Colind în pandemie
E vremea când iarăși, la uși și ferestre,
Un cânt ne colindă... un cânt de poveste.
Crăciunul grăbește la case-a ajunge,
Dar lumea aceasta suspină și plânge...
Copii fără daruri primesc doar urări,
Nici nuci, nici colaci nu-s. Colindători,
Își cântă-n zadar, după lege iubirea...
Căci e-n pandemie de mult omenirea.
Părinții n-au de lucru și sunt datorii,
Gândesc că nu-i sens să mai aibă copii.
Cu ce să-i hrănească, ce speranțe să dea
Când viața le este și așa mult prea grea?!
Dar iată povestea aceasta acum!
E liniște-n case, e liniște-n drum.
Nici câinii nu latră. I-aude Covidul.
Se-aude departe, departe, colindul...
Când luna se-nalță pe cer, vor pleca
Se-apropie 11, amenda e grea.
Dar tot or să vină, cu măști și mănuși,
Să cânte-un colind la ferestre și uși.
........................................................
Să spargem pahare! Să cânte colindul!
Și ducă-se dracuʼ la anul Covidul!
Mulți ani! Sănătate! Petrecere mare!
Speranțe în suflet și dragoste-n floare!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre timp
- poezii despre draci
- poezii despre câini
- poezii despre colinde
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre urări
- poezii despre sănătate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Colind în cer
Colind la Domnul meu, colind în cer,
Cu bunii mei plecați cândva, cu leru-i ler.
Și îngeri ning, din ochii mei, de suferinți,
Plâng pe pământ, loviți de ger, copii cuminți.
Vin Doamne Sfinte, sărbători, dar ce păcat,
Că pruncii noștrii, cina încă, n-au mâncat.
Produsele se tot scumpesc și traiu-i greu,
De vremuri noi, mă îndoiesc, parcă și eu.
Privesc biserica cu jind și m-aș ruga,
În calea Ta să îngenunchi. Poate ceva,
Vei face Tu, din sărăcie să ne scoți,
Că ne-au prădat și biciuit atâția hoți...
Facturi prea mari ne osândesc și e păcat,
Copii un brad împodobesc. Și s-au culcat
Cei care focul au aprins în suflete...
Lumină nu-i în gândul lor, nici cald nu e.
Ne mor bătrâni, ne mor copii, speranțe mor,
Căci a trăi fără nimic nu e ușor.
E ură, crime sunt, dureri... Când leru-i ler
Eu n-am nimic, n-aveam nici ieri, în frigider...
Dar Doamne, dă mai bine Tu o lege sfântă,
În rănile tot mai adânci simt cum se-mplântă,
Cuțitul unei vieți de iad. Zvâcnesc furtuni!
Mai sunt și plâng, în lumea mea, și oameni buni.
Covidul iar ne-a invadat. Și în spital,
Ne mor bătrâni, ne mor copii... Ce gust amar
Simțim în noi. Cumplit destin, sfârșit de veac,
Sfârșit de lume, sau de vieți... e tot un drac.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre trecut, poezii despre sărăcie sau poezii despre sărbători
Colindători în pandemie
Astăzi mi-au cântat colindul
Cu un intrument bizar,
Nu la ușă, ci la geam.
Mi-au urat... să iau Covidul
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre Crăciun, epigrame despre prezent, epigrame despre pandemie, epigrame despre muzică sau epigrame despre colinde
Glossă de sărbători
De sărbători, vă fac urări
Mulți ani, friptură și sarmale,
La uși, mereu colindători,
Bucate, cozonaci și sare...
Miere... și bani în portofel,
Piftii și prăjituri și nuci...
Căldură în calorifer,
Săruturi, flori și vorbe dulci.
De sărbători vă fac urări...
Mulți ani și metrii de cârnați,
O țară plină de ninsori
Și cu parlamentari blocați
La ski, la patinaj, în munți.
Congelatorul plin de carne,
Mâncare pentru cei flămânzi,
Un brad, beteală și bomboane.
Mulți ani, friptură și sarmale,
Piftii, icre, salată beuf
Și multă, multă, multă carne
Și mult, mai mult, mai mult noroc.
Mulți ani mai sus și la putere,
Schimbări și legi în Parlament,
S-avem cu toții mângâiere
Că-și fac aleșii testament.
La uși, mereu colindători
Prin geruri și cu burta goală,
Ca tot românul, vrem ninsori,
Și să avem băga în oală.
Biet ciot, ce prin furtuni, trudind,
S-a înălțat, vă trage-o țeapă,
Căci pensia, cum s-a văzut,
Curând, va și intra la apă.
Bucate, cozonaci și sare,
Ar fi în țară, nu zic ba.
Căci vezi?! Kufland-ul este mare,
Dar câți, ceva, vor cumpăra?
N-avem servici și se impune
Să lăsăm mațul să slujească...
Păi ce dracu să faci române,
Acum, în țara românească?!
Miere și bani în portofel
Este dorința dominantă,
Sau cont, ori vilă, pentru cel
Ce are-ascunsă, o amantă.
Și-apoi, când moșul s-o opri,
La poarta vilelor de lux,
Să aibă și cătușe, știi,
Căci greu e să cobori... În plus,
Piftii și prăjituri și nuci,
Ar mai avea câte ceva.
Deci ar pleca în cuib de cuci...
Celula îi va aștepta.
Ei n-au fasoane, doar dispreț
Pentru acei ce i-au votat
Și mulți români își amintesc,
Că Parlamentu-i prost cotat.
Căldură în calorifer?!
Avem subvenții, rezistăm,
La grade minus, trai și ger.
E vremea, multe să-nvățăm.
Și dacă apă n-om avea
(defecțiunile-s în floare)
O să găsim să bem ceva...
Să avem însă de mâncare.
Săruturi, flori și vorbe dulci,
Urări, o masă cu de toate...
Revelionul de-l apuci,
Oricum, pe toți îi doare-n coate.
Și-acum, la-acest sfârșit de an,
Vreau cașcaval, salam, măsline,
Iar pentru voi, ce v-am ales,
Dacă trăiți, "să trăiți bine!".
Săruturi, flori și vorbe dulci...
Căldură în calorifer,
Piftii și prăjituri și nuci,
Miere... și bani în portofel.
Bucate, cozonaci și sare,
La uși, mereu colindători,
Mulți ani, friptură și sarmale!
De sărbători vă fac urări...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre România
- poezii despre parlament
- poezii despre ger
- poezii despre flori
- poezii despre dulciuri
- poezii despre Țara Românească
- poezii despre votare
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre sinceritate, poezii despre prezent sau poezii despre plată
Invitație la masă
Hei, dragii mei, din vremea lui Covid,
Visam, în China, iar, să vă invit.
Să punem șobolanii la grătar,
Șerpi, lilieci și poate și-un motan.
Însă acum, că stați în carantină,
Vă spun cinstit, eu nu am nici o vină.
Dar și când veți ieși din izolare...
Vor sfârâi cărbunii la grătare.
Punem pe plită mușchi, ciuperci, ficați
(Nu și plămâni, că ăia-s infectați).
Eu am opinii mult mai... educate -
La saramură le băgăm pe toate.
Pentru economie (-ncape vorbă?!)
Luăm morții de Covid depuși la morgă.
Până atunci stați liniștiți în casă,
Că treaba cu Covidu-i tare groasă.
La cimitir sunt porțile închise...
Să nu vă faceți deci prea multe vise!
Ori dați amendă, ori plătiți la popă,
Altfel nici dracu nu vă mai invocă.
Și totuși când se va sfârși Covidul,
Luați avionul (dacă vreți, rapidul)
Și hai În China! De grătar voi pune.
Am animale pentr-o-ntreagă lume -
Șerpi, lilieci, pisici, blană de câine...
Nu vă grăbiți, vă mai aștept și mâine...
Pentru copii am în laborator,
Experiențe pentru viitor.
Nu vă sfiiți, v-aștept cu nerăbdare.
.....................................................................
Se-apropie o mare sărbotoare
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre șerpi, poezii despre zoologie, poezii despre moarte sau poezii despre cărbune
E sărbătoarea noastră, dragi copii
Ne apropiem cu repezi pași de sărbători
Mămicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe străzi cu fulgi atât de mari și jucăuși
Câte-o pisică miaună afară pe la uși;
Iar oamenii ce-i întâlnesc pe drum zâmbesc
Iar alții mulți prin case brădulețul pregătesc
Cu globulețe și cu luminițe ce se văd din drum
Ce ne vestește sărbătoarea de Crăciun;
Albastre, roșii, galbene și chiar portocalii
Se-aprind, se sting și iar se-aprind pentru copii.
Încă puțin, iar noi, copiii, vom pleca să colindăm
Și-n casele cu porțile deschise să intrăm
Cu vestea bună că Mesia S-a născut
Unicul Fiu al Tatălui etern făr-de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decât să fii copil
Cu obrajii-mbujorați, cu suflet fără pată, chip senin?
Aceasta este sărbătoarea noastră, dragi copii
Răsune dar colindul nostru, plin de bucurii
Și după cum al îngerilor cor în noapte a cântat
Cântăm și noi Pruncului sfânt în iesle înfășat
Și tot la fel cum daruri de la magi El a primit
Chiar și pe noi daruri frumoase ne așteaptă negreșit.
Căci pentru noi această sărbătoare de Crăciun
Nu-i moșul după cum adesea mulți ne spun
Ci-i bucuria de a ști că un micuț Copil
Născut în iesle ne va duce-n țara cu lumini!
poezie pentru copii de Emanuel Hasan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre pisici, poezii despre muzică, poezii despre bucurie, poezii despre țări sau poezii despre zâmbet
Ninge
Ninge-ntruna! Ce povară!
A-nghețat calorimetrul...
Ne-ncălzim până la vară!
Pote până la Sfânt Petru.
Buzunarele ni-s goale,
Nici vorbă de datorii!
Cântă mațele de foame...
Ținem post de-acum, copii!
Am tăiat și eu groșteiul
(De pe listă vreau să spun)
Și din Kaufland (din revistă)
Îmi voi lua tot ce-i mai bun.
Stau mai prost cu glicemia
Și speranța-mi îndulcesc,
Căci s-a ieftinit hârtia
(Eu Pufinna folosesc!)
Mă tratez (feri-m-ar sfântul
De-un produs contrafăcut),
Doar cu Sângele de Taur,
Nici puțin, dar nici prea mult.
Cat subvenții de pomană,
La bieică,... colaci.
Și așa mai scp de-o iarnă!
Asta-i viața, ce să-i faci?!
În izmana din dotare
Bag șosete flaușate
Fiindcă gerul este mare...
......................................
Dacă plec în Emirate,
Las acasă toată zestrea,
Sărăcie și belele -
Și copii, Sânge de Taur
Și faimoaele izmene.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre tauri, poezii despre prostie sau poezii despre ninsoare
Colindul lacrimei
Printre nămeți murdari, ai unei lumi nătânge,
Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,
Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,
Ascuns pe-un colț de stea, un mag tăcut, stingher.
Voi colinda cu lacrimi părinții azi uitați
În case unde-n ziduri cresc griji și suferințe,
Întroieniți de ani, de dor crucificați,
Așteaptă-al lor sfârșit ca ultime dorințe.
Plecat-am să colind în închisori de suflet
Acolo unde-s îngeri pe viață condamnați
Să-și ducă viață singuri, al neiubirii zvârlet,
Copii fără de nimeni... de aripi retezați.
Voi colinda cu gândul pe cei plecați departe,
În lumea fără vise... făcută doar din lut,
Voi fi cu ei acolo, nimic nu ne desparte,
Doar clipe de trăire ce am cu împrumut.
Și la sfârșit... pe voi, să vă aduc speranțe
Că încă mai sunt șanse să devenim mai buni,
Că-n lumea asta mare și plină de nuanțe,
Mai ninge și cu alb... ninsoare cu minuni.
poezie de Angelina Nădejde (22 decembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crucificare, poezii despre zăpadă sau poezii despre tăcere
Glossă colind în anii grei
Pe stânci de-un verde jaderesc
Și albe salbe de lumini,
Lumină albă te zăresc,
Renaștere, pentru creștini.
Se-aud colindători prin văi,
Colindători î suflet trec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Străin pribeag, eu iarăși plec.
Pe stânci de-un verde jaderesc,
Oh, ce mare sărbătoare!
Luminile se împletesc
Într-o beteală de ninsoare.
Căci este seara de ajun,
Vin magii dinspre răsărit
Daruri să-i dea, să-i dea acum,
Prea mult Iisusului iubit.
Și albe salbe de lumini
Sătucul vechi împodobesc,
În zbor trec îngeri-pelerini
Purtând blând har dumnezeiesc.
Vezi, satul parcă s-a schimbat,
De-acum altul îmi pare.
Cât de frumos, ce minunat
E-n straie de ninsoare!
Lumină albă te zăresc,
La casa bătrânească,
Iisuse, azi, de dorul Tău,
Mă voi întoarce-acasă.
În sătucul trist din vale
Șade Iisus la icoane,
Când sub salbe lucitoare
Tu-ți aștepți îngerii, Doamne.
Renaștere pentru creștini
Îngerii în coruri cântă.
Bat la porți azi prunci străini...
Doamne, sărăcia-i cruntă!
Oameni cu suflet bogat
Și cu inimă curată,
Portița au descuiat...
Gutuie împarfumată...
Se-aud colindători prin văi,
Grăbesc să se arate,
Se-aud, se-aud și zurgălăi
Și focu-n sobă arde.
Bunica-mparte colăcei,
Nuci, vin și mere coapte,
Câțiva bănuți, căci anii-s grei,
Mai mult de-atât nu poate.
Colindători în suflet trec
Ani lungi și cu suspine,
Departe-s și-n zadar încerc,
Sat, să mă-ntorc la tine.
Acum când nu mai sunt nămeți
Și străzile-s curate,
N-am să mă-ntorc, să nu mă cerți,
Tu știi că sunt departe.
Se-aud în gânduri zurgălăi...
La casa bătrânească
Mă așteptați de-o vreme voi
Și dorul vă apasă.
Se-aude-un clopot în adânc,
Biserica din vale
Își plânge fiecare prunc
Plecat în depărtare.
Străin pribeag, eu iarăși plec,
Mă mână sărăcia,
Zadarnic să trăiesc, încerc,
Frumos, în România.
Am tot sperat că într-o zi
Iisus se va întoarce.
Tăicuțul plânge iar la geam,
Măicuța-n prispă toarce...
Străin pribeag, eu iarăși plec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Colindători în suflet trec,
Se-aud colindători prin văi.
Renaștere pentru creștini,
Lumină albă te zăresc
Și-(s) albe salbe de lumini
Pe stânci de-un verde jaderesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre creștinism, poezii despre zbor, poezii despre văi, poezii despre sat sau poezii despre curățenie
Bătrânii pământului
Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.
Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.
Se țin firavi de mână- de au pe cin' să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ".
Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".
Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.
Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.
Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre fotografie, poezii despre vorbire, poezii despre uitare sau poezii despre tinerețe
Vine Crăciunul, porniți colindători
De moș Ajun pornesc colindători
Prin munții de nămeți făcând cărare,
Atâția pui de om porniți prin gerul mare
De la lăsatul serii până-n zori.
Cu glasuri de argint tăind răcoarea nopții
Să ducă vestea mare prin lume s-au pornit
E cerul azi sărbătorește, cu stele zugrăvit
Din casă-n casă vestea vor auzi cu toții.
Slobod dulce colind din glas neprihănit,
În miezul nopții cocoșul s-a trezit
Că a dormit prea mult își face singur vină
De la copii învață a domnului colindă
Și-ncepe ca să cânte în miezul cel de noapte
Și mii de-mpintenați duc vestea mai departe.
sonet de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre învățătură sau poezii despre stele
De ce?!
De ce să-i lăsăm pe părinți să ne moară?!
Cu ce drept să ucidem?! Căci odată cu ei
Vom muri jumătate, vom muri-ntâia oară
Vom simți pașii lor ca pe-o dulce povară -
Pași pierduți în neant, lacrimi grele sub geană.
Vânt de vieți răvășite, pașii singuri și grei.
Ei vor fi doar o umbră, noi o stea căzătoare,
Noi vom fi doar iluzii, tot iluzii și ei.
Cu ce drept să lăsăm noi părinții să plângă?!
Ei au plâns viața toată și-n genunchi au luptat,
La copii, tot ce au, înc-o zi să le-ajungă,
Dintr-un prunc să se facă puiul mamei bărbat.
Cu ce drept judecata?! Ce-a greșit un părinte?
Ce-a greșit mama, tata? Vă aduceți aminte?!
Cu ce drept, pentr-o palmă, doar durere să lași
Și să pleci la cafea și țigări în oraș?!
Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la tristețe?
Au făcut sacrificii și de ei au uitat...
Cu ce drept le semnați condamnarea la moarte?
Ei de mult dintre voi, ca un vis au plecat.
Că sunt triști sau sunt singuri, nici chiar lor nu le pasă,
Nu le pasă că n-au ce să pună la masă...
Luminează, căci au drumul vieții-nainte
Și durere și plâns, dar și griji de părinte.
Nu le pasă de ei, pe ce drumuri apucă,
Nici nu știu ce poveri au sau pot să mai ducă,
Doar de voi le mai pasă, cât rămâneți copii,
Cât aveți un părinte, până-n ultima zi.
Cât e Soare pe cer și în ei Dumnezeu,
Vor lupta pentru voi și vor plânge mereu,
Vor trudi în genunchi, vor muri repetat,
Vor muri zi de zi, că așa le e dat.
Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la uitare?!
Da, ne sunt o povară, paranoici sau răi,
Ei au râs când pe voi a uitat să vă doară
Și-au vegheat zi și noapte printre sute de ploi.
Cu speranțe și rugă s-au lăsat în uitare,
Dar pe voi nici acum de părinți nu vă doare.
Un blestem repetabil cu părinți și copii,
Lacrimi, suflete goale, până-n ultima zi...
P. S.
Deci cu ce drept vă condamnați părinții,
Când chiar și ei, pe ei s-au condamnat?!
Rugați mai bine îngerii și sfinții
Să le lumine drumul întinat!
Întindeți-le mâna cu iubire
Și dați putere! Pașii obosiți,
Să își găsească forță-n pașii voștri.
Doar asta îi va face fericiți.
Părinții-s doar o lacrimă de-a voastră
În care ca-n oglindă se privesc,
Ei vor rămâne veșnic pronie cerească...
Și dincolo de moarte vă iubesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre tristețe, poezii despre mamă, poezii despre iubire sau poezii despre vânt
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre marină sau poezii despre existență
Tată...
Ești prea departe, tată, și îmi e dor de tine!
Te rog, vino acasa cât viața te mai ține,
Te rog, rămâi cu noi, nu mai pleca departe
Îmi este tare greu să te știu în străinătate.
Eram așa de mică atunci când ai plecat,
Dar anii s-au tot dus și m-am maturizat.
Privesc cum vremea trece, înapoi nu mai vine,
Un lucru nu se schimbă: am nevoie de tine!
Știu de ce stai acolo: datorii și probleme,
Dar și cu doru'-i greu, lasă pe suflet semne...
Nici toti banii din lume nu vor șterge vreodată
De pe obrazul meu vreo lacrimă vărsată!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Gabi Dedu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre schimbare, poezii despre dor sau poezii despre bani
Lacrimă de jar
Oh, viața nu mi-a fost ușoară,
Dar când copilul te doboară,
La ceas târziu, la-ntunecare,
Aceasta și mai grea îți pare.
E-n suflet plâns și-ntinăciune,
Nori negrii-n suflet și în lume...
Plouă la ceas târziu în noapte,
Nimeni în ușă nu-mi mai bate.
Pâlpâie în tăceri uitarea,
Îndoliată îmi e zarea.
Zadarnic plâns, ori fericire,
Eu sunt mormântul de iubire
Ce s-a închis o umbră doar...
Voi, nici nu m-ați iubit măcar!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Colindătorii
Ascultând câte-o colindă
ies în drum să văd copii,
am adus coșul în tindă
vreau să le dau jucării.
Îmi aduc aminte timpul
când eram copil în sat,
mergeam și eu cu colindul
primeam mere și păsat.
Uite cum trecură anii
și privesc în ochii lor,
nu pot să cumpăr cu banii,
nici trecut, nici viitor.
Copiii sunt niște îngeri,
pentru ei, viața există,
vreau să nu mai fie jale,
lumea să mai fie tristă.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre găini, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre bărbați, poezii despre Ion sau poezii despre Gheorghe
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre păsări, poezii despre prietenie, poezii despre perseverență sau poezii despre nuntă
Numai farmecul nopții îl îmbată. Când târgul se cufundă-n tăcere de moarte, el veghează, de sus, de pe streașina vreunei case. Și privește. A văzut multe: întâlniri ferite în colțuri de grădini; rugăminți duioase, de după ferestre deschise; îmbrațișări pătimașe, în unghere de ziduri; despărțiri sfâșietoare, în praguri de uși. O întreagă țesătură de patimi, ca și sus, în lumea acoperișurilor, cu deosebirea că jos firul patimilor se torcea mereu, fără de nici un răstimp. Și-n schimb liniștea cerului cum îl minuna! Nici un freamăt, nici un zbucium; cunoștea cerul și-l citea ca pe o carte. Știa când rasare luceafarul; când pornea la drum carul mare; când îsi încorda strunele lira; când își aduna puii cloșca. Era un astronom.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încordare, citate despre tăcere, citate despre schimbare, citate despre noapte, citate de Emil Gârleanu despre noapte, citate despre moarte sau citate despre cărți