-Ia-mă în brațe până nu mi se destramă cu totul
Oasele frunții, inima, țeasta!
-Bine, zise Îngerul, dar nu chiar acum,
Adică, nu în viața aceasta.
catren de Daniela Crăsnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pot să ating zise el
Pot să ating zise el
(o să țip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea
(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea
(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde ești acum zise ea)
pot să mă așez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruți zise ea
pot să mă mișc zise el
așa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea
așa-i viața zise el
dar soția ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea
(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea
(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(ești al Meu zise ea)
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al meu suflet, Psyhee
A venit un înger și mi-a zis:
- Ești un porc de câine,
o jigodie și un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numește respirația ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul și mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori și viermi
îți vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul și cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...
poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în franceză.
La trei zile când veniră ursitoarele, o ursiră ca ea să nu se poată mărita până ce nu se va găsi cineva care să petreacă o noapte în cămara ei și să scape teafăr. Pasămite Dumnezeu pedepsea pe copil pentru păcatul părinților. Nu numai atât, dară ursitoarele întinse pedeapsa aceasta și asupra împărăției. Ele zise că din ziua când va veni cel dintâi pețitor și nu va izbuti să scape, toate orașele și toate satele să se dărâme precum le-ai văzut și tu, și toți oamenii să putrezească, să le rămâie numai oasele. Aceasta ca să îngrozească pe juni, ca să nu vie în pețit. Vezi d-ta, și fermecătorul acela care a făcut pe împărăteasă să nască fu pedepsit, căci umbra lui este care vine noaptea de muncește și chinuiește pe bieții tineri carii se încumet a rămânea în cămara domniței. Mulți tineri s-au încumes până acum a face cercare, și toți au pierit. Auzind unele ca acestea Făt-Frumos, zise portarului că ar dori să vază și el pe fata de împărat.
Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum inima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum imima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul meu
Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Și mi-ai arătat mereu calea,
Dar și îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.
Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutățile vieții mele,
Mi-ai fost și soare și pământ,
Ești umbra vieții-n toate cele.
Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Și mi-ai dăruit iubire.
Dar ești un înger muritor,
Din viața mea lumească,
Ce uneori ești visător,
Inima să-mi iubească.
Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viața noastră bună.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros
©Daniela Marchetti
Să-ți fie darul melodia trupului meu,
îngerul și-a amânat plecarea,
în cetățile cerului, Dumnezeu
desenează munții și marea
Pe plajă ruină este castelul promis,
nisipul îmi vorbește de înserare,
albatrosul își caută consoarta în vis,
îngerul devine întrebare
poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul lumii
Îngerul, paznicul, cînd va pleca
din lumea aceasta a mea,
îngerul ce va lua?
tristih de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cumpăra un câine
A venit îngerul și mi-a spus:
- Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aș fi putut striga erau
lătrătoare.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ținând în brațe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afacerea lui Strugnell
Adevărata mea iubire-mi poartă inima, iar eu o port pe-a lui
Le-am înlocuit marțea trecută înotând în valuri de extaz.
Dar acum, când unul dintre noi se referă, de exemplu dumnealui,
La "inima mea," lucrurile par să se complice necaz după necaz.
Iată, când el se plânge:" Îmi bate inima nebunește;"
"Vrei să spui că inima mea bate" îi răspund sec.
"Asta am și spus." "Adică inima care înlocuiește
Inima ta, iubire". "Cum?" "Oh, mă plictisești, Jack"
Te-întreb chiar crezi că Sir Philip Sydney a vorbit așa?
Am ajuns să suspectez că dacă ( doar un aspect ),
La o adică, plusând, mi-aș sacrifica ficatul și rinichii, ea
Nu mi s-ar adresa cu mult mai mult respect.
De aceea, revoc acum versul care poezia începea:
Iubirea mea își poate păstra inima, iar eu pe-a mea.
sonet de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A cumpăra un câine
A venit îngerul și mi-a spus:
- Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aș fi putut striga
erau lătrătoare.
- Nu vrei să cumperi un câine? -
m-a întrebat îngerul, ținând în brațe
inima mea
lătrătoare,
dând din sânge ca dintr-o coadă.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mintea te-a stors, te-a epuizat, când ai urmat-o orbește toata viața, când nici măcar binecuvântatul somn nu mai vine la tine din cauza nesațului ei, când ești sleit și de ultima picătură de energie, acum ești cu adevărat pregătit să lași mintea să moară înainte de a muri. Dacă nu faci asta Chiar Acum, daca nu lași mintea să moară, ea nu te va lăsa să trăiești. Când cu adevărat mintea moare cu tot cu "eu"-l ei infect, când ai ajuns la capătul minții, în sfârșit, ești liber ca libertatea. Ești Liber ca viața și nu ca un corp efemer prizonier în ea! Privește și vezi chiar Acum, chiar în aceasta Clipă, tu ești Viața etern liberă de gândul efemer ce apare chiar acum în ea și încearcă, plănuiește, zămislește și speră până disperă să o ia în posesie!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va fi bine!
Totul este așa cum noi nu ne dorim
Speranța a mai rămas, dar nici de ea nu știm
Și cum ar fi să plec, în umbră să te las?
Ar fi ca prima dată, voi face primul pas!
Un pas spre un sfârșit sau chiar un început
Ca hotărârea aceasta, mai grea, nu am avut!
Dar să privesc mai bine, ce ușă eu închid!
Și să fiu atent ce poartă mai deschid!
De nu ar fi iubirea, pentru cine aș merge?
Unde calea-i lungă și visul nu se șterge!
S-alerg chiar după tot, ce mi se pare drag?
Și apoi să mă aleg, cu ce concluzii trag!
O veste bună acum v-a fi de nedescris!
Dar nu ne-am despărțit, ci doar a fost un vis
Și mă trezesc din somn, și stau pe lângă tine
Te iau în brațe strâns, căci totul va fi bine!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
"lovely bones"
calciul din oasele mele a dispărut stau dislocată undeva într-un colț
mă uit la mâinile mele fără oase nu sunt în stare să prindă nimic
totul alunecă mereu și mereu
printre degete și pielea umedă văd valurile de ceață ale toamnei
si oasele mele albe ca o zăpadă împrăștiate printre frunzele roșii,
apoi, a început să ningă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsnește!
o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viața
dar prima dată o să-ți rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simți
toți dumnezeii
dement de vii ai iubirii
sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă și sunt
mereu prea departe de tine
doar oamenii tac cu obstinație
chiar din ambiție
așa
ca să îți minimalizeze apropierea
iată motivul pentru care se vine
se simte
da se simte
și nu se mai pleacă niciodată
tot ce pleacă nu pleacă din iubire
tot ce tace nu tace din inimă
de fapt dezertează silențios
în utilitarisme nenoricite
da omule te-am învățat
să gândești ca mine
te-am simțit că simți ca mine
dar niciodată n-o să-ți dea
nimeni puterea și bucuria
să iubești ca mine
pentru că
mie viața mi-a rupt oasele
mie mi-a sfâșiat inima
și eu sunt ultimul
din specia mea
de mattador dement iubit
de cel mai animalic dumnezeu
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
Nu-mi auzi strigătul?
Chemarea din inima mea.
Nu-mi simți lacrima
Pe buza ta.
Nu-mi vezi disperarea?
Îi prea mare distanța?
Îi prea mult timpul trecut?
Totul pământ, totul pierdut?
Ne temem chiar și de cuvânt,
De soarele în asfințit, în amurg.
Confundăm viața cu ceva sfânt,
Ne condamnăm la moarte pe rug.
Ne pierdem chiar și acum,
După atâta timp trecut.
Ne mulțumim cu o clipă
Și zburăm pe o aripă frântă.
Ne lăsăm duși de destin,
Ne îmbătăm din cupa plină de venin.
Chiar și când cerul ne cheamă,
Când totul pare senin.
Doar noi doi lipsim din ceata de îngeri!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipire
Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ți-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să știi cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viața nu mai are nici un rost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întreaga ta cunoaștere spirituală cu care te fălești acum, în fața morții nu va valora nici măcar cât o ceapă degerată. Prinde tu și îngroapă chiar acum moartea în inima vieții veșnice și atunci cuvintele tale vor aduce cu ele suflarea inimii Nenăscutului. În ființa ta adevărată, chiar și moartea stă în genunchi și se roagă să moară. Unde ai mai auzit asta? Cunoașterea doar îți intoxică viața, pe când ființarea ți-o beatifică. Aceasta este culmea extazului de A-FI ce nici o minte nu o poate ști.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu îngerul tău!
Te-am așteptat cu drag azi-noapte,
Te-aștept și-acum, în zori de zi,
Și totuși ești așa departe
Și mă gândesc dac-ai să vii.
Și-aproape totul ne desparte
Dar cu speranța eu trăiesc,
Că te voi strânge odată-n brațe
Și-atunci să-ți spun cât te iubesc.
Măcar o zi de-aș fi cu tine
Și-apoi să mor nu-mi pare rău,
Căci ești un înger pentru mine
Și vreau să fiu îngerul tău.
poezie de Răzvan Malea
Adăugat de Răzvan Malea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul păzitor
Îngerul stă sus
Și mă privește
- Oprește scrierea aceasta, îmi spune,
Oprește această scriere oribilă.
- Dar e scrierea mea,
Sunt gândurile mele!
Ce m-aș face eu,
fără gânduri?
- Gândurile nu sunt de la tine,
Ci de la Dumnezeu,
Zâmbi el.
- Atunci, gândul acesta,
transcris în scrierea aceasta,
cum poate fi oribil?
Îngerul a tăcut
- Știi? Cred că mi-ar trebui
un om păzitor, șopti el.
poezie de Ioan Liviu Bistrițean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!