Praf de stele
De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!
Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?
Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.
Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.
În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre mamă
- poezii despre zile
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
Citate similare
Sus pe cer lucește o stea
Sus pe cer lucește o stea,
O privesc și e a mea,
Este steaua vieții mele,
Ea lucește printre stele.
Oare cine mă-ngrijește,
Oare cine mă ferește,
Oare cine mă păzește
D cine mă necăjește?
Hoinar am fost printre muze,
Prilej ca oamenii să mă acuze,
Viața-mi este poezie,
Dar așa a fost să fie!
Iar când steaua-mi va apune,
De-am făcut rele sau bune,
Pe cine înteresează?
Și trec anii, se-nserează!
poezie de Toth Arpad din revista "Claviaturi" din Brașov (24 aprilie 2014)
Adăugat de Toth Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață sau poezii despre poezie
Dorință
Stau întins pe pământ
Și privesc către cer
Parcă-n stele zăresc
Chipul tău efemer.
Cum de-acolo de sus
Mă privește duios
Cu-acel zâmbet discret
Și atât de frumos.
"Închide ochii acum,
"Spune-mi, ce vezi?", îmi zici,
Iar eu văd că doar noi
Mai suntem pe aici.
Și pe țărm ne plimbăm
Ne udăm la picioare
Orizontul ia foc
La apusul de soare.
Ne iubim toată noaptea
Pe nisipu' albicios
Eu în brațe te strâng
Ai un trup voluptos.
Cât aș vrea să mă aflu
Pe-acest țărm de mister!
Însă stau pe pământ
Și privesc către cer.
poezie de Randy Schutte, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre stele
- poezii despre senzualitate
- poezii despre plimbare
- poezii despre picioare
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)
De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...
poezie de Mariana Simionescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre vestimentație, poezii despre tinerețe, poezii despre tată sau poezii despre prezent
Steaua mea
Pe firmament sunt mii și mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu ești mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri și-mi dai fiori.
Și te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi și lucești pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aș vrea acolo să rămâi mereu.
Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Și-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.
Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Și mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.
poezie de Octavian Cocoș (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre mândrie sau poezii despre gânduri
Uitați-vă la cer
Uitați-vă la cer
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Viața-i un mister de zbateri trecătoare,
Închise într-un ungher, să nu poată să zboare,
Valori ce zilnic pier spre-a fi nemuritoare...
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Sub soare toate pier, sunt toate pieritoare,
Închisentr-un mister de zbateri trecătoare,
Sumând într-un ungher, valori nemuritoare...
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare:
Al duhului ungher, vă fie-n sărbătoare
Și-atunci când toate pier, în lumea trecătoare,
Gătiți veți fi-n mister, de slăvi nemuritoare.
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare,
La lucruri ce nu pier; valori nemuritoare
Ce inima vă cer, s-o umple de splendoare!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, citate de Ioan Hapca despre timp, poezii despre sărbători, poezii despre inimă, citate de Ioan Hapca despre inimă, poezii despre Soare sau citate de Ioan Hapca despre Soare
O plimbare-n mintea mea...
Mă uit cu frică în gândurile mele,
Privesc apoi în ochii tăi cu drag
Și vreau să văd pe cer, două stele,
Cu chipul tău la mine-n prag.
Fac o plimbare-n mintea mea,
Că vreau să văd a ta privire
Și știu că viața mea e grea,
Privind cerul în nemărginire.
Văd umbra ta în pașii tăi pierduți,
Ieșind din mintea mea cea trează
Ș-atunci apar visătoarele năluci,
Iar inima mea de dor oftează.
Lumina vine cu raza ei călătoare,
Dar eu vreau steaua din carul mare,
Să lumineze chipul tău din nou oare
Și speranța mea să vină de la soare.
poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre frică sau poezii despre dor
Sus pe cer
Sus, pe cer, ard două stele:
Sunt chiar ochii mândrei mele!
Brusc a dispărut o stea...
- Faci cu ochiul, draga mea?
epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ochi sau epigrame despre mândrie
Contrast fără contrast
Mare albastră, cer senin
Intre ele, apus sublim
Nori de lebădă pe val
Albastru sau contrast
Splendoare de apă și aer
Cerul adevărat, unde e?
Sus sau jos, jos sau sus?
Comparație cum să faci..
Contrast fără contrast
Stele sus, jos stele
Luna pe mare, lună pe cer
Nedumerit mă scald...
Stele plutesc pe mare
Inot, nu le pot prinde
Stele pe valuri de cer
Incerc să zbor la ele
Se depărtează cele din mare..
Sunt oare o fantă?
Poarta e in mine spre albastru?
Despart albastrul.. eu?
Răsar, apun și eu
Astru nu pot fii, cine sunt..
Praf de cer botezat cu apă
Contrast de bine și rău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre zbor, poezii despre botez, poezii despre lebede, poezii despre bine și rău sau poezii despre astre
Întoarcerea spre casă
Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în față
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
și am privit în sus.
Am zărit o scară
ce șerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aștepta mama
cu brațele deschise.
Să nu râdeți, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre râs, poezii despre prietenie, poezii despre ore sau poezii despre apă
Pe cer s-a stins o singură stea
În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei
Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii
Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta
De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre seară, poezii despre plâns, poezii despre chitară sau poezii despre cadouri
Am crezut în stele
Lumina zâmbetului tău
Să trăiască-n veci mereu
Și să te aducă - zbor
la mine.
Fie noapte, fie zi,
Fie ora care-o fi,
Eu să fiu precum am fost
cu tine.
Căldura stelelor du sus
Într-o noapte te-au adus
Să revii la pieptul meu,
iubire.
Să-mi șoptești cuvinte dulci,
Înapoi să nu te duci,
Dar n-ai venit, și toate-au fost -
dezamăgire.
Lacrimi am vărsat în piept,
Chiar și azi te mai aștept,
Dar ai uitat de fața mea
'ntristată.
Telefonul îl privesc
Și o lacrimă trezesc -
Probabil nu mă vei suna tu
niciodată.
Nu mai am la ce să sper,
Nu mai am ce să-mi mai cer,
M-ai uitat pentru dutara
de o viață,
Însă noaptea a trecut
Cu dorință să te uit,
După vis îmi reapare-o
dimineață.
Iarăși te-am văzut zâmbind,
Cu-n zâmbet dulce ca oricând,
Însă te-a întâmpinat
cu lacrimi grele.
Știu acum că m-am trădat,
Pe-o clipă tu nu m-ai uitat,
Însă plâng că am crezut
în stele.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare sau poezii despre trecut
Revelare
Sus pe cer în depărtare
Privesc steaua călătoare,
Îi vorbesc dar fără rost
Nu mai e nimic, ce-a fost.
Gândul meu nemuritor
Ți-l destăinui fără dor,
Ani întregi, noapte de noapte,
Conversam în mii de șoapte.
Mi-a ucis orice speranță
Gândul că n-ai să mai vii,
Te aștept în noaptea albă!
În durere și suspin.
Nu ți-am spus la revedere,
Nici adio sau te las,
Din cascada mea de lacrimi
Prefer să îmi fac un lanț.
Am să-l port o viață întreagă.
Pe cărarea cu speranțe,
Zi de zi am să mă întreb:
Când vine eterna noapte?
Cunoști taina vieți mele!
Nu mă lăsa nopții reci.
Te rog noaptea care vine,
Vino - ori ramai pe veci.
poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre durere sau poezii despre cunoaștere
Izvor de dor
In serile cu luna plină
Când sufletul îsi ia lumină
Privesc la steaua de pe cer
In jurul meu est mister
Mă uit in jur văd carul mare
Si lângă el o stea mai lucitoare
Mi e dor de inimă albastră
De luna ce privea
timidă
La noi prin geamul
de fereastră
Eu mă gândesc cu
dor in suflet
La nopțile pustii care au trecut
Pe bolta cerului melancolie
O inimă albastră a aparut
Pe cerul plin de
stele
Timidă somptuoasă acum a apărut
Si vreau s o iau s o
pun in piept la mine
Să i fie cald sa i fie
mult mai bine
Să bată tare n piept
la mine
Acelasi ritm acelasi cânt acelasi dor
in acelasi corp acelasi decor
Îmi este tare dor si
mă topesc de dor
Eu mă prefac intr un izvor
Ce izvorăște rece de pe deal
Lovind agale apa de un mal!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre promisiuni, poezii despre melancolie sau poezii despre lună plină
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre foc sau poezii despre dimineață
Îngerul din vis
Eu te aștept s-apari și-n astă seară,
Din nou, la geamul casei mele
Să te arăți ca și-altădată,
Frumoasa, gândurilor mele.
Nu pot s-adorm fără să văd,
Sub clar de lună chipul tău
Încununat cu mii de stele,
Ești îngerul zilelor mele.
Ce trist stăteam pe prispa casei,
Când prima oară te-am văzut
Și-ai apărut tu înger bun,
Sufletul să mi-l mângâi.
Când ai șopti, am tresărit,
Credeam că luna mi-a vorbit,
Să-ntorc privirea către stele
Să-mi văd surioarele mele.
Cu ele timpu-mi petreceam,
În fiecare seară.
Cu drag și dulce le vorbeam,
Ce triste sunt zilele mele.
Nu știam atunci ce imi lipsește
În sufletul meu trist,
Era privirea ce-mi sclipește
În fiecare vis.
Acum sunt fericit să stiu,
Că tu ești pentru mine,
Un înger drag cu chip bălai
Ce-n suflet va ramâne.
Aștept cu nerăbdare seara,
Lumina să se-aprindă.
Pe cer din stele sclipitoare,
Și să te-astept în tindă.
Mereu tresar când reapari,
Tot timpul mai frumoasă
Și mă intreb cât va dura
Să fi a mea mireasă.
Aș vrea ca tu să nu mai pleci,
În zori de dimineață
Șă poți să stai mereu aici,
Iubirea mea frumoasă.
Dar știu că asta nu se poate,
Nici când să se-mplinească
Sunt om de rând, sunt muritor,
Iar tu ești o crăiasă.
Aș vrea să te răpesc acum,
Dar luna nu mă lasă
E sora ta cu suflet bun
Ce te-a adus în casă
De ce nici astăzi nu apari?
Oare ce-o fi cu tine?
De zile-ntregi eu nu am somn,
Ci mă gândesc la tine
Ce sa-ntâmplat? Ce ti-am făcut?
De nu mai vi la mine?
Nici azi, nici ieri n-ai apărut,
Și sufletu-mi suspină
Mi-e dor de serile cu noi,
Ce dulce ne priveam
Și sora lună dănțuia
Ce fericiti eram
Acum nici stele nu sclipesc,
Nici luna nu apare
Și ceru-i trist bietul de el
Că ingerul n-apare.
În bezna noptii te aștept,
Eu nu imi pierd speranța
Că într-o zi să te-ntâlnesc
Din nou în fața porții.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre tristețe
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Între mii de stele ce lucesc pe cer,
Să fie și steaua-mi, încă eu mai sper!
Plină de uimire... nu-i posibil, zic!
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Fac o socoteală, adun stea cu stea
Și îmi iese lipsă tocmai steaua mea?!
Noaptea următoare, cât stele sclipesc,
Vin nerăbdătoare să le socotesc.
Nor răzlet și-ntinde peste cer urzeala
Și hain, îmi strică mie socoteala.
Vântul se zborșește ca un om candriu.
Stele-s sub pulpana-i de la anteriu.
Parte din vedere cum mi-a obturat,
Stau și adun stele pe metru pătrat.
Restul se-nțelege, la cub le ridic...
Steaua mea-i acolo; sigur ceru-i mic!
poezie de Mihaela Banu (29 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre posibilitate, poezii despre metrologie sau poezii despre lungime
Stele
Sunt stele pe bolta înaltă
Ce seamănă cu diamante,
Care în noaptea învoaltă
Se oglindesc fascinante.
Stele ca acestea și pe pământ
Noapte și zi mereu strălucesc:
Încărcate de mister ziua sunt,
Iar noaptea de iubiri povestesc.
Și stelele fermecătoare
Luminează în seninul pur
Cu îndrăzneală în culoare
Ca și-n imensul cer de azur...
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Crina Decusară-Bocșan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iulia Hasdeu despre noapte, poezii despre înălțime, citate de Iulia Hasdeu despre lumină, citate de Iulia Hasdeu despre iubire sau poezii despre diamante
Am și uitat
Parcă am și uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristețea mea cui aș putea s-o spun?!
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldați... Mă dor!
Și gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân și singur nu-i ușor.
Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură și plâng în nopți târzii
Și pruncii parcă nu-mi aud chemarea.
Vuiește ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Și lângă mine-i numai Dumnezeu!
Și clipele se risipesc... se curmă...
Se-aud în mine pași șoptiți și ard,
Străin pribeag, de dor și nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin și cad...
Ai cui să fie pașii-aceștia oare?!
Și plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n ființa mea precum o noapte!
"Parcă am și uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea șoapte.
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrățișază-n umbre... Parcă știu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!
Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.
Veniți copii, cât nu e prea târziu!
Să vă privesc aș vrea, să-mi fiți aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...
Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duși departe...
Deși în mine-atâtea doruri ard...
Deși e frig, deși e numai noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința
Mergeam, împreună, la marginea mării,
călcând pe nisipul uitat sub un cer
prea roșu de plâns de la stele ce pier
și intră-n regatul cel mare-al uitării.
Era doar o larmă făcută de valuri
lovindu-se-n stânci, măcinându-le-ncet
în seara trecută deja-n violet
și nori ce-alergau la culcare spre dealuri.
Târziu, la lumina venită de sus,
din bolta senină la orele-acele,
priveam cum o stea spre pământ a apus.
Era prea departe. Privirile mele
s-au smuls din puterea murindelor stele
și-aceeași dorință-mpreună ne-am pus.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre roșu, poezii despre nisip, poezii despre monarhie sau poezii despre dorințe
Îmi spune luna, noapte bună!
voi adormi strâns de brațele mele
și luna cu-n surâs, îmi va vorbii de stele,
îmi va vorbii de tine, de soarele din cer,
ce fuge în tristețe, când cerne ea mister
și pe negrita boltă, doar ea cu păr bălai,
apropie pământul, cu florile de mai
și-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
să doarmă în tăcerea, a nopții haină, surdă
îmi spune luna-n șoaptă:,, noapte bună!"
eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
i-admir într-o tăcere ce-mi pregătește somn,
pe stelele surate, privesc cerul s-adorm,
închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puțin,
zâmbesc la lună șoapte și ochi deschiși mai țin,
mă mai foiesc puțin și iar nu mă mai mișc,
apoi se-ntâmplă totul și nu mai știu nimic
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre păr blond