Noapte bună!

Parfumul nopţii ne vrăjeşte,
Miroase a tei şi-a fân cosit,
Iar frunzele foşnesc şoptit,
Atunci când vântul le stârneşte.

Răsare luna, zâmbitoare,
Şi raza ei de-argint curat,
De sus, din cerul înstelat,
Răzbate până-n depărtare.

În grabă, greierii se-adună,
Cu ţârâitul lor sonor,
Ca să ne spună "Somn uşor,
Vise plăcute, Noapte bună!"

poezie de Octavian Cocoş (5 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de argint

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!

Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ţi spună, "Noapte bună"!

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza albastră

Sub cerul plin de ploi
o rază se revarsă
în noaptea-ntunecată...
e raza mea albastră!
În oglinda apei
privesc culorile
schimbătoare
verde, albastru şi roşu
din cântecul depărtării
pluteşte alene
ca un astru călător
frunzele foşnesc
iar vântul mă mângâie
cu un cuvânt
regăsit din amintirea
unui vis
ridic de jos o frunză
aromată...
cu lumini de stele.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mult

Iubeşte-mi trupul ca pe o icoană,
Admiră-l şi dezmiardă-l uşurel,
Fii tot mereu frumoasa-i suverană,
Dar să nu-ţi faci din el singurul ţel.

Iubeşte-mi mintea, care te vrăjeşte
Noapte şi zi cu fantezia ei,
Ascultă tot ce-n taină născoceşte,
Dar să nu pui pe ea prea mult temei.

Iubeşte-mi sincer şi curat trăirea,
Ce am simţit atunci când te doream,
Ce simt şi-acum când ne-ntâlnim privirea,
Dar să nu crezi că ea e tot ce am.

Fii caldă şi arată-mi preţuirea,
De fericire fă-mă să exult,
Iubeşte-mi trupul, mintea şi trăirea,
Dar sufletul iubeşte-l cel mai mult.

poezie de Octavian Cocoş (16 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boală

Mi te cobori cu pasul tău uşor
pe treptele de amintiri lânoase
şi te visez din noapte până-n zori,
iubirea mea cu firile întoarse.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
atât de clară strălucind ca luna
şi străluceşti de dragoste în gând
precum zâmbeşte soarele întruna.

Mi te cobori în negrul absolut
al nopţilor în care mi-e furtună,
iubirea mea din carne şi din lut,
cât te iubesc acum şi totdeauna.

Mi te cobori în vise când adorm
pe raza stelelor încercănate
şi mă trezesc udat din al meu somn
şi te rostesc strigând întreaga noapte.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
şi râd şi plâng amarul deodată,
iubirea mea prea mult este de când
eşti tot aici, cu mine niciodată.

Şi visul ţine până-n zori de zi
şi ziua mea nu este luminată,
ascult pădurea, scriu şi poezii
şi-ncep să uit şi vreau să zbor odată.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Noapte bună... primăvară,
Curg iubirile-n poveşti
Şi sub nucii de afară
Vise dragi îţi regăseşti.

Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieţii cheie,
Nestatornică şi rece,
Transformându-se-n femeie:

Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi şi cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.

Noapte bună... primăvară,
Curg poveştile-n iubiri
Pentru-a nu ştiu câta oară
Dezgolind nemărginiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel spuzit cu licurici

În bezna nopţii fără lună
La stână tolănit pe prici
Regina nopţii va să-mi vină
Pe cer spuzit cu licurici.

Aud cum laptele se-adună
În ugerele moi şi mici
În bezna nopţii fără lună
La stână tolănit pe prici.

Sunt ceasuri de când: Noapte Bună!
Mi-a fost şoptit de-un muritor
Pe când arar talanga sună
Cerând s-apară alt decor...

Din bezna nopţii fără lună.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Noapte bună, dinspre vară
Curg iubirile-n poveşti
Şi sub nucii de afară
Vise dragi îţi regăseşti.

Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieţii cheie,
Simplu şi cu sânge rece,
Transformându-se-n femeie:

Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi şi cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.

Noapte bună, dinspre vară
Curg poveştile-n iubiri
Pentru-a nu ştiu câta oară
Dezgolind nemărginiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Pe firmament sunt mii şi mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu eşti mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri şi-mi dai fiori.

Şi te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi şi luceşti pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aş vrea acolo să rămâi mereu.

Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Şi-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.

Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Şi mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.

poezie de Octavian Cocoş (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna răsare în barbă

Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.

Duhul se topeşte,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuş la vioară.

Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţă stea

În fiecare noapte
Te văd, micuţă stea,
Cum tainic, de departe,
Veghezi asupra mea.

Sub raza ta vrăjită
Adorm încetişor,
Am inima tihnită
Şi sufletul uşor.

Cu pleoapele închise
Îţi simt divinul har
Şi mă cufund în vise
Şi toate aievea-mi par.

Îmi văd copilăria
Şi viaţa ce-am trăit;
Ce mare-i bucuria,
Ce mult noi ne-am iubit!

Şi înţeleg prea bine
Acum, micuţă stea,
Că nu eşti orişicine,
Ci eşti măicuţa mea.

poezie de Octavian Cocoş (29 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă şi mătase

Am văzut cerul ce lăcrimează
Lacrimă de apă şi mătase
Luna se oglindeşte şi visează
Nori-s grei prin raze goase

Un nor stingher noaptea
Miez de noapte pe răcoare
Stau ascunsă după perdea
Îl voi alunga cu raza de soare

E suit în pom s-a înţepat
Cerul tot s-a întunecată
Lacrimă din iubire a vărsat
Pentru norul cel înjunghiat

Lac de lacrimi într -un pumn
O corabie cu vise vâsleşte
Printre visele din somn
Simt cum lacrima iubeşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândurile...

Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Şi greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase şi fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Şi când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Uşor să-ţi bată la fereastră,
Şi când salcâmi sub clar de lună
Şi-apleacă crengile uşor
Ale mele gânduri să îţi spună
De tine cât îmi e de dor.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În strălucirea nopţii

În strălucirea nopţii e vis şi armonie,
Când greierii mei cântă o tristă simfonie,
Când luna se revarsă cu blânda-i alinare
De mituri şi legende ascunse-n depărtare,

Din care oameni fac înlănţuiri divine,
De mult de tot create şi-apuse pânʼ la mine.
E linişte afară şi-n gândurile mele,
Pe cer e-o mare-albastră în infinit de stele,

Ce-şi ard în veşnicie sfioasele lumini,
Când simt că ochii mei de încântare-s plini,
În strălucirea nopţii mă pierd ca-n alte dăţi,
Cu taina ei de-acuma şi din eternităţi.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu voi fi cu tine...

Atunci când nu voi fi cu tine,
Să ştii că mi-am lăsat parfumul
Pe florile de iasomie.

Zorelelor le-am dat canon
Să-ţi spună: bună dimineaţa;
Dar peste zi te-or însoţi
Frumoşii noştri trandafiri.

Şi mi-am lăsat sărutul meu,
Pe macii încă-n floare;
Îmbrăţişat vei fi cu drag,
De clematitele din prag.

Iar umbra mea va fi mereu,
Muşcata din fereastră;
Şi-ţi va zâmbi în locul meu,
Cu drag, ca o mireasă.

Iar noapte bună îţi va spune
Regina nopţii către seară,
Cu-al ei miros îmbătător
Îţi va şopti că-mi este dor
De tine.

poezie de Angelina Nădejde (18 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

voi adormi strâns de braţele mele
şi luna cu-n surâs, îmi va vorbii de stele,
îmi va vorbii de tine, de soarele din cer,
ce fuge în tristeţe, când cerne ea mister
şi pe negrita boltă, doar ea cu păr bălai,
apropie pământul, cu florile de mai
şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
să doarmă în tăcerea, a nopţii haină, surdă

îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
i-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn,
pe stelele surate, privesc cerul s-adorm,
închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

Voi adormi strânsă-n braţele mele
Şi luna cu-n surâs îmi va vorbi de stele,
Îmi va vorbi de tine, de soarele din cer
Ce fuge în tristeţe când cerne ea mister
Şi pe-negrita boltă doar ea cu păr bălai
Apropie pământul cu florile de mai
Şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
Să doarmă în tăcerea a nopţii haină surdă.

Îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
Eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
O-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn
Cu stelele surate, privesc cerul s-adorm,
Închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
Zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
Mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
Apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier nu voi mai fi

Prizonier al norilor,
uit, atunci când te-întâlnesc,
tot parfumul florilor.
Uit şi să te mai iubesc.

C-un sărut şi-o-îmbrăţişare
mă trezeşti din amorţire.
Alungi trista mea uitare
şi-ţi voi acorda iubire.

Tu, redându-mi libertatea,
voi coborî pe pământ.
Vom trăi realitatea
fără niciun legământ.

Sub cerul nopţii înstelat
iubirea iar va reveni.
Ne vom iubi neîncetat,
prizonier nu voi mai fi.

poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de sirenă

Privirea mea trece prin tine
Nisipurile fierbinţi de altădat
Urme rămase tăcute rutine
Cu valuri mari urme a săpat

Un cântec de sirenă sfîşietor
Vântul în noapte m-a chemat
Numele cântând mi-a strigat
Răsună pe mal ecoul liniştitor

Şi vântul îmi smulge eşarfa
Un tremur zâmbet stârneşte
Şuviţe ce mişcă par jertfa
Zâmbetul iubirea-mi trezeşte

Şi văd în zare cum un soare
Trimite raza roşie ca focul
Răsare de sub val de mare
Doar el îmi înţelege mie şocul

Vântul sughiţând a dispărut
Un răsărit de soare eu iubesc
Ploaia a început cade mărunt
Ploauă cu soare iubiri înforesc

Eşarfa cade zboară pe nisipuri
Mâna caldă nevăzută o ridică
Raza de soare trimite săruturi
Adierea de vânt în cer o ridică

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te « Bujor » singuratic

Din estul « pustiu », prin « vestul » sălbatic.
Alergi zi şi noapte ca luna prin nori,
De şi eşti mai vesel te simţi singuratic,
« Bujor » ce răsare în poiana cu flori.

Acasă-i « Narcisa » ce creşte-n grădină.
O floare mai rară, cu frunze crestate,
Tulpina subţire dar nu se înclină
Când ploaia e rece şi vântul o bate.

Rădăcina ta lungă înfiptă-n adâncuri,
În estul mai firav huiduit de apus,
Aici va rămâne pe câmpii şi pe dealuri
Apelând să se întoarcă şi cei ce s-au « dus ».

Să umple pustiul, roditor să ni-l facă
Căci are-n el seva mai bună ca-n vest,
Făcând astfel « Boşii » din gură să tacă,
Să vadă cum « raza » răsare din est.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!