FABULĂ MĂGĂRUŞUL BARONEL de CORNELIA PĂUN Heinzel

FABULĂ "MĂGĂRUŞUL BARONEL" de CORNELIA PĂUN HEINZEL

Într-un colegiu pentru rumegătoarele elite

Într-o zi, a ajuns înfoiat

Un măgăruş grăsuţ, plin de ifose,

Cu mantie, in veşminte de epocă-mbrăcat.

Cu ceilalţi măgăruşi elevi el nu vorbea,

Şi toată turma mult îl respecta.

Doar titlul avut la toţi valora

Şi pentru că de la stat el bani şi avere primea.

Păduri şi castele el primise

Spunând că-n alte secole avuse

Un strămoş măgar, baron,

Care urma s-ocupe chiar un tron.

Măgăruşul cu nasul ridicat în sus

Credea c-odată baron ajuns

Nu se coboară cu colegii să vorbească,

Pe profesoare nu se sfia să le jignească.

Considera că e umilitor

Să converseze cu şeptelul truditor.

Şi nici măcar privirea nu şi-o îndrepta,

Spre unul ce dorea să-l întrebe ceva.

Dar într-o zi a dispărut măgarul baronel,

Şi nu s-a mai auzit de el în şeptel.

Doar într-un târziu s-a aflat că măgarul său tată,

O măgăriţă mai tânără luă de nevastă

Care alt nou măgăruş i-a fătat,

De baronel şi mama sa s-a lepădat.

MORALA

Să ştii atunci cănd te crezi măgar încoronat,

Că soarta ţi se poate-oricând schimba,

S-ajungi rapid de unde ai plecat,

Şi tot viaţă de măgar vei avea.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din revista The Alternative Canada
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indignare bovină

Pentru că boul "s-a ajuns",
Adică-n sat, ca preşedinte uns,
Măgarul, ce-l ştia c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-şi rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, şase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, preşedinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Şi-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toţi banii încasaţi în mod nedrept.
Dar boul operase mai "deştept":
Ales, cum ştim, ca preşedinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că ar avea mereu imunitate,
Deci, faptele-i n-au cum să fie judecate.
Iar bou-atunci, dorind să îşi arate fala,
A şi mugit, puternic, în satul lui, MORALA:

"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să ştie el, de unde un bou bea-ntruna apă?"

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică bovină

Pentru că boul s-a ajuns,
Adică-n sat, ca preşedinte uns,
Măgarul, ce-l ştia c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-şi rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, şase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, preşedinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Şi-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toţi banii încasaţi în mod nedrept,
Pe casele furate ca "deştept".
Fiind el, însă, preşedinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că boul este, totuşi, "împărat"
Şi are, evident, imunitate,
Iar faptele-i, desigur, nu pot fi judecate.
Iar bou-atunci, ca să-şi arate fala,
A şi mugit, puternic, în satul lui, MORALA:

"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să ştie el de unde un bou bea-ntruna apă"?

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şobolanii nepricepuţi, care vor bani foarte mulţi, fabulă de Cornelia Păun Heinzel

Şobolanii nepricepuţi, care vor bani foarte mulţi, fabulă de Cornelia Păun Heinzel
Trăia odată, într-o baltă
O vidră tânără, foarte bogată.
Ea casa se gândi s-o aranjeze
Aspectul să îl renoveze.
Chemă atunci un şobolan
Recomandat de un sătean
Acoperişul să îl schimbe
Să-i pună astfel alte ţigle.
Mulţi bani acesta i-a cerut
Dar, de mântuială totul a făcut.
După ce şobolanul a plecat,
Hornul casei imediat s-a dărâmat.
Vidra alt şobolan a căutat
Specialist în reparat.
Hornul strâmb el a montat
Dar bani mulţi a încasat.
Zidurile casei negre le-a lăsat
Că pe ele catran el a vărsat.
Atunci vidra necăjită,
Un zugrav găsi, grăbită.
Acesta îi zugrăvi
Dar pereţi-i fuşeri,
Vopsire neuniformă,
Totul era doar de formă.
Vidra mulţi bani plăti
Dar mai mult se necăji,
Şobolanul gresia i-a spart
Trebuia înlocuit colţul crăpat.
Alt şobolan specialist veni
Dar gresia strâmb o potrivi.
Tot aspectul îl strica,
Altul o va îndrepta.
Alt şobolan, recomandat ca priceput,
Gresia a desfăcut
Mulţi bani vidrei a cerut
Dar pielea canapelei el a rupt,
Dispozitivul pentru gresie, de tăiat,
Chiar pe canapea l-a aşezat.
Un şobolan de meserie tapiţer,
Lăudat c-ar fi model,
A venit la vidră disperat,
De covor s-a-mpiedicat
Ghivecele scumpe ale vidrei i-a spart.
Centrala pe gaz trebuia controlată,
C-aşa s-a dat legea deodată.
Şobolanul specialist care legal aviză
Centrala o dezmembră
Dar înapoi nu a mai ştiut s-o pună
Putea doar s-o descompună.
"Avizul însă vi l-am dat!",
A spus şobolanul, consternat,
După ce mulţi bani a luat.
Vidra căută pe cineva s-o pună la loc,
Dar ghinion, meseriaşul a dat casei foc.
Aprinse un chibrit pentru ţigară
Şi-l aruncă aprins pe scară.
Vidra cu apă stinse imediat,
Computerul trebuia însă reparat.
L-a dus atunci la şobolanul specialist,
În computere, mare IT-ist.
Lăsaţi-l aici spuse el,
Trebuie să-l descompun niţel.
Când vidra l-a adus din nou acasă,
A văzut c-are altă carcasă,
Piesele noi au fost înlocuite
Cu altele mai vechi şi prăfuite.
Computerul mai greu funcţiona.
Dar şi la automobil la fel păţea,
De câte ori la service îl ducea,
Cu-o piesă veche se trezea,
Pe cea originală o înlocuia
Şobolanul care cu bani se pricopsea,
Dar şi piesele noi le schimba
Pentru a mai câştiga ceva.
Vidra într-un final a decis
Să facă un compromis,
Când va avea nevoie de ceva
Să îşi facă singură chiar ea,
Să înveţe să vopsească,
Casa să o văruiască,
Să se instruiască să repare
Lucrurile necesare.
Morala
Când doar meşteri nepricepuţi întâlneşti,
Încearcă şi printr-o minune, poate unul bun găseşti,
Sau – altă variantă - poate singur reuşeşti
Lucrarea necesară să o făureşti.

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din revista The Alternative Canada (1 martie 2015)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măgar cu capsa pusă

Un măgar cum nu există, frumuseţe de măgar,
Se-nvoise că va duce o căruţă de mortar.
Ca urmare şi stăpânul, la-nceput nedumerit,
Să-i mai pună în spinare nişte fiare a venit...
Tot astfel şi vizitiul, nu ştiu cum a cugetat,
Să-i mai pună nişte marfă a venit, înfuriat...
Într-o vreme se urnise cu acest cumplit samar,
Dar se rupse sub povară frumuseţea de măgar...
Mai târziu veni stăpânul care, scăpărând amnarul,
Puse să se slobozească şi să jinduie măgarul,
Drept aceea un prieten, ce venea de la părinţi,
A strigat -schimbaţi măgarul, c-ăsta a ieşit
din minţi...
Cine se gândea că prostul o să ţină pe spinare
Toată nerozia celor care nu-i prea dau mâncare?
Să vedem ce judecată va avea un magistrat,
Care, să se dumirească, în păcate a intrat;
- Bine, măi, stăpâne-frate, văd, mortarul e cu rost,
Dar măgarul dumitale, cum de fu aşa de prost?
- Vezi povestea cu măgarul? Chiar şi lumea e condusă,
De scânteia şi amnarul unui ins cu capsa pusă...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Mozaic umoristic (2004)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu de Cornelia Păun Heinzel

Cornelia Păun Heinzel: Scriu

Scriu
Fără a dori premii şi laude deşarte,
Pentru că literatura-i mai presus de toate.

Scriu
Fără a vrea bani, faimă, funcţii, bogăţii,
Pentru că nu asta-nseamnă scriitor să fii.

Scriu
Fără a fi un fals personaj construit
Mediatizat sponsorizat, în realitate un nimic.

Scriu
Fără a-mi vinde sufletul, nu la comandă, ci cu onoare
Pentru mine aceasta reprezintă o valoare.

Scriu
Nu cu scopul de a mă vinde, a mă promova,
Cu comerţul, scrisul nu se poate confunda.

Scriu...

poezie de Cornelia Păun Heinzel din Confluenţe literare Australia (2 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şi măgarul (fabulă)

Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întâlneşte
Un măgar, şi-l opreşte:
"Unde te duci? îi zise,
Ce rău ţi s-a-ntâmplat? Şii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de mâhnit."

- "Dar, sunt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?"

- "Numai de-atât te plângi? măgarul întrebă;
Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
Vino numaidecât la mine să te bagi:
Eu îţi făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;
Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi."

"Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slugă la măgar
E mai umilitor, şi încă mai amar."

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă de cuplu

Având copii, nevastă, un măgar
Se opintea din răsputeri la car,
Dorind să-l mulţumească pe stăpân
Ca să-şi câştige raţia de fân.
Nevasta sa, stătea mai mult acasă,
În capoţel şi doar punea pe masă,
Doar boabe de porumb luat din şură
Să nu îşi strice scumpa manicură,
Fiindcă măgăriţa păsămite,
Avea mai nou copitele vopsite.
Dar într-o zi măgarul cam stresat
C-avea povară mare de cărat,
Să ducă cu stăpânul la obor
O implora să-i fie de-ajutor.
Soţia a-ncercat să îl refuze,
Ba a ţipat si-a dat mărunt din buze,
Însă măgarul dur şi cam ursuz,
A zis că nu acceptă un refuz,
Aşa că fără multă veselie
Au început să tragă la cocie.
La inceput, o mie de ocale,
Au tras uşor, fiindcă era vale,
Şi soaţa a-nceput să comenteze,
Că n-ar fi trebuit s-o deranjeze
Pentru un lucru simplu si usor,
Ba chiar l-a invitat stăruitor,
S-o lase doar pe ea la car să tragă,
Că el e o nevolnică mârţoagă.

Măgarul enervat de-aşa atac,
Pe loc soţiei i-a facut pe plac,
Şi a lăsat-o ca să se descurce...
Văzând că drumul a-nceput să urce.
Rămase măgăriţa înhămată,
Să tragă la căruţa încărcată,
Ce se împotmolise-n porumbişte
Şi nu putea cu nici un chip s-o mişte.
I se-nfundau copitele în tină,
Mergând pe poante ca o balerină,
Efortul ei nevalorând un sfanţ
Căzu epuizată intr-un şanţ,
Pe când măgarul ce privea din vale
A tras grăbit vreo două-trei morale:

Morala 1:

Când trage greu al căsniciei car,
E demn de tot respectul şi-un măgar.

Morala 2

Chiar dacă-ţi dai cu ojă şi cu fard,
La greu, poţi da cu oiştea în gard.

Morala 3

Şi pe asfalt, dar şi când e noroi,
Căruţa-i mai uşoară când trag doi!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul şi berbecul

Spre imaşul cu fâneaţă oile se-ndreaptă-n turmă,
Cu desagile în spate măgăruşul e la cârmă,
Bun conducător, destoinic, îşi ducea cu greu samarul,
Se oprea păscând în voie, îşi mai îndulcea amarul.

Zarvă mare, hărmălaie s-a iscat deodată-n cârd,
Nimeni nu mai asculta, se bruscau, ieşeau din rând,
Un berbec lânos, puternic, făcu mare tărăboi,
Nu suportă ca măgarul să mai fie şef la oi.

Să-l alunge cu-orice preţ, să-l facă să îşi ia zborul,
Funcţia să i-o preia, să fie conducătorul,
Asta îşi dorea berbecul, agitaţie în masă,
Jinduind demult ciolanul, nu renunţă, nu se lasă.

Într-o zi-îl pândi de-aproape şi-l văzu pe măgăruş
Cu picioarele din faţă priponite de-un ţăruş,
Urmărindu-l tot ce face, de mult aştepta momentul,
Fără să mai stea pe gânduri, declanşă evenimentul.

- Măi, berbece, eşti nebun, mă provoci la un scandal?
O să dăm peste belele şi-o s-ajungem la spital,
Te-aş ruga să fii cuminte şi să-ţi vezi de a ta treabă,
Nu ţi-e sete, nu ţi-e foame, aici e atâta iarbă!

A pornit-o la atac, neînduplecat, berbecul,
Făcu paşii înapoi şi se repezi, zevzecul,
Măgarul c-o piruetă se rotise-ntr-o clipită,
Îi întoarse spatele şi-l lovi cu o copită.

Leşinat căzu berbecul cu picioarele în sus,
Gura-i plină de ţărână nu avea nimic de spus,
În grabă sosi ciobanul să-i dea primul ajutor,
Îl scutură de mizerii şi-l frecă la un picior.

I-a adus şi-un strop de apă să-i mai treacă ameţeala,
Îl repuse pe picioare, apoi îi făcu morala:
-În orice împrejurare nu te arunca orbeşte,
Şeful variante are, nici nu ştii când te păleşte!

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul înşelat

Un porc cu lături îmbuibat,
De corupţia celor fără de morală ajutat,
Ca director de şcoală
În funcţie-a fost postat.
Ospiciul la care pacient ş-apoi paznic a lucrat,
În şcoală profesională a fost transformat.
Acolo diploma uşor şi-a luat
Şi ca maistru a fost promovat.
Rapid pe director l-a înlăturat,
Şi el în postul lui s-a instalat.
Acum, porcul făcea tot de vroia,
Că la reclamaţii nimeni nu mai răspundea.
Găsi apoi o universitate de doi lei,
De unde, cu bani, diploma poţi s-o iei.
Dar când noul concurs de directori s-a dat,
Porcul o mare păcăleală a luat.
Pentru notă de trecere el şpagă-a dat,
Dar a ajuns şi fără bani, şi excrocat,
Căci postul a fost dat şi de alta ocupat.
Cu bot, pe toţi porcu'-i urmărea
Şi la ei el se plângea:
"Guiţ, guiţ! Banii mei i-am dat la unu'
Şpaga-napoi o vrea nebunu'!".
Morala:
Să ai grijă cui dai şpagă,
Să nu rămâi că porcul în ogradă.

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din Youtube
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul în grevă

Un măgar s-a pus în grevă, nu se ştie pentru ce...
Eşti folositor, vezi bine,
Dar să nu crezi că pe lume nu se poate fără tine.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul în grevă

Un măgar s-a pus în grevă, nu se ştie pentru ce...
Eşti folositor, vezi bine,
Dar să nu crezi că pe lume nu se poate fără tine.

fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi om rău

Dac-ai făcut mereu doar rele,
Şi pentru tine a fi rău e-un mod de a trăi,
Nici nu vei şti ziua scadenţei,
Când pentru toate vei plăti.

epigramă de Cornelia Păun Heinzel (19 decembrie 2016)
Adăugat de Cornelia Păun Heinzel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Înainte, băiatul sărea pe fată
Dar acum totul s-a schimbat,
Viaţa nu mai e ca altădată,
Sare fata pe băiat.

epigramă de Cornelia Păun Heinzel din Revista singur (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Cornelia Păun Heinzel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna fabulă c-un ales

Chiar cu valtrapuri aurite
Pe culmi, ursita lui să-l mâne,
Scăldat în crini şi mărgărite,
Măgarul... tot măgar rămâne!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă literară

Un măgăruş, isteţ nevoie mare,
S-a săturat de iesle şi căruţă
Şi observând cum razele de soare
Se oglindesc pe-o floare, el o cruţă
Apoi răgi, din curte toţi să ştie,
Că el s-a apucat de poezie.

Ca debutant, nu a avut pretenţii:
A început să mâzgăle pereţii
Întâi la grajd, apoi şi la stăpâni,
Şi în curând la case din vecini.
A suportat nu rareori supliciul
Ce-l ofereau stăpânii săi cu biciul.
De remarcat că scrierile sale
Se limitau la scene pastorale.

Deşi a declanşat frecvent scandaluri
S-a apucat să ţină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toţi sunt condamnaţi la insomnie
Pe-o rază de nu ştiu de câte mile:
Aceasta-a fost fatal, că Nea Vasile,
Stăpânul său, ţăran, ce nu prea ştie
Ce e adevărata poezie,
Pornit de un instinct răzbunător,
L-a dus şi l-a vândut la abator.

Morala
Chiar dacă ai talent, nu fii măgar,
Când te măsori c-un critic literar.

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noilor intelectuali pentru care cărţile reprezintă murdărie în casă

După diplomă eşti intelectual,
Dar în casă n-ai o carte măcar.
Ai doar mobilă şi vase de bucătărie,
Că la tine cartea e o murdărie.

epigramă de Cornelia Păun Heinzel
Adăugat de Cornelia Păun Heinzel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şeful securităţii misiunii... Până în acel moment, Mihai se achitase cu bine de datoria ce-i revenea în cadrul echipajului, deşi nu se confruntase cu probleme, de nici un fel; îl înlocuise doar pe comandant, la cererea acestuia, când Lucian fusese indisponibil, în urma accidentului de pe planeta Proxima; şi-l înlocuise cu brio. Mihai spera să nu mai fie niciodată nevoit să-l înlocuiască, pentru că nu dorea ca acesta să mai păţească vreodată ceva neplăcut, mai ales că pe Lucian, în ciuda protestelor acestuia, încă îl considera idolul său. Dar dacă nu drept şeful securităţii misiunii, atunci măcar în calitatea sa de informatician, cu siguranţă îşi făcuse datoria! 26 de ani... Parcă nici unul dintre colegii săi nu credea că "puştiul" lor împlinea această vârstă, deşi, normal, tot tânăr era.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul lui Balaam, dedicată aceluia care, recunoscându-se în aceste versuri, se va crede de spirit, întorcând cu facilitate ironii contra mea

În alte vremi, când un măgar
Bătut de un stăpân barbar
Vorbi, s-a minunat natura;
Dar astăzi, când le toacă gura
Atâtora, pe-atâtea game,
Ce vi se pare-aşa bizar
Să... scrie unul epigrame?

poligramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

MĂGARUL de AUR
- după o idee de I. S.

Un Apuleius mitic şi-al lui "Măgar de Aur",
Pentru măreţe fapte primeau cununi de laur;
Posteritatea însă n-a înţeles şarada:
Măgaru-i tot măgar, de Aur - numai coada.

Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci ar fi fost şi este înspăimântător să-nţeleg că, da, peste tot sunt semne care mi se adresează, că ele strigă după descifrare, dar că mintea mea nu e în stare să le lege într-o coerenţă, necum într-un tunel sau într-o evadare. Nu am trăit degeaba, îmi spun în fiecare clipă a vieţii mele, fiindcă n-am ajuns scriitor, fiindcă sunt un biet profesor de română, fiindcă n-am nici familie, nici avere, nici o noimă pe lume, sau fiindcă trăiesc şi am să mor printre ruine, în cel mai trist oraş de pe faţa pământului. Ci pentru că mi s-a pus o întrebare la care n-am aflat răspunsul, pentru că am cerut şi nu mi s-a dat, am bătut şi nu mi s-a deschis, am căutat şi nu am găsit. Iată ratarea care mă înspăimântă.

Mircea Cărtărescu în Solenoid (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!