Ciudat mă străbate
un vis virusat de-un cântec naiv
eram un zeu cu râs alb spumos
pe străzile pierdute în razele
lunii căzute sub copacii somnolenți
unde vântul fluieră a mirare
o capră albastră cu aripi crescute
își etala cărnurile sfârâind
ciudatul vis strivea urlete sub el
scârție solul aproape selenar
cutremurat de flăcările desfrâului
păsările cerului trăgeau gloanțe
din ciocurile brusc întoarse spre trecut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ardea spitalul
Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!...
... Ardea spitalul cu bolnavi cu tot
Și flăcările sfârâiau în cărnuri
Râs alb cutremurat de savaot
Ce râs, ce râs mă străbătu azi-noapte!
Ce râs de ziduri prăbușite
Strivind sub ele urlete, clipite
Și razele căzute ale lunii.
Și luna... cum mai fulguia azi-noapte
Pe străzile pierdute-adânc în vis...
Și cum mai fulguia pe cărnurile aspre!
Desfrâu de flăcări și de vis ucis.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Gazeta literară, decembrie - 1957 (Poezie de debut)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Aerul
Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat.
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Haiku
cântec la pian -
în casa bunicilor
scârție ușa
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără glas
pune-mi aripi de mătase
și ridică-mă-ntr-o doară
unde vremea toarce-n caier
aerul de primăvară,
unde luna se ascunde
după nouri ca un fur,
unde orizontul cască
limpede un ochi de-azur,
unde își înfig cocorii
ciocurile ascuțite
despicând soarele-n două
părți egale... aripi sfinte.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără glas
pune-mi aripi de mătase
și ridică-mă-ntr-o doară
unde vremea toarce-n caier
aerul de primăvară,
unde luna se ascunde
după nouri ca un fur,
unde orizontul cască
un ochi limpede de-azur,
unde își înfig cocorii
ciocurile ascuțite
despicând soarele-n două
părți egale... aripi sfinte.
poezie de Dana Ene (13 februarie 2017)
Adăugat de Dana Ene
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont
Nimeni nu mai cheamă zeii să culeagă vântul din stepe
La noapte voi bea cu steaua polară
Voi spune cobzarului să aștepte
Și îmi voi împărți inima cu altă vioară
Nu mai veni!
Cerul și fluturii sunt plumburii
Merele s-au cosit, iarba-i albastră
Tu nu ai de unde să știi
Nici vântul nu te așteaptă
Nici imaginea ploii solare
Solstițiul a coborât în toamnă, lumina la val
Albastru e negru, cuvintele sunt sparte
Aripi de păsări aleargă întoarse spre moarte
Moarte șoptită din inima mea
Mă atinge vântul atunci și acum nu mai veni!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima credinței
E noapte albastră de vară,
Cu cer senin și stele vii,
Pe raza argintie-a lunii
O perlă limpede coboară,
În care râde-un strop de cer.
E-a lumii lacrimă dintâi,
Ce a-ndrăznit timid să vie
În ochii mei și-a-ntregii lumi,
Credința să o reînvie.
A adăstat o clipă, sub razele de lună,
Pe geana nopții tremurând,
De unde pleacă-un drum spre cer
Și-un drum anevoios spre lume.
A curs apoi, în noaptea ei,
Arând în carnea cerului cărare,
Cum ară în adânc de scoici
Neprețioasele mărgăritare...
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.frunze întoarse
de vântul nerăbdător -
lectură în parc
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut
de cincizeci aproape
mă îndrept spre șaizeci
mă țin tare
mai mult lângă tine
o vreau
oare e un pă
cat să iubești
o femeie care nu e a ta (?!)
nimeni nu știe cu adevărat
de unde vine dorința de unde
vine păcatul dacă o fi
păcat să te doresc numai eu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din laguna albastră
vara a plecat, palmieri somnoroși
se leagănă în vântul calm și domol
țărmul e amprentat de albatroși
care au în lume un romantic rol.
valuri de smarald se sparg la mal
au adus din mare nisipul auriu
timpul iubirilor este monumental
m-a transformat incurabil candriu.
deja îmi este dor de laguna albastră
unde am visat că aripi mi-au crescut
unde am zburat ca pasărea măiastră
zile de poveste prin mine au trecut.
ploaia îmi pictează aripi pe fereastră
cu miros de mare oniric, plăcut.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
razele lunii -
pleoapele rimelate
înlăcrimate
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
mă trezesc brusc
și vântul meu
e afară
la ușă și la geam
readuce iubirea
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
mă trezesc brusc
și vântul meu
e afară
la ușă și la geam
readuce iubirea
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmur în aripi de vânt
Se-nvelește ceru-n mantie albastră
Fluturând pe-alocuri tril de ciocârlii
Înspre câmpul verde ca iubirea noastră
Gata să-nflorească-n fiecare zi.
Norii albi alintă razele timide
Și le cern lumina-n picuri tremurând
Peste muguri care-și pregătesc hlamide
Roșii, strălucinde, sub un Soare blând.
Parcă într-o joacă, Vântul își așează
Tâmpla obosită lângă un izvor:
"Cine-ți stă în unde, cine îți veghează
Susurul ce-mi umple inima cu dor?"
Vorbele-i sunt șuier, ochii-i sunt mirare
Când își vede chipul, veșnic neștiut,
Pe-ale apei unde, într-o nemișcare
Ca eternitatea-n clipa de-nceput.
Din adânc, un murmur sufletu-i pătrunde
Și-i înalță aripi gata de avânt:
"Sunt aici, cu tine, și îți sunt oriunde
Zările te cheamă, preaiubite Vânt".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
eram și cântec, și cuvânt
eram și aer, eram ape
dar nu știam că sunt aproape
trimis de Tine pe pământ
eram, scânteie, eram gând
și degete eram pe clape
dar nu știam prin ce supape
mă vei turna în om de rând
azi sunt și zâmbet, și alint
și lacrimă pe sub pleoape
dar tot nu știu de ești aproape
ori mai departe ca oricând...
poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sursă de inspirație
e cafeaua care uită să se răcească
în cana ajunsă lângă pânza pictată
printre liniile pierdute îmi ține
companie arta întinsă pe cartonul
unde voi reuni patimile ascunse
am trecut de la neoexpresionismul
lui basquiat plecat în altă parte
fluier să mă inspir și ochii caută
picioarele femeii care zâmbește trotuarului
linia lor pare trasă de braque
cafeaua mă aburește din față
se termină undeva nasul vecinei
care pornește brusc de lângă buze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna cu gust de gutuie
Doamne, frumoasă i toamna cu gust de gutuie!
Cad frunze pe noi și strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara își face bagajul și pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.
Bea busuioacă din cercuri dințate.
Pere prin iarbă încearcă să coacă.
Valuri de ceață ne latră în fereastră,
Luna, doarme întinsă pe piatră.
Noaptea se tescuie până la ziuă
Cu fructe căzute din sâni de statuie.
Legată i cu spice sub bolta de vie.
Doamne, frumoasă i toamna cu gust de gutuie!
Haide doamnă, începe ți concertul,
Frământă mi pe buze versuri și must.
Râde cu mine, urmează ți ursita,
Aici, în mine, trăiește, Nichita!
Cad frunze pe noi și strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara își face bagajul și pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
mi-a zgârâiat creierul cu versul
ce s-a zbătut toată noaptea
în brațele noastre
vine cu razele timide de soare
în adieri inexplicabile de vânt
dimineața se instalează
pe străzile humorului pline
cu pistolari ce scot coltul
înaintea țigării
o floare lasă fiecare pe trupul
nopții plină de iubiri ciudat
de nepământești
vântul scutură gândurile
și risipesc visele cu femei
frumoase care toarnă whisky
cu gheață și foc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnolenți
Nu se va mai vindeca în veci
genunchiul acesta julit al lunii
împiedicat cu raze reci
de mine
Nici stelele acestea și julite
nu se vor vindeca în veci
căzute dintre infinite
pe ale mele raze reci
Vor sta cu toate-n alergare
deasupra ochilor ce dorm
când răsuceam la întâmplare
tot ce visam zicând că-i somn
genunchiul acesta julit al lunii
împiedicat cu raze reci de mine, de mine
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Copacii
Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!