Similitudine

Când fulgerul loveşte
În codru cu putere,
Un singur pom se-aprinde
Şi arde până piere.

Aşa e şi iubirea
Ce hoinăreşte-n lume,
Aprinde şi consumă
O inimă anume.

poezie de Octavian Cocoş (26 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca fulgerul: nimeni nu ştie unde loveşte până nu loveşte.

citat din Henri Lacordaire
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea ne-a ieşit în cale aşa cum apare, ca din pământ, un asasin pe o ulicioară întunecoasă, şi ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură. Aşa loveşte fulgerul, aşa loveşte pumnalul.

Mihail Bulgakov în Maestrul şi Margareta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aprinde o stea

Ai apărut aşa, de nicăieri,
Ca o frumoasă zână din poveşti,
Ca un zefir al unei primăveri,
Ca un gând bun din sferele cereşti.

Te-ai strecurat în suflet cu avânt
Stârnind fiorul unei mari iubiri,
Cum n-a mai fost nicicând pe-acest pământ,
Cu a ta vrajă blândă din priviri.

Pare un vis sublim, seducător,
Dar totul e aievea, negreşit,
Mă simt precum o pasăre în zbor
Mă-nalţ, plutesc, sunt mândru, fericit.

Şi când pe-aici pe jos, din când în când,
Se naşte o iubire ca a mea
Se duce vestea, iute ca un gând,
Şi-acolo sus, în cer, se-aprinde o stea.

poezie de Octavian Cocoş (19 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea uneori e imperfectă

Copii fiind, cu doruri şi ambiţii,
Când soarele în ochi ni se reflectă,
Nu înţelegem când ne spun părinţii:
Iubirea uneori e imperfectă.

Şi creştem mari şi ne găsim pereche
Şi doar părerea noastră e corectă,
Aşa că vom uita de vorba veche:
Iubirea uneori e imperfectă.

Dar vine-o zi, aşa din întâmplare,
Neaşteptată, tristă şi abjectă,
Când singuri ne dăm seama cu stupoare:
Iubirea uneori e imperfectă.

Şi-am vrea copiii noştri să-nţeleagă,
Să aibă mintea clară, circumspectă,
Că oriunde-ar pleca în lumea largă,
Iubirea uneori e imperfectă.

poezie de Octavian Cocoş (25 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ţine strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neştiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzeşte,

dar care străluceşte în inima lui
şi în inima mea, totuna
şi focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viaţă

şi care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
şi tineri bărbaţi cu iarba în dinţi
le poartă pe braţe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică uşor din vioara omului singur
şi zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borfaşii puterii

Au pus borfaşii mâna pe putere -
O hoardă criminală şi spurcată -
Popor român, că România piere,
Comoditatea ta e vinovată!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Cloacă de negre lipitori livide -
Popor român, când România piere,
Opune-te puterii ce divide!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Adunătură cu purtări cupide -
Nu contempla, când România piere,
Popor român, la arme, nu te sinucide!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Şi ţara noastră acum e colonie -
Popor român, când România piere,
Refuză să plăteşti borfaşilor simbrie!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Marea finanţă va distruge Terra -
Popoare, puneţi mâna pe junghere,
Bogaţii fac ravagii ca holera!

poezie de Virgil Ciuca (14 noiembrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru mama

Aşa cum vrăbiuţa ciripeşte,
Iar ciocârlia cântă-n orice vreme,
Aşa cum guguştiucul gângureşte,
Îmi cânt şi eu amarul în poeme.

Aşa cum ploaia cade ca nebuna
Când norii-astupă zâmbăreţul soare,
La fel plâng ochii mei întotdeauna,
Atunci când gemi şi văd ce rău te doare.

Aşa cum marea este agitată
Atunci când bate vântul cu putere,
La fel şi mintea mea e tulburată,
Că nu pot să-ţi aduc o mângâiere.

Aşa cum în război cel plin de sânge
Priveşte-n sus şi nu-şi pierde credinţa,
La fel şi eu, când inima se frânge,
Mă rog aprins, ştiindu-mi neputinţa.

Şi-aşa cum luna, cu al ei renume,
Apune, dar rămâne între stele,
Şi tu, când o să pleci din astă lume,
Vei dăinui în versurile mele.

poezie de Octavian Cocoş (28 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăteasa (Sonet Tarot)

Te bucuri de belşug şi sănătate
Indiferent ce faci, bogat e rodul,
De-aceea nu duci lipsă, ai de toate
Nu trebuie decât s-arunci năvodul.
Şi mintea ta e foarte creativă
Proiecte noi îţi stau acum în faţă
Eşti hotărât, priveşti în perspectivă
Şi-n scurtă vreme poţi să le dai viaţă.
Dar dacă energia se consumă
Pe lucruri mici şi iute trecătoare,
Prosperitatea piere ca o spumă,
Vei fi sărac şi gol, fără valoare.

Oricine-ai fi, Natura ţi-e stăpână
Îţi poate da, dar când nu vrea, te-amână.

poezie de Octavian Cocoş (14 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă în iarnă

Iubeşte-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.

Un vis să se-mplinească într-o-ngheţată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea şi-a ta căldură.

Iubeşte-mă în iarnă când Crivăţul loveşte
Şi-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i stârnită,
Când vreascu-ncins în sobă se-aprinde şi trosneşte
De arşiţă iubirea să fie încălzită.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tată

Tare mult m-am bucurat
Când pe lume ai venit
Şi de-atunci, necontenit,
Paşii ţi i-am îndrumat.

Te-am crescut ca pe o floare,
Te-am vegheat noapte şi zi,
Te-am udat, aşa cum ştii,
C-o iubire foarte mare.

Ţi-am dat aripi ca să zbori
Să te-nalţi până la cer
Să vezi grijile cum pier
Când treci dincolo de nori.

Acum ai ajuns bărbat
Sper să mergi pe drumul drept,
Eu mereu o să te-aştept
Cu un dor neîmpăcat.

poezie de Octavian Cocoş (2 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

(P)oamă acră

Sărind aşa, din pom în pom,
Maimuţa a ajuns la viţă.
Nobilă. Şi-acum e om,
Balsam acetic... din bobiţă!

epigramă de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 10

Pumnalul vorbei aspre-n piept pătrunde
Loveşte crunt cu lama-i ticăloasă
Inima doare, rănile-s profunde
Şi doar nefericire-n urmă lasă.
Moartea nu vine să îşi ia obolul,
Căci seva vieţii încă e fierbinte
Şi cel rănit îşi joacă astfel rolul
Părând a fi la fel ca înainte.
Trupul e teafăr, braţul e puternic
Chipul e mândru, zâmbetul nu piere,
Însă pumnalul a lovit netrebnic
Şi sub glazură este numai fiere.

Rana trupească vrea tămăduire
Cea sufletească cere doar iubire.

poezie de Octavian Cocoş (7 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu-i bătută-n cuie, nici aşa cum o vreau eu,
Să fie cum o vede altu' sau născocire de vreun zeu,
Iubirea e aşa cum este, un sentiment unic, anume,
Acţiunea-i cea care diferă la toate clasele din lume!

catren de Vasile Zamolxeanu (10 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţii (Sonet Tarot)

Iubire, armonie, fericire,
Te simţi ca-n Rai, nu este de mirare,
Alegi virtutea, fugi de amăgire
Şi inima îţi arde ca un soare.
Nu cauţi uniunea sexuală,
Căci te păzeşti de pofta desfrânată,
Ci dragostea profund spirituală,
Fiindcă purtarea ta este curată.
Dar uneori ispita-ţi taie calea
Alegi greşit şi totul se destramă
Şi-apoi degeaba te cuprinde jalea,
Singur rămâi şi nebăgat în seamă.

Când ştii s-alegi, ai parte de iubire,
Dar când greşeşti, ajungi la despărţire.

poezie de Octavian Cocoş (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţirea constă în a fi mişcat şi afectat, precum am spus, întrucât ea pare a fi o alterare... Prin urmare, este evident că sensibilitatea nu este o realitate în act, ci una doar în potenţă, iar din acest motiv ea nu produce senzaţia, tot aşa cum nici obiectul care poate arde nu se aprinde de la sine fără combustibil; altminteri el ar arde singur şi nu ar mai avea nevoie de un foc care să fie în act.

Aristotel în Despre suflet, II, 5
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire oltenească (I)

Fuseşi frumoasă, te văzui pe plajă,
Mă mir şi azi cum m-aprinsei de tare
Şi cum putuşi să-mi faci aşa o vrajă,
Încât crezui că n-am nicio scăpare.

Mă bucurai că ţi-aduseşi o carte
Cred că citişi din ea doar începutul
Când eu venii la tine, pe la spate,
Şi îţi detei pe gâtul fin sărutul.

Tu te întorseşi, păruşi aşa surprinsă,
Nici nu stiuşi cât mă apăsă dorul;
Simţii în piept iubirea necuprinsă
Şi parcă-i percepuşi şi tu fiorul.

Stăturăm mult pe plaja însorită
Până ce seara se lăsă agale
Şi când văzuşi că eşti aşa dorită
Uitaşi complet principiile tale.

Şi te iubii sub bolta înstelată,
Iar tu, că te simţişi atât de bine,
Vruşi să rămâi cu mine viaţa toată,
Dar un sejur doar şapte zile ţine.

poezie de Octavian Cocoş (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiam în paradis

cel puţin aşa spunea freud
sau jung şi ploua cu lacrimi
până s-a umflat moldova

care pom care floare

noi eram într-un vis
unde jucam romeo şi julieta
teatru de amatori plini de datorii

care în pom care în floare

tu erai vânt de vară
eu eram speranţa ta
şopteai dulce că suntem fericiţi

zburam în pom zburai în floare

am creat o lume a noastră
încăpeam numai noi doi
şi dragostea noastră

eu eram pom tu erai floare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă în inimă

Inimă în inimă
deasupra nisipurilor vremii.
Nu ne loveşte niciun val
Se zbate doar neputincios de mal.
Atâtea inimi se văd de aici!
De ce tânjesc toate după scoicile noastre
când sunt atâtea scoici rătăcite prin nisip?
Inimă în inimă
deasupra lacrimilor ce ne atacă din mare!
De-acuma nu ne mai pot atinge.
Ne-am înălţat!

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!