Prietene, barba ta albă mătură pământul

Prietene, barba ta albă mătură pământul.
De ce stai mereu în picioare, în aşteptare?
Chiar speri să-l vezi
În una din zilele tale amărâte?
Cu ochii tăi bătrâni,
Chiar speri să vezi
Marşul triumfal al justiţiei?

Nu mai aştepta, prietene!
Du-te cu barba ta albă
Şi cu ochii tăi bătrâni
Pe alte tărâmuri, mai prietenoase.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino aici, prietene

Vino aici, spune-mi tot ce ai
Şi de ce nu poţi să mai stai,
Lasă tot ce e trist în tine,
Vino aici, vino lângă mine.

Tu doar închide ochii
Şi lasă-te pe umărul meu,
Închide ochii
Şi lasă-mi mie tot ce e greu,
Prietene,
Hai vino aici.

Plânsul tău poţi să mi-l dai mie,
Îl primesc chiar cu bucurie,
Vom trăi totul împreună
Şi mereu vom trece de furtună.

Vino-aici, vei uita de patimi,
Lasă-mă să te şterg de lacrimi,
Tot ce vreau e să-ţi fie bine,
Vino-aici, vino lângă mine

poezie de Zoia Alecu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ţi încătuşa nicicând viaţa inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă şi cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică şi de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-şi trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Floarea de lotus voieşte mai bine să se răsfeţe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veşnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

poezie de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barba şi înţelepciunea

Înţelepciune, barba de ţi-ar da,
Ar fi un Platon chiar şi... capra mea.

distih de Lucillius din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

un om a murit
lumea aleargă în grabă să vadă spectacolul
soarele se scaldă dureros în mare
marea e neagră
chipul lui e frumos
fruntea înaltă, barba albă
pe buze un surâs ireal
şi ochii...
ochii închişi
lui nu'i pasă
aici timpul a murit, la sfârşit...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă eşti

Doamnă, ce frumoasă eşti!
O să cazi, vezi unde calci,
Părul ţi-e ca lâna albă
Sufletul ca pâinea caldă...

Altă dată să m-aştepţi,
Să te-ajut si fără preţ
Să te ţin mereu de braţ
Şi atunci când stai pe pat

Multe ploi şi ierni amare
Au trecut ca raze-n soare,
Ai uitat şi cum te cheamă
Vezi, trec anii fără teamă.

Dar să nu te superi, doamnă!
Aşa se întâmplă toamna
Când cocori nu mai zboară
Totu-i cântărit să doarmă.

Şi să nu te temi ştii, doamnă!
Chiar de ar veni puhoaie
Ne poate lovi oricând
Şi pe tineri şi bătrâni...

E normal că eşti aşa,
Doar durerea te mai vrea
Orice-ai face nu mai poţi
Râzi de-al tinereţii zbor,

Una vrei alta primeşti,
Lacrimi curg şi nu-nţelegi!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce speri sau poate vrei?

Pământul tremură sub picioarele noastre,
oceanele se evaporă în timp ce zgârie norii
cresc deasupra capetelor spre zări albastre,
ne pierdem tăcuţi în antimemorii.
Cuvinte distorsionate de interferenţe magnetice
şi-un neâncetat schimb de informaţii
inhibă gândurile mele hrănindu-le cu radiaţii.
Doctoriile potolesc dubiile noastre
consumului fiind impuse ca măştile în teatre
însă cuvintele nu vor placa progresul peste poate
în mersul inconştient către noapte...
Cum...?
Ce crezi că vezi în ochii mei?
Spune-mi, ce speri sau poate vrei?

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)

Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.

Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Şi trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.

S-a întâmplat la fel ca şi-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.

De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademeneşte, cu iubire te-mbată
Înger şi demon…Deodată!

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare absolută

Chiar dacă timpul s-ar opri
Şi tot Pământul s-ar usca,
Chiar dacă zori nu vor mai fi,
Eu tot voi aştepta.

Chiar dacă-n cerul necuprins
Nu va mai arde nicio stea,
Cu trupul slab şi părul nins,
Eu tot voi aştepta.

Apoi, la Marele Sfârşit,
Cu tine-n gând voi dispărea,
Ca un atom în infinit,
Dar... tot voi aştepta.

poezie de Octavian Cocoş (3 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă floare

Toată viaţa
Am crezut
Ca-s răţuşca
Cea urâtă
Azi
Uitându-mă-n album.
Retro
Vad pe foaia albă.
O fetiţă
Chiar frumoasă
Si o doamnă...
Chiar distinsă.
Albă floare,
Ce eroare

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar...

Eu sunt de-aici
şi sunt de nicăieri
pitici
de mână vin cu zâna ieri
şi-s galbeni toţi
şi mici
atât de mici.

Eu sunt de nicăieri
şi sunt de-aici
trec licurici
ducând poveri
spre unde ce mai zici
chiar
ce mai zici?

Ce faci
ce eşti
când taci
se-aud poveştile-n poveşti
şi munţii-mi toarnă vin în ceşti
ce veşti mi-aduci
chiar
ce mai veşti?

Pământu-i plat
şi iernile sunt veri?
la porţi îmi bat
tăcerile-n tăceri
iar visul s-a întors din flori în meri
şi tu mai speri
chiar
ce mai speri?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă barba albă ne-ar face înţelepţi, toate caprele ar fi înţelepte.

citat din William James
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii negri

Ochii negri, faţa albă,
Păr întunecat şi mare,
Inima - un sloi de ghiaţă.
Alte semnalmente: n-are.

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mintea ta e obişnuită să vadă doar partea goală a paharului, eşecurile, vina celor din jur, lucrurile greşite, nu te aştepta să "vezi" Succesul! Succesul în primul rând, înainte să-l ai fizic, este o atitudine şi se manifestă prin recunoaşterea succesului din viaţa ta. Când eşti invidios pe succesul semenilor şi cauţi nod în papură pentru succesul altora, prietene şi nu conştientizezi lucrul acesta, prietene, eşti departe de a manifesta atitudinea numită "succes". Priveşte la succesul altor oameni şi bucură-te de el, astfel te vei bucura şi îţi vei recunoaşte micul succes şi din viaţa ta, iar dându-i atenţie, îl laşi să crească, îl cultivi, iar el devine o realitate atât de puternică pentru tine încât nu are cum să nu se manifeste în lumea fizică!

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene

Dacă porţi iubire în suflet, te rog, să n-o-mparţi cu mine...
Dă-mi-o întreagă, atunci când sufletul îmi e pustiit!
Odată, ţi-o voi da înapoi, cu dobândă!
Dar, dacă în zâmbetul tău nădejdea s-a preschimbat în durere,
Poftim, ia-l pe al meu! Eu mai am câteva mii, de rezervă!

Prietene, dacă porţi soare-n privire, te rog, împarte-l cu mine...
Doar o fracţiune de zâmbet, cât îl încarc pe al meu"!
Odată, ţi-l voi da înapoi însutit!
Dar, dacă în ochii tăi şiroieşte-n ascuns o mare durută de lacrimi,
Dă-mi-le-ntregi! Şi nu ţi le voi da inapoi, niciodată!

Prietene...!

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

nu plânge prietene
e noapte în noi şi în toate
degeaba luptăm
degeaba visăm
degeaba murim
suntem vânduţi într-o noapte
ochii tăi negri stralucesc in tăcere
din ei se prelinge o mare durere
plângi prietene, plângi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

În aşteptare, clipele-mi trec greu,
iar orele-mi par infinit de lungi,
în timpul acesta puteai s-ajungi
chiar în ceruri... să-L vezi pe Dumnezeu.

Am înălţat mii de rugăciuni prelungi,
aşteptarea să-nceteze acum,
când te caut cu privirea mea pe drum,
ca dorul tău în braţe-mi să îl stingi.

Mereu în locu-acesta să revii,
la mine-n braţe oful să îl plângi,
lacrimile-n palma ta le strângi.

Veghez ca sufletul să nu ţi-l frângi,
cu lunga aşteptare şi cu doruri,
că sunt aici cu tine... şi în ceruri...

sonet de Ioan Friciu (7 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui concurent la festivaluri

Cu-al tău umor de trei parale
Şi-o prozodie în doi peri,
Chiar dacă stai în cap matale,
Nici menţiuni nu poţi să speri!

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăteam într-un loc înalt

Stăteam într-un loc înalt
Şi-am văzut, mai jos, mulţi diavoli
Alergând, ţopăind
Şi petrecând înconjuraţi de păcate.

Unul mi-a aruncat o privire, rânjind,
Şi m-a strigat, "Prietene! Frate!"

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dory (la intrarea în tunel): Haide, să mergem.
Marlin: Nu, nu, nu! Nu e frumos prin tunel! Haide, înotăm pe deasupra lui.
Dory: Stai, prietene. Semnal de alarmă. Ceva îmi spune că ar trebui să înotăm prin el, nu pe deasupra.
Marlin: Tu vezi tunelul acesta? E sinucidere curată!
Dory: Îmi pare rău, dar eu chiar cred că ar trebui să trecem prin el.
Marlin: Şi eu chiar nu mai discut despre asta. Înotăm pe deasupra.
Dory: Haide, ai încredere în mine de data asta.
Marlin: Să am încredere în tine?
Dory: Da, încredere. Aşa fac prietenii.
Marlin: Uite, ceva strălucitor!
Dory: Unde?
Marlin: Tocmai a înotat pe deasupra tunelului! Haide, să-l urmărim. Să mergem.
Dory: Bine.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi bătrâni

Doi bătrâni stau singuri
În casa lor demult
Şi nimeni nu-i întreabă
Ce vor ori ce au vrut.

Cânii urlă a jale,
Vântul bate ne'ncetat,
Doi bătrâni merg pe-o cărare
Cum mergeau, ca altădat'.

Noaptea rece se lasă
Şi urlă viforul ca turbat,
Doi bătrâni stau singuri în casa,
Doi bătrâni stau la sfat.

Şi aşteaptă şi tot aşteaptă
Să vină cineva,
Doi bătrâni cu plete albe:
Bunelul meu, bunica mea.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!