Regăsire în Zodia Iubirii
REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII
Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.
Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.
Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.
Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopți cu lună.
Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoțește în al nopții vis,
Pe aripile lui să fim împreună.
Te aud cum mă strigai din trenul vieții,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineții
Fără să cobori în gara fericirii.
Maria Filipoiu
Iunie. 2014
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cenușă de dor
CENUȘĂ DE DOR
Prin vise, cu brațe de gând adunate
Într-un castel al dragostei promise,
Se aud și acum timidele șoapte
Ce-și duc ecou în poeme nescrise.
Suspină dorul în clepsidră de nisip,
Când împletesc speranța cu iubirea
Să-mi învăluie tristeți lipite pe chip,
La târg de vise să-i vând amintirea.
Dar dorul e cuprins de magma iubirii
Zdrobindu-mi inima ca un tăvălug.
Îmbrăcată în giulgiul nefericirii,
Plânge când ard sentimentele pe rug.
În maramă adun cenușa dorului,
La rădăcina iubirii să o las,
Să-l regăsesc pe aripile timpului,
Prin altă viață de-ar fi să fac popas.
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna Primăvară (baladă primăverii)
ZÂNA PRIMĂVARĂ
(baladă primăverii)
Zâna Primăvară vine
Cu veșminte de petale.
Peste munți, văi și coline,
Așternând covor de floare.
Lăcrămioare de iubire
Așează-n mărgăritare,
Iar a cerului privire
Toarnă în flori de cicoare.
Cu privirea-i de smaralde
Umple câmpul cu verdeață,
Când dorul Soarelui arde
Păpădia-n dimineață.
Presară înmiresmare
Peste câmpul cu narcise,
Iar de-a iubirii chemare
Leagănă dorul în vise.
Fluturii își desfac în zori
Aripioarele de mire
Și se întrec sărutând flori,
Când plutesc de fericire.
Astrul nopții când răsare,
Cu baghetă fermecată
Pe Zeița Primăvară
O sărută de îndată.
În raze dalbe cuprinde
A primăverii iubire
Și din stele îi aprinde
Candelă de fericire.
Apoi o duce cu vise
În Universul Galactic,
Iar prin porți de Rai deschise
Îi strecoară dor romantic.
Din stele în toiul nopții
Îi împletește cunună
Și-i brodează voalul nunții,
Din raze, Crăiasa Lună.
De Soare se-ndrăgostește
Cu trandafiri în obrăjori,
Primăvara, când primește
Iubirea în flori de bujori.
De iubire fermecată
Se scaldă în balsam de flori,
Când prin vise e purtată,
Din amurguri până în zori.
Atunci, vraja se sfârșește
Și bagheta îi dispare
În legendară poveste,
Pe-aripi de odinioară.
Dragostea înmugurește
La sărbătoarea iubirii
Și în inimi înflorește
Cu balsamul fericirii.
Vin la concertul de seară,
Zgomotoase păsărele.
Greierii își iau vioară
Să se-ntreacă-n cânt cu ele.
Primăvara lasă-n zare
Rochia multicoloră,
Iar rodul iubirii sale
Îl oferă Verii-soră.
Maria Filipoiu
Din "Legendele Primăverii"
poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul cu aripile frânte
DORUL CU ARIPILE FRÂNTE
Cu aripile frânte de singurătate
În sufletu-mi sihastru ca o neagră stâncă,
Dorul pribeag agonizează și se zbate
Să iasă din prăpastia tot mai adâncă.
Din dragoste rănit, tânjind după iubire,
Când s-a aventurat în periplu romantic,
S-a prăbușit într-un blestem de pătimire,
Cu visul să sfârșească în destin dramatic.
Iar visul adorat de Primăvara Vieții
S-a închegat pe un val înălțat de idei.
În abis l-au dus valurile tineteții,
Prin Toamna Bătrâneții să-și poarte pașii grei.
De dor golit duc sufletul în altă lume,
Pe tărâmul unde Iarna Eternității
Îl metamorfozează în chip cu alt nume
Și zbor de vultur sub cerul posterității.
Poezia de azi - 1 iunie 2014
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia iubirii de Sfântul Valentin
MAGIA IUBIRII DE SFÂNTUL VALENTIN
Nicicând nu e mai potrivit
Ca-n zi de Sfântul Valentin
Să-ncredințezi celui dorit,
Iubirea-n viață și-n destin.
Noroc deplin de ți-e sortit
Să întâlnești ca dar divin,
Se află-n chip neprihănit,
Cu zâmbetul de farmec plin.
Când ești bărbat cuceritor,
În dar iubitei să-i dai flori
Și un sărut surprinzător,
Trezind ai dragostei fiori!
Și să-i șoptești cu glas vibrând:
"Aș vrea prin sacru legământ
Să fim în suflet și în gând,
Uniți cu-al sorții jurământ!"
Să-i încredințezi iubire
Pe-al vieții vis clădit în zori,
Cu a ochilor sclipire
Răsfrântă-n petale de flori:
"Când lângă tine nu voi fi
Să te alint și să-ți vorbesc,
Doar florile îți vor șopti
În locul meu, cât te iubesc!"
Din muguri de primăvară,
Pe cărarea nemuririi
Să duci lauri de fecioară
În sentimentul iubirii.
În ochii ei, ca zeu să crești,
Nicicând să nu calci jurământ!
Din dragoste să dăruiești
Urmași ai vieții pe Pământ!
Fără fiorii iubirii
Să nu treacă niciodată,
Sărbătoarea fericirii,
Deși e împrumutată!
Cu drag prin timp să-ți amintești
De sărbătoarea iubirii
Și cu vibrații sufletești
Să sorbi cupa împlinirii!
Să parcurgi prin iarna vieții,
În păr, cu fulgi de ninsoare,
Iar iubirea tinereții
Să crească în noi vlăstare!
14 Februarie Maria FILIPOIU
poezie de Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire în flori de nufăr
-odă spiritului eminescian-
De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.
De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.
Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.
Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ți trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ți cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ți legi destin de muritor.
Dar ai ales să fii,, nemuritor și rece",
iubire să-ți trimiți pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îți dau pe flori de nufăr.
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urma ta
ÎN URMA TA
În urma ta plouă cu lacrimi amare,
De dor și iubire, ce-n suflet mi-ai lăsat,
Și se revarsă pe-a speranței cărare,
Când te privesc venind în visul adorat.
Te cheamă inima, de tristețe ninsă,
Să-i fii oaspetele de odinioară,
Cât mai este mir în candelă aprinsă,
Pentru iubirea trăită prima oară.
Ca ieri te mai aștept, înaripat de dor,
Să mă-ncălzesc la soarele din privire,
Iubirii mele caste să-i fii protector,
În tainele ei să nu vină alt mire.
În urma ta suspină vechea lăută,
Ca jalea jurămintelor rătăcite
În iubire de sufletul tău cusută
Cu fire de sentimente aurite.
Se stinge făclie în candela vieții
Și-al inimii ecou, ce n-a fost auzit
De așteptări înghețate în nămeții
Veșniciei, cu sufletu-mi înzăpezit.
Iunie 2014
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna mea
TOAMNA MEA
Ascult vântul toamnei, ce-mi bate la ușă,
Prin anotimpul ce ce adoarme-n amurg.
Din frunze croșetez gândului, mănușă,
Când lacrimile ploii în suflet se scurg.
Se cerne tristețea-mi ca ploaia-n furtună,
De mila frunzei bătută și brumată.
Doar vântul îi cântă pe-a ramului strună,
Prohod de adio, din viața curmată.
Presimt că toamna mi-aduce gongul morții,
Când sufletul se scurge într-un vis profund
Și nu regăsesc drumul vieții și-al sorții,
În primăveri să mai cultiv gândul fecund.
Bruma și frigul îmi îngheață privirea
Și-adeseori rămâne ideea-n condei.
Iar timpul pecetluiește amintirea
Pe papirus legat cu firul legendei.
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)
DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)
Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Și nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.
Dar mă înalț pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe șirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.
Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Și magia ce dăinuie în descânt.
De iubirea poezie suspină
Tristeți în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere spirituală (sonet)
RENAȘTERE SPIRITUALĂ
(sonet dorului )
Când rătăcește doru-n pribegie,
Petale de gânduri pe lacrimi se scurg,
Iar speranța se ascunde în amurg,
Cu iubirea pe vis de nostalgie.
Din suflet răstignit, arzând ca pe rug,
Rămâne în amprentă pe hârtie,
Mărturii cu a iubirii sclavie,
Ce-n potirul heruvimilor se scurg.
Dar spiritul vieții renaște în zori
Pe cerul privirii încărunțite,
Să încălzească ai dragostei fiori.
Din gânduri de așteptări umbrite
Se scurge rouă pe-nmiresmate flori,
Când plânge inima de doruri sfinte.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (10 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de timpul vieții
DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)
Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.
Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.
Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.
Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea de Dragobete (sonet iubirii legendare)
FERICIREA DE DRAGOBETE
(sonet iubirii legendare)
De Dragobete m-am împrietenit
Cu fericirea, pe-o rază de Soare,
Ce își stingea iubirea în izvoare,
Să-și aline dor de codrul înverzit.
Din raza lui am primit sărutare,
Să-i simt tandrețea, când m-a ademenit
Cu dorul de Năvalnic înmugurit
În ghioceii treziți din hibernare.
Îmbrățișați am alergat prin iarbă
Și ne-am prins cu Primăvara în horă,
Cu ochi de timp, legenda să ne soarbă.
Ne-am ascuns iubirea în metaforă,
Cu harul clipei de dragoste oarbă,
În amor legendar a fi martoră.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscolitorul dor
Mă răscolește acum un dor
Și-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.
Până și tăcerea urlă-n mine,
Și prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.
Și se strecoară lin în noapte,
Se așează pe păru-ți argintiu,
Să te iubească iar în șoapte
Spulberându-ți gândul pustiu.
Tu, uiți, iubite, că timpul trece
Și vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.
Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Și-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubește-mă cum te iubesc și eu.
poezie de Camelia Boț (31 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Copilul nimănui
COPILUL NIMĂNUI
De ce-ai plecat fără să-mi spui
o vorbă de alinare?
Să fiu copilul nimănui,
cu-a lumii stigmatizare?!
M-ai lăsat, fără să-ți pese,
când nu învățasem să scriu.
Mai târziu, din interese,
voiai alăturea să-ți fiu.
Nu-mi doream avere mare
ori susținere bănească,
ci caldă îmbrățișare
de iubire părintească.
Pașii pe cărarea vieții,
Dumnezeu să mi-i îndrume,
mă rugam la miezul nopții,
când eram singură-n lume.
Cum am crescut, n-ai vrut să știi,
când te-ntâlnesc, să nu te știu.
Aveam la masă-n orice zi,
gustul sufletului pustiu.
Tată mi-ai fost în suflet frânt,
prin vremuri rele bune,
să nu uit, cât sunt pe Pământ,
că n-am tată, cui a spune.
Drama vieții trecătoare
în vremelnicia sorții,
voi duce cu resemnare
prin eternitatea morții.
*Prima poezie scrisă în adolescență
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Copiii - muguri de suflet
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama este lumina vieții și eternitatea iubirii. Maria Filipoiu / despre mamă
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2017)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferice de fiul care privește viața prin ochii mamei și cunoaște imensitatea iubirii a celei care i-a dăruit trup din chipul ei și suflet din spiritul său! Maria Filipoiu / despre mamă și fiu
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2015)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
*13 mai - Ziua Internațională a Dorului
Autor Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
AM UMBLAT...
Am umblat destul prin lume
Dar nu mai vreau să rătăcesc,
În primitoare brațe, o minune !
Odihna vreau să-mi regăsesc.
Știam eu ce-i iubirea adevărată ?
Era zeiță a închipuirii
I se spunea zeiță a iubirii,
Minune a fost încă odată.
Când din ființe muritoare,
Am găsit un înger, nu-i poveste
Pe care singură sub soare,
Iubita care azi îmi este
O fi asta vreo speranță
Sau poate este doar un vis?
Însă tu de la distanță
Mi-ai creeat un paradis.
Când mi-e greu mă uit la tine
Soluții noi îmi vin în minte,
Mă regăsesc iarăși pe mine
Și nu mai stau așa cuminte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul de veghe (sonet)
LUCEAFĂRUL DE VEGHE
(sonet poetului Eminescu)
Prin nopți de veghe, pe bolta cerului
Adulmec Luceafărul cum privește
O lume în care nu-și regăsește
Iubirea pe sub coroana teiului.
Dorul și iubirea își împletește
De-a încununa muza poetului,
Ce-l așteaptă la răscrucea timpului,
Cu spiritul ce în veci îl iubește.
Dar visul amăgitor dispare,
Când zorii îl ascund sub pleoapa nopții,
Să revină cu-a vremii repetare.
În mistere cerești caută sorții,
Ce-l pot aduce pe-a vieții cărare,
Să evadeze din Imperiul Morții.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinocțiul floral (sonet)
ECHINOCȚIUL FLORAL
(sonet iubirii echinocțiale)
Străbat nămeți spre anotimpul floral,
Ca să-mi brodeze ie din petale
Și să alunge tristeți glaciale,
Cu Soarele ce surâde jovial.
Voi dărui sentimente egale
Spiritului sosit la ultimul bal,
Când îmi oferă prinosul ideal,
într-o cupă plină cu osanale.
De mâine vom porni pe altă cale,
Spre noi orizonturi cu Soarele-n zori,
Din harul vieții să umplem pocale.
Vom duce speranțe dincolo de nori,
Să le binecuvânteze vestale
În destin ce e menit oricărei flori.
Matia Filipoiu / Timpul regăsirii
sonet de Maria Filipoiu din Timpul regăsirii (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Date geografice
M-am născut în zodia visării
Și-am adormit în leagănul iubirii.
Numele meu e scris ca un mugur
Pe coala albastră a cerului.
Pășesc pe nori pufoși de vată
În acest peisaj nu accept nicio pată.
Strâng din an în an câte o floare
Și până acum am 15 mărgăritare.
Locuiesc în extremitatea nordică
A emisferei fericirii
Gust din dulcele iubirii
Și-ncerc să nu alunec în emisfera sudică.
Ce noroc că meridianul uitării
Nu trece razant prin mijlocul
Patului nostru conjugal.
Ce fericire că nu am greșit
Latitudinea și longitudinea iubirii.
Sunt un suflet ferit
Căci locuim sub acoperișul fericirii.
Mânați de același dor
Ne-am urcat, de mână
În același plutitor vapor,
În largul oceanului suntem împreună...
poezie de Iulia Ciortescu (2009)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!