au consemnat cca 150 de morţi şi 160 de răniţi şi prizonieri, plus pierderea a 370 de cai.

* În urma acestui război Florence Nightingale ( Lady with the Lamp – Doamna cu felinarul ), participantă la Războiul Crimeii, a fondat prima şcoală de asistente medicale, a inspirat şi a fost unul dintre principalii promotori ai organizaţiei Crucea Roşie Britanică, predecesoare a Crucii Roşii Internaţionale

*Prin tratatul de la Paris, 1856, Rusia a fost obligată sa retrocedeze Moldovei sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail), favorizând decisiv Unirea Principatelor.

*Într-un episod similar a fost implicat Regimentul 2 Roşiori "Prunaru"- Bârlad condus de colonelul Gheorghe Naumescu, e vorba de celebra Şarjă de la Prunaru – 1916, când pe câmpul de luptă, seceraţi de focul mitralierelor germane, au căzut la datorie 216 de cavalerişti români ( "Domnule general, Regimentul 2 Roşiori vă mulţumeşte pentru onoarea ce-i faceţi de a putea muri pentru Patrie" - colonelul Naumescu, adresându-se generalului Referendaru după primirea ordinului de luptă ).
Regimentul a participat de asemenea la războiul de independenţă şi la cel de-al doilea război balcanic.

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (amintindu-şi de trecut): O mie cinci sute de oameni au ajuns în ocean când Titanicul s-a scufundat cu noi. Erau douăzeci de bărci care pluteau alături şi doar una s-a întors. Una. Şase persoane au fost salvate din apă, printre care şi eu. Şase... din o mie cinci sute. Până la urmă, cei şapte sute de oameni aflaţi în bărci nu aveau decât să aştepte. Să aştepte să moară, să aştepte să trăiască, să aştepte iertarea care nu mai avea să vină.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii de ani, noi, orbii, am văzut multe. Am văzut că oamenii nu s-au schimbat, au rămas asemenea jivinelor: se mănâncă între ei. Se mai revoltă cei sărmani, mai câştigă o fărâmă de pâine, dar apoi, peste timp, lăcomia iar se revarsă peste lume. Îmbracă doar alte haine Asta a fost dintotdeauna. Între cei săraci şi cei bogaţi, între cei puternici şi cei slabi se va afla totdeauna o prăpastie adâncă oricât vor da din gurile lor cei de sus. Peştele cel mare îl mănâncă pe cel mic şi niciodată nu va putea fi altfel. Mântuitorul a fost om umil şi cei puternici l-au răstignit bătându-l în cuie ca să nu mai umble, i-au astupat gura cu amăreală şi acreală ca să nu mai vorbească, i-au împus pieptul cu suliţa ca să moară în chinuri. Este plină lumea de sute de milioane de răstigniţi. Mântuitorul? El îi întruchipează pe toţi. Ca să avem cui să ne închinăm şi să ne aducem aminte de ceilalţi.

citat din romanul Pe ambele părţi ale baricadei, XIX, pagina 134 de Aurel Neron (2009)
Adăugat de Aurel Neron
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nicidecum intenţia de a expune aici doctrina din Tratatul despre revoluţiile (sau mai degrabă "transmigrările") sufletelor, fiindcă, la drept vorbind, nu cred că am priceput-o prea bine nici eu. Cel mult, e vorba, în ultimă instanţă, despre copularea Celui Drept, care scoate un suflet din mijlocul "cochiliilor" (sau "cojilor": qelipoth) ca să-l aducă pe lume; la moartea omului, acest suflet e mântuit. Dar va trebui aşteptat mult până la sfârşitul lumii, care va avea loc atunci când toate sufletele poporului ales vor fi mântuite, fiindcă, în principiu, numărul total de suflete este cuprins între aceste două cifre fabuloase care sunt şase sute de mii la puterea şase sute treisprezece şi şase sute de mii la puterea şase sute de mii.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multi-milionarii sunt asemănători giganticelor reptile preistorice; au rolul lor necesar în procesul evoluţiei, dar aceeaşi Putere care i-a adus, îi va şi îndepărta. Şi este bine de ţinut minte că ei nu au fost niciodată cu adevărat bogaţi; toate documentele vieţilor lor private şi ale altora din clasa lor, arată că au fost cei mai nefericiţi şi mai mizerabili dintre săraci.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şaizeci de mii de turci, crema Imperiului Otoman, sosiseră împotriva a şase sute de cavaleri creştini şi a câtorva mii de auxiliari maltezi, prinşi la ananghie în marele lor castel de la Sfântul Elmo, de pe mica insulă Malta, din Mediterana. Cavalerii rezistaseră cu succes unui asediu de şase luni şi, de necrezut, forţaseră inamicul să se retragă acoperit de ruşine. Această victorie salvase întregul ţărm mediteranean, şi prin asta creştinătatea, de la jaful hoardelor de necredincioşi.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii albi

A fost, pe vremea dacilor, o zi
în care, din tărâmuri depărtate,
de care nimeni nu se-arat-a şti,
au apărut fiinţe mai ciudate

la care nimeni pân-atunci, vreodat',
cu ce ştia din vremile trecute,
nu s-a gândit că ar fi existat
şi c-ar putea pe oameni să-i ajute.

N-au fost miraţi să vadă patru fraţi
venind spre ei încrezători, în seară,
şi nu s-au arătat înfricoşaţi
de-nfăţişarea lor... altfel, bizară.

Atât de tineri, îmbrăcaţi în alb,
alura lor era deosebită,
iar ziua, lupi enormi cu părul dalb,
puterea le părea şi mai cumplită.

Cu dinţii lor puteau să facă praf
şi să trimită înspre veşnicie
duşmanii ce-ar veni, porniţi pe jaf,
sau hoţii de pământuri şi-avuţie.

Curând, chiar regele i-a invitat
să-i ţină, în cetate, companie,
dar nici măcar acesta n-a aflat
de unde lupii ar putea să fie.

Au apărat regatul şi pe daci,
şi-au fost iubiţi cum regii, niciodată,
n-au fost apreciaţi de cei săraci,
iar vitejia lor era cântată.

Şi-n ţară toate bine ar fi mers
cât timp cei patru apărau hotare,
dar regele-a venit cu un demers
stârnind în lupii albi o supărare,

Căci ei n-ar fi pornit nicicând atac,
să cotropească ţările vecine,
doar ca să-i facă regelui pe plac.
Nu, asta n-au crezut că se cuvine.

Au fericit al dacilor popor,
iar dacă au plecat spre veşnicie,
ei au rămas, de-atunci, drapelul lor,
al dacilor de pe a noastră glie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt

Se întâmplă ca oamenii să ştie
Să vorbească în peste şase mii de limbi
Din peste o sută nouăzeci de ţări şi astfel
Se întâmplă ca oamenii să ştie să scrie
Poeme despre lumea din jurul lor
Şi despre lumile din ei
Şi din alţii
Despre iubirile lor pierdute
Regăsite
Şi iar pierdute
Oamenii ştiu să scrie despre orice
Despre prietenia legată cu aţă subţire
Care se rupe când dintr-o parte atârnă prea greu
Ori despre acea prietenie legată cu nod marinăresc
Ce ţine şi când se răstoarnă
Ei
Oamenii ştiu să scrie chiar şi despre
Ceea ce nu este
Nu a fost
Şi nu va fi
Pentru că lor le place să caute
Ceva nou
Ceva ce nu s-a mai întâlnit şi nu se va mai întâlni
De fapt oamenii vor să fie unici cu ceva
Orice
Cât de mic
Doar
Să fie
Numai şi numai
Al lor
Iar dacă nu e să fie
Ei ştiu să îşi inventeze propriile lumi
Oamenii ştiu să contruiască
Munţi
Şi mări
Şi oraşe
Cu munţi înguşti
Cu sute de etaje
Străzi
Cu valuri şi valuri
De maşini
Ţări
Delimitate
Pentru că de fapt
Oamenilor
Le place să pună bariere
Între ei
Să fie
Ceva
Numai şi numai al lor
Iar cine vrea să intre
S-o facă numai cu permisiunea lor
Se întâmplă
Ca ştiinţele exacte
Să fie pietre de temelie
Ale omenirii
Ei
Oamenii
Ştiu că E=MC ^2
Ei ştiu că lumile lor
Şi ale altora
Sunt alcătuite din atomi
Protoni
Şi electroni
Neutroni
Şi spaţiu
Energie
Frecvenţe
Şi vibraţii
Pentru că
De fapt
Oamenii iubesc
Să despartă
Să disece
Să caute
Să găsească
Ceva nemaigăsit
Numai al lor
Unic
Astfel oamenii
Şi-au dat seama cum să călătorească
Prin univers
Să părăsească lumea lor
Lumile celorlalţi
În căutare de ceva
Nou
Se întâmplă ca oamenii
Să mai ştie şi să numere
De la 0
La infinit
Pentru că ei au nevoie
Să ţină socoteala
Zilelor
Cât mai au de trăit
Şi de murit
De fapt
Oamenii ştiu
Că le este teamă
Să nu se găsească
Ceva ca nimic altceva
Şi de-asta ei
Oamenii au învăţat cum să-şi făurească
Lame
Cuţite
Şi pistoale
Tunuri
Şi rachete
Şi Bombe
De fapt oamenii se pricep cel mai bine
Să dărâme
Să sufoce
Munţi
Şi case
Oraşe
Şi ţări
Lumi
Şi mări
Şi oceane
Iubire
Şi încredere
Virtute
Şi credinţă
Şi vechi
Şi nou
Pentru că de fapt
Se întâmplă ca oamenii
Să nu ştie nimic

poezie de Radu Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osric: Regele ţine, domnul meu, prinsoare cu el şase cai berberi; şi-mpotriva lor s-au pus, aşa am auzit, şase spade şi junghere franţuzeşti cu tot ce au nevoie, centuri, atârnători şi toate cele.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul V, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazul e că în şcoală găseşti doi profesori cumsecade printre cei patruzeci sau cinzeci şi zece elevi într-adevăr cumsecade printre cei cinci sau şase sute.

Robert Graves în Adio trecutului
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ani de practică şi sute de oameni cu care am interacţionat, atât în psihoterapie cât şi în life-coaching şi training, am aflat care sunt cele mai frecvente dificultăţi cu care se confruntă oamenii în vieţile lor. Astfel am observat că în marea lor majoritate, oamenii au o mentalitate care nu-i ajută să depăşească problemele cu care se confruntă, că se lasă prea mult influenţaţi de cei din jurul lor, că încă sunt tributari unei mentalităţi învechite care îi împiedică să-şi cunoască şi să-şi atingă propriul lor potenţial. Atitudinea pe care o avem în faţa vieţii este cea care determină cât de departe şi cât de sus putem ajunge, astfel că eu consider că este imperios necesar ca fiecare dintre noi să se descopere pe sine şi să dobândească o atitudine şi o mentalitate de învingător.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul

Morţii sunt cei mai înţelepţi, ei ştiu
Cât de-adânc rădăcinile florilor în pământ se-înscriu,
Cât rabdă-un sâmbure spre-a fi iarăşi viu.

Morţii îndură-n singurătate frig şi ploi,
În inimi care nu palpită şi-n creiere reci sloi,
Nu simt bucurie, nici durere sub trifoi.

Morţilor li-s toate pe măsură şi-îndeajuns,
Ei dorm, visează şi nu au greutăţi de dus,
Nici ura, nici iubirea,-n pacea lor nu s-au interpus.

Ciudat, dar oamenii fug de-a lor comunitate
Sau poate eu sunt cel ciudat, dorind foarte
Să fiu înfăşurat în recea lor imunitate.

poezie de Countee Cullen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o diferenţă între o carte care are două sute de pagini şi una care din opt sute de pagini este rescrisă la două sute de pagini. Cele şase sute de pagini sunt tot acolo. Doar că nu le vezi.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este, de asemenea, ocupată cu transportul şi răsturnarea solurilor pământului, pietrelor şi mineralelor. Algele marine kelp de câţiva kilometri lungime care plutesc de-a lungul coastelor noastre pot să transporte sute de tone de roci vulcanice deţinute în rădăcinile lor. Am urmărit aceste râuri de viaţă pe o distanţă de peste 300 km şi le-am văzut naufragiate pe plaje de granit, aruncând rocile lor sus pe un morman de 9000 de ani vechime de bazalt, toate acele sute de tone au fost cărate acolo de algele kelp.

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru câţiva scriitori justificaţi de un talent, de o dibăcie sau pornire, zac sute pe caldarâmul artei, întinşi ca nişte câini ce-şi caută,-n blană, puricii la soare. Lenea lor se mişcă lent, într-o zi, cu umbra lor culcată, din stânga la dreapta. Lumina le răsare pe sprâncene, şi până seara le ajunge-n spinare. Aceşti ţigani ai artei visează, se scarpină, oftează, sunt amorezaţi şi cântă... Scrisul lor e ciut. Fraza lor fără desen, fără ritm, fără asprimi şi rotunjimi, tânjeşte, se-ntinde, zemoasă, sau se risipeşte ca praful.

citat celebru din Tudor Arghezi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa bunicilor

Chiar dacă cei ce mi-au dat viaţă sunt părinţii,
Cei ce erau mereu cu mine au fost bunicii
Acolo în căsuţă albă, văruită,
Cu drag am crescută de-un bunic şi de-o bunică.

Acolo, bunicii cu-a lor bunătate,
M-au învăţat câte puţin din toate,
M-au învăţat să spun o rugăciune,
M-au îndemnat să fac doar fapte bune.

În casa lor cu drag am fost primită,
Răbdarea lor fiind nemărginită,
Chiar dacă mai făceam şi rele,
Bunicii nu mă prea certau cu ele.

Şi astfel, mama-bună, tata-bun,
M-au dezmierdat cu tot ce-aveau mai bun
Şi-n casa lor cea albă, văruită,
Am fost mereu copila lor iubită.

poezie de Andrada Brînduşa Keszeg
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care corespondaseră pe căi secrete, subtile şi nu se văzuseră niciodată unul cu celălalt, acum s-au cunoscut. Acele lituaniene, ale căror căsătorii fuseseră oficiate de preoţii catolici prin perete, acum şi-au văzut soţii consfinţiţi de pravila bisericii: căsătoria lor a coborât de la Dumnezeu pe pământ! Pe cei credincioşi pentru prima dată în viaţa lor nimeni nu-i împiedica să se adune şi să se roage.

Aleksandr Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag, volumul III
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Julian Scott

Până la sfârşitul zilelor mele,
Adevărul altora a fost pentru mine minciună;
Legea celorlalţi a fost pentru mine fărădelege;
Cauzele morţii lor se constituiau pentru mine în motive pentru a trăi;
Ceea ce îi făcea să fie vii, pentru mine însemna moarte;
I-aş fi ucis pe cei salvaţi de ei,
Dar i-aş fi salvat pe cei ucişi.
Şi am văzut cum un zeu, dacă ar fi fost nevoit să locuiască pe pământ,
Trebuia să se conformeze situaţiei existente,
El n-ar fi putut trăi în lumea oamenilor
Şi merge umăr la umăr cu ei
Fără a avea continuu confruntări.
Pulbere pentru cei care se târăsc, cer pentru cei care zboară –
De aceea, o, suflete, ale cărui aripi au crescut mari,
Ia-ţi zborul, înalţă-te la soare!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murim de neciteaţa noastră viaţă

Murim de-atâţia ani şi-atâtea veacuri,
Murim degeaba, noapte ca şi zi,
Murim invidiindu-i pe cei vii,
Murim de răzbunarea unor fleacuri.

Murim de ştreanguri şi murim de tunuri,
Murim absurd de miere şi venin,
Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,
Murim de lipsuri şi murim de bunuri.

Nu ne putem ascunde nicăierea,
În gaură de şarpe sau în cer,
În faţa morţii, picotind stingher,
Cădem şi ne acoperă tăcerea.

Murim de moartea noastră neciteaţă,
Murim de neciteaţa noastră viaţă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Ninsoare de adio (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei ce s-au născut şi se vor naşte au să moară
Şi teama lor cea mare este c-ar putea să-i doară,
Dar cei ce-n traiul lor iubit-au banul şi huzurul
Dispuşi ar fi de a se naşte şi a mia oară.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!