Sufletul iese

dincolo de mine şi mă ţine
în braţe cum poate toată viaţa
bătrân azi în mantia nouă
scriu cu stânga neparalizată
de ultimul veac scurs pe umăr
cu o furtună intracraniană
ţin cartea în mâna care miroase
a moarte şi a rouă mă-ncântă
o istorioară tare veche găsită
de-un clovn pe jumătate nebun
care-şi bătea cuie în tălpi
să nu-şi piardă ciorapii de lână

râd şi înfloresc în noul jilţ din lemn
de cireş cu înscrisuri în sanscrită
mulţumit îi tai capul drept răsplată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

o istorioară tare veche
spusă cu versuri naive:
ea pleca la ceruri cântând
ridicându-se din râpi şi gropi
cu frigul celui care a murit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu capul în nori

petrec revelionul pictând
o poezie de amor
acasă pe bucata de covor
îmi trec sticla de jidvei
din stânga în dreapta
şi din dreapta tot în dreapta
nu pot ridica sticla cu stânga
ţin penelul sau markerul
ultimul bust de femeie
a devenit cât de poate de real
e sărbătoarea unui burlac
mirosul de brad vine de afară
prin geamul larg deschis
ultimul revelion l-am trântit
pe canapea de plictiseală
a venit lângă mine sub masă
sticla de whisky contrafăcut
am vărsat-o-n pantaloni

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

Azi, bătrân, înfloresc în haină nouă,
Dupa atâţia morţi trăiesc şi scriu;
Iarăşi miros a ploaie şi a rouă
Şi mă-ncânt în versuri – O, Tatăl Meu Cel Viu,
Cum se poate,
Ca cel peste care-azi noapte
A trecut furtuna Ta, tot eu să fiu?!

poezie de George Herbert din Templul: Poezii sacre şi bucurii private, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ţin

de pat şi patul de mine
tragem tare să nu ne despărţim
pândă şi seducţie în cearşafuri
albe să se vadă un contrast
după o zi de dor ajung la el
cum ajungi şi la baie

mă ţin de rama metalică
sudată de un prieten în trei
straturi puse uniform de electrozi
m-a asigurat că ţine la ce vreau
eu să fac în patul acela

patul se ţine cu mâinile ei
de-mi vine să o mai iubesc
o oră două trei sau un veac

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cui

îl bat fără ură în capul
de lemn de fag cu mila
ciocanului bine băgat
în coada de treizeci
lovesc atent şi preocupat
să nu bat degetele de lângă
cuiul care ţine mâna sus
nu vreau să-l îndoi calculând
greşit loviturile executate
în fuga lui bach printr-o tehnică
componistică contrapunctuală
de origine barocă am aflat
din cărţile unde se explică
cum trebuie lovit un cui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

în jilţ stăteam aşteptând
plin de întristare
bântuit de-un vânt nebun
părul ei să-l despletesc
ascultând glasul ei omenesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tai ceapă

iubito, tai ceapă şi plâng
îmi spun: tai ceapă, tai ceapă
lacrimile curg pe obraji
sunt zeci de poezii nescrise
şi eu repet: tai ceapă, tai ceapă
mai tai şi-un deget printre lacrimi
de plictiseală îmi aduc aminte
că m-ai părăsit îmi scurtez
degetul care ţine ceapa şi nu scrie

repet: tai ceapă, tai ceapă, iubito
şi plâng cu poezii peste mâna
care ţine volumul recent editat
cuţitul feliază cam gros ceapa
o văd printre lacrimi şi sânge
îmi spun: tai ceapă, tai ceapă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu acum versul

vise născute dintr-un clişeu
literele se aliniază frumos
un scris de copil trecut
de jumătate de veac voalat
poeziile sunt născute
din păcate şi bucurii diverse
de lapte degresat în care pui
ciocolată. scriu versuri şi scot
limba când sar pe foile-şotron
suflu peste vers. râd. crapă
pereţii când trec poeziile
pe albul secţiilor de psihiatrie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă ascuns

aşteaptă că era nouă
să redevină era veche
nu face decât să supra
veţuiască cum poate
a rămas suspendat între
două lumi cu nostalgie că era
nouă să redevină
era veche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

De-un veac Unirea noastră ţine
Şi-aleşii se mai ţin de fleacuri,
Dar peste-un veac va fi mai bine...
Sau poate peste zece veacuri.

madrigal de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

încet

a trecut un veac
şi o zi
de când tu nu m-ai sărutat
ce greu a trecut
nu ne-am atins buzele
din orgoliu din ne
putinţă (?!)
o
să ne sărutăm
poate azi poate mâine
şi sărutul
o
să fie pentru un veac
şi o zi de abstinenţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn de moarte rătăcit...

îmi las mâna atârnând de-o faşă,
mă doare umărul cumplit,
ieri l-am lovit cazând de-o dată,
un şanţ în el m-a tolănit

şi pentr-o clipă îndelungă,
în ochii mei a fost nimic,
când m-am trezit striga o umbră,
ce-mi ridica trupul căzut

şi ce durere nemiloasă,
ce chin în mine cuibărit,
mă zvârcolea simţind cum lasă
un semn de moarte rătăcit

acum când scriu, scriu doar cu stânga,
căci mâna dreaptă n-o mai simt,
simt umărul ce se tot umflă,
şi-mi ţine orele scrâşnind

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi oarecare

e ziua în care plouă
în pământ, mâini invizibile închid ferestrele prin
interior
muşuroiul furnicilor devine buncăr pentru toţi
evadaţii din ei înşişi
dincolo de marginea ploii, se deschide concretul
şi viaţa are alt sens – îmi îngân făcându-mi
curaj
dar pe apa căzută din cer nu se mai ivesc
corăbii cu Noe în ele
cu ferestrele-nchise ascult ecoul paşilor morţii
pe ape corăbierii par deja înecaţi şi îngropaţi
în propriile corăbii. apele se dezleagă de
ţărmuri, de pietre, de ele însele
mă dezleg şi eu
adulmec. nici pământul nu mai miroase a
trupul meu; el şi-a închis toate capacele-n cuie

evadez

într-o ţară de piatră, mă fac mică, alunecând ca
pe tobogane şi multiplicându-mă în baloanele
apei. devin transparentă. prin mine se pot
vedea foarte uşor toţi oamenii care m-au
locuit, chiar şi motanul care mi-a tors în braţe
tot timpul
sunt străveche- constat- sunt de la întemeierea
lumii şi ţin în braţe nouă vieţi. nu sunt ale
mele, dar, din când în când, se mai deschid uşi
care dau în tunelurile lor şi prin care alunec
făcându-mă şi mai mică
atunci capăt culoarea portocalei. simt cum
creşte lumina şi mă aruncă din nou în mine, în
sinele din afara celor nouă vieţi pe care totuşi
le port ca pe nişte certificate de naştere surogat.
viaţa nu se măsoară în zile, din moment ce
actele sale de identitate sunt false.

poezie de Daniela Varvara din Lodebar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tesla

tesla aia muşcă
lemnul
rupe aşchii-aşchii
bate şi scoate, bate
cui adânc în lemn
trage sănătos, trage
din adânc
aşchii-aşchii rupe-n
draci
şi miroase a lemn
ne uităm la el
mâna se plimbă pe coa
da lustruită de palme

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsat lângă

cocoşul de tablă răţoiul de lemn
era bătut de vântul venit din spatele
birtului cu mese de material plastic
scrise de poeţii beţivi care-şi lăsau
operele pe colţurile alea albicioase

salvat în extremis de valul care a luat
calul în lipsă de ceva cu sânge cald
nu simţea în fibra lui de lemn ce cireş
pericolul apei venită în valuri peste sat

stătea aproape de cocoşul ruginit
înfipt într-o ţeapă lungă îmbrăcată
cu migală în faimă de un tinichigiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vals

veneam în fiecare seară în vechiul parc
ştii, acolo...
la margine de gând
în acel tragic veac
pe o bancă zgâriată, ruptă
un bătrânel şi o vioară
cânta duios o melodie
aceeaşi veche melodie
un vals purtat de timpuri printre anotimpuri
vibrau în mine tăcerile aldine
vibrau şi frunzele pe ramuri
divine tonuri se revărsau
pe aleile din vechiul parc
au trecut ani, mulţi, puţini, e greu acum de spus
azi e pustiu
doar vântul ţipă pe alei
bătrânul a fost dus pe ultimul lui drum
o altă melodie răsuna în urma lui
nu, nu era a lui
o lacrimă s-a scurs
pe aleile din vechiul parc
la margine de drum, la capăt de veac

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbracă-mă de moarte

Îmbracă-mă cu tine,
îmbracă-mă frumos
în pielea ce-ţi miroase
a îngerii tăvăliţi în rouă
şi clipele de jar
ce trec prin timpul amorţit
să-mi lase-n ochi o urmă,
aceea care învie
prin tâmpla cerului din sânge,
o înfiorare,
un ţipăt de cuţit...
Îmbracă-mă în viaţă,
în zale de lumină
ce râd pe miriştea din suflet
când Dumnezeu sădeşte
sămânţa de poem.

Dezbracă-mă de moarte:
mai bine fluture presat
în cartea ce scânceşte!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

rachiu de cartofi -
cartea de vrăji găsită
în podul casei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inhalez

praful lunar cu versuri
cu tot cerul plin cu stele
ascunse sub ploaia ce bate la tobă
pe
pervazul ferestrei îţi vin versurile
moca în cap şi nu faci eforturi mari
teiul înflorit miroase
- n ne
ştire (?!) se clatină în adierea vântului
îţi plouă în cer şi pe pământ
printre picăturile de ploaie
zăreşti un zâmbet roşu a
prins în mreje înmoi condeiul
în lumina ochilor mei
scriu un nume de fată
tai
încerc al nume mai încerc unul
încerc toate numele
le scriu cu albastru poate o să-l ghicesc
trag pe nas praf lunar
îl simt cum pune stăpânire pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni

nu ştie unde au dispărut
şoarecii din casă au ple
cat (?!)
şi ne-au lăsat un mic
şoarece gri de lemn de cireş
în ascunzătoarea lor din cămara um
plută
cu de toate pentru izolarea
trecută la prezent nimeni
nu reuşeşte să afle enigma
erai obişnuită să vină şoricica
şi să vă uitaţi în oglindă
când te pieptănai nu era din aia electrică
ne uităm la cap
cana
goală nefolosită de ani de zile
brânza neronţăită de şoarecele de lemn
de cireş frumos modelat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!