Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gheorghe Gurău

* * *

Sunt viu și nevătămat...
Ies din casă
și mă urc direct pe cer;
las plimbarea-n doi pi er
și mă fac că nu îmi pasă
de-adevăr;
mă simt ca sunt bătut măr,
și, năuc
îmi zic că nuc,
doar ăsta ce e bătut
toamna, când n-a mai putut
ca să-și țină fructele;
la lumină
văd ca sunt căzut din pom;
dar sunt om
mi-am zis acum...
și pe drum
trece o căruță plină
cu rachiu;
deci... sunt viu!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Kramer: Și ai trecut noaptea cu bine?
Jerry: Da, și sunt mândru de asta!
Kramer: Deci, încă ești stăpân pe domeniul tău.
Jerry: Da. Da, sunt. Stăpân pe domeniul meu. Dar îți zic: duc la apartamentul ei și îi zic să tragă jaluzelele alea jos!
Kramer: Ia stai. Ce-ai zis?
Jerry: Nu mai suport! Ma înnebunește! Nu pot dormi, nu pot ieși din casă, și mă urc pe pereți. Între timp, mă văd cu o virgină, sunt în concursul ăsta - cineva trebuie cedeze!

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Rondel la 72 de ani

(mie însumi)

Îmi fierbe sângele în vene,
simt mai tânăr astăzi ca și cum
Aș fi lăsat la margine de drum
Să sorb din cele damigene...

Atent uit la foto în album
Și văd doar riduri pe la gene
Îmi fierbe sângele în vene
simt mai tânăr astăzi ca și cum...

Mă mișc greoi, mișc alene
Sunt tot o arșiță, sunt tot un fum
Simt anii cum se-adună în duium
Dar nu mă las cuprins de lene...

Că-mi fierbe sângele în vene!...

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eu

Sunt copacul ce-și trăiește
Viața-n plină bucurie
Căci îmi văd roadele coapte
Împlinind a mea menire.

Și-mi sunt crengile aplecate
La furtuni și negri nori
Și dor când peste noapte
Se așază aspre ploi.

Sunt cireșul care-și plânge
Frumusețea ce-a trecut
Și așteaptă primăvara
o ia de la-nceput.

Să-nflorească floare aleasă
Și s- aștern bătut de vânt,
O ninsoare de petale
Mângâind al meu pământ.

Și-n îmbrățișarea caldă
Ce o fac cu-al meu veșmânt
Să-mi simt moșii și strămoșii
Îngropați în lutul sfânt.

Să dau sfântă sărutare
Ca un cer de ploi răsfrânt
Căci îmi trag dorul și seva
De la cei ce nu mai sunt!

poezie de (18 ianuarie 2013)
Adăugat de angelinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Chefliul spre casă

Mai mult de ce se-ntâmplă-acum
Chiar nici nu îmi pasă
Îmi văd de propriul meu drum
Din cele trei... spre casă!

epigramă de (octombrie 2011)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Oare am fost viu?

Dacă privesc timpul în urmă
Nu știu din el cât am trăit,
Îmi amintesc doar de-o furtună
În care alb m-am rătăcit.

Acum e iarna peste mine
Cu fulgii ei de pămătuf,
Și-n sobă ard uscate lemne,
Mă încălzesc de frigul brut.

E cald în casă dar mi-e rece,
Am pus pe mine un cojoc
nu simt frigul ce mă trece
De la picioare spre mijloc.

Noaptea-i afară și în rime,
Liniștea-i la ea acasă
Și e tristețea lângă mine,
Stă lungită și nu-i pasă.

O îndulcesc c-o poezie,
îmi zâmbească când și când,
Curge din ea o melodie
Ce-am auzit-o implorând.

Aud mereu note în valuri
De gândesc că sunt nebun
Și-aud și pomii și-a lor ramuri
Și frunzele murind pe drum.

Dacă privesc timpul în urmă,
Revăd roșite flori pe câmp.
Poate-i doar vis c-o vreme bună,
Am fost în viață viu un timp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Nu sunt un uroborus

Nu sunt un uroborus, închipuind un cerc,
Atunci când se hrănește, din coada lui mușcând,
Dar îmi hrănesc iubirea de-a pururi, când încerc
Să fiu doar în Cuvântul dintâi ca om de rând,

Nu sunt fantastic șarpe care închide-un Cer
Încolăcit pe ceasul rotund ce naște zori,
Dar sunt îndrăgostitul de marele mister
Al cercului ce crește-n petalele de flori.

Nu sunt un uroborus, nepăsător și orb
Suficient doar mie, când lumea Rai e-acum
Dar într-o-ncolăcire eu timpu-aș vrea să-mi sorb
nu se mai sfârșească la un sfârșit de drum,

Nu sunt un uroborus, deși aș vrea fiu
Ca-n dragostea eternă nemuresc și eu,
Mușcând din mine însumi, convins -s și eu Fiu
Al Tatălui prin care voi fi doar viu mereu!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturie

Sunt încă viu în clipa când te chem,
sunt nervi și oase, carne grea și sânge,
dar – mai ales – sunt aerul ce plânge
deasupra ta ca-n moarte, ca-n blestem;

sunt viu și fraged ca un miel bălai
purtat prin piețe, prin restaurante;
sunt sufletul, dintâiul, al lui Dante
bătând la poarta-de-din-jos-de-Rai...

se face iarnă prin cămări ascunse,
mor fluturii, ca fulgii, la ferești;
anii de azi îmi spun că mă iubești,
dar osiile lumii sunt neunse –

se aude vântul pustiind
grădinile cu paseri de aramă
și eu sunt singurul care dă seamă
de zariștea fugită din colind...

sunt viu, ești vie încă... mărturie
stă mâna asta rece, care scrie.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Elena Bulancea

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-și caută odihnă, fiind istovită
Și se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire doare uitarea
Și nopțile-s lung oftat pe pământ,
fac că nu simt și chem resemnarea
Și-atunci iar -ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu ești departe, mai sus decât norul
Și-atunci întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, arde uitarea
Și-atunci iar -ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune știu cine sunt!

poezie de (2016)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt mort și viu...

te-am omorât cu o-ntrebare
și tot așa, eu, am murit,
nu de o moarte ca oricare,
sunt viu și mort, sunt viu murit

din buzele-ți frumoase, pârguite,
din ochii tăi în foc, cu foc,
atâtea vorbe au fost asmuțite,
să-mi rupă inima, din loc în loc

m-a omorât a ta suflare
și tot cu ea, mult mai iubit,
atât de dulce, suavă alinare,
mi-ai dat mor, dar am trăit

obositor îmi este timpul darnic,
de amăgiri, de bucurii,
prin patul singur și șăgalnic,
te caut în somn, mor o zi

se zbate sufletul în mine,
e răscolit, e obosit
se-nvârte moartea, nu-i e bine,
sunt mort și viu.. sunt nedorit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Cine sunt eu pentru viață?

În mine e furtună dar o ascund în pripă
Trăiesc doar în minciună, când adevărul țipă

Mi-e teamă pentru mâine, sunt Toma, necredința:
Ce ști tu măi străine, de-mi vezi numai căința?

Când valuri de sudoare îmi fac din noapte ziuă,
Presimți tu nebunia ce-mi bate apa-n piuă?

Văd semnele iubirii, dar simt cum Creatorul,
Îmi dă poveri prea grele și uneori trag storul

Dar nicio variantă nu-mi curmă îndoiala,
Și nu mai am nici aer fiindcă îmi știu sfârșeala

Mi-e frică de-ntuneric dar nu caut lumină,
Cine sunt pentru viață când ea îmi e străină?

Mă judecă cu toții de parc-aș fi stafie,
Deși nu știu deloc de strâmta-mi colivie

Din care-aș vrea ies, fiu ca altădată,
Dar poarta spre trecut mi-e veșnic încuiată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Moraru

Scrisoarea unui pensionar optimist

"Deși sunt coșcogeamite bărbat,
Înalt, voinic, destul de arătos,
La pensie-am ieșit anticipat
Și, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

Îmi crește tensiunea în artere,
Iar pulsul mi-e la limita de jos,
urc pe scări eu nu mai am putere
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

Colesterolu-mi este ridicat
De-o cârjă susțin când merg pe jos
Mi-e greu cu diabetul zaharat
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

La ochi am dobândit o cataractă,
Pe toate-n jur le văd acum pe dos,
Iar mușchii feței nu se mai contractă
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

Sunt surd acum de ambele urechi
Și nu aud, chiar de-mi vorbiți frumos,
În spate mă mai ține-un junghi mai vechi
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

De-o vreme cam supără prostata,
Mi-e sexul fleșcăit, cândva fălos,
De băutură mi-e ficatul gata
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

Bojogii mei sunt negri de tabac,
Am paraziți în intestinul gros,
Am patru operații la stomac
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos!

Reumatismul zburdă prin ciolane,
Când plouă simt că-mi trece os prin os,
Îmi fac ades varicele șicane
Dar mulțumesc, sunt bine, sănătos,

Acum, scuzați, închei a mea misivă
Ce sper c-o să vă fie de folos,
sunt la terapie intensivă...
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Încă

strânge înserarea reumatic de umăr
nădejdea și iubita îmi stau cu spatele -
cu mine doar tristețile toatele -
-mbărbătez spunându-mi: încă sunt tânăr

fire albe de gânduri și rea așteptare, adâncă
din zi în zi mai aproape
de rădăcina ce-o să mă-ngroape,
îmi ies pe tâmplă spunându-mi: sunt tânăr, încă

zorii cu teamă și firavă, inutilă bucurie-i înfrunt
zilele neschimbate, în sânge amar le torn
în piept împunge un sălbatic, nestăpânit corn
semn că sunt viu și încă tânăr mai sunt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Moraru

Apropo de noua "Lege a Pensiilor" - Scrisoarea unui pensionar optimist

"Deși sunt coșcogeamite bărbat,
Înalt, voinic, destul de arătos,
La pensie-am ieșit anticipat
Și, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

Îmi crește tensiunea în artere,
Iar pulsul mi-e la limita de jos,
urc pe scări eu nu mai am putere
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

Colesterolu-mi este ridicat,
De-o cârjă susțin când merg pe jos,
Mi-e greu cu diabetul zaharat
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

La ochi am dobândit o cataractă,
Pe toate-n jur le văd acum pe dos,
Iar mușchii feței nu se mai contractă
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

Sunt surd acum de ambele urechi
Și nu aud, chiar de-mi vorbiți frumos,
În spate mă mai ține-un junghi mai vechi
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

De-o vreme cam supără prostata,
Mi-e sexul fleșcăit, cândva fălos,
De băutură mi-e ficatul gata
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.

Bojogii mei sunt negri de tabac,
Am paraziți în intestinul gros,
Am patru operații la stomac
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos!

Reumatismul zburdă prin ciolane
Când plouă simt că-mi trece os prin os
Îmi fac ades varicele șicane
Dar mulțumesc, sunt bine, sănătos,

Acum, scuzați, închei a mea misivă
Ce sper c-o să vă fie de folos,
sunt la terapie intensivă...
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt

Sunt izvoare genuine
În nimicu-mi din țărână,
Care freamătă în mine
Ca o mare cristalină
Ce reflectă ceru-n sine
Cu splendoarea sa divină.

Sunt ca un stejar în vânt,
Îmi scald frunzele-n lumină
Și înspre ceruri avânt
Ajutat de-o Rădăcină
Ce-I în Cer și-are vină
smulgă din pământ...

Sunt mândru dar nu de mine,
Ci de Cel ce-mi dă valoare
Și în mâna Lui ține
Ca pe-un pom lângă izvoare
fac roade genuine
De Ceresc trăit sub soare.

Sunt 'nălțat dar nu prin sine
Că m-am lepădat de el,
Ci prin îndurări divine
Care-mi cern veșnicul Țel,
Pe o Cale de lumine,
La jug, lângă Sfântul Miel.

Sunt ce mulți ar vrea fie
Dar nu sunt până acum
Căci n-au prins cu bucurie
"Vestea" schimbului de drum
Să-apuce pe Calea vie...
Dar târziu nu-i nici de-acum!

poezie de din Versuri din vicisitudinile vieții
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi din mere roșii

Amorțiți îmi sunt ochii de gheața tăioasă
care ninge cu fiecare
măr roșu
căzut.

Credeam merele roșii sunt îngerii mei.
Le purtam la mine
și mușcam cât-un măr
să-mi răsară flori de îngeri pe buze.

Le-ai gustat mai apoi tu
și mi-au crescut aripi din mere roșii.

Amorțiți îmi sunt ochii acum de gheața tăioasă
care ninge cu fiecare
măr roșu
ce cade.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Țărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu ești; Evă, când îmi lipsești.
Îmi lipsești?

poezie de din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt greșeli ce-ar trebui privite altfel. Înțelese, acceptate și asumate ca pe un dar. Sunt lecții de viață fără de care n-am știi cum pașim fără ajutor. Sunt întâmplări ce-aduc frustrări, tristețe, supărare ori chin, dar care fac parte din manualul de supraviețuire. Sunt recunoscător lor, îmi simt degetele sufletului ca-ntr-o frivolă și candidă petrecere, atunci cand sarabanda lor păstrează tactul vieții. Greșesc, deci sunt om sau sunt om, deci greșesc?


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt bolnav

Azi nu mai fumez,
Nici nu mai visez
Și nici teatru nu mai pot juca.
Sunt golit de tine
Și scârbit de lume,
Ca un biet orfan,
Ca un biet golan.
Nu mai pot trăi,
Nu mă mai trezi.
Patul parcă-mi zboară,
Mă trezesc la gară
Și te-aștept deși nu vii nicicând.
Sunt bolnav,
Complet, complet, bolnav.
Când mamă m-ai pierdut în noaptea mare
Și m-ai uitat singur în disperare.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Nu știu unde sunt
Și nu plec niciund'
Viața asta o duc de vreo doi ani.
Ești un foc târziu,
Eu, un pește viu
Ce se zbate pe uscat
Sub jarul tău,
simt istovit,
Sunt prea obosit,
Nimic nu mă mai face fericit.
Când "ei" sunt acasă
Cu moartea la masă
Beau tot whiskey-ul ce-a ramas în bar.
Vapoarele mele
Ce purtati drapele,
De ce nu mă puteți lua cu voi?
Sunt bolnav,
Incurabil, bolnav,
Versuri moi și line
Îmi cântă prin vine
Până cad ca o pasăre moartă-n drum.
Tu avizezi, de cânt privezi,
Îmi răpești talentul, fără remușcări.
Dragoste ce-ai fost,
Nu, nu mai ai rost,
Sunt mai singur astăzi ca oricând.
Ascult ca un prost,
Muzică pe post
Ascult din nou vocea mea, cântând.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Cum mi-ai putut fura cântecul?
Cum mi-ai putut rupe sufletul?
Versul, inima.
Da, sunt bolnav,
Dar stau pe baricade și aștept mereu
Ceva, chiar dacă sunt bolnav.

cântec interpretat de Serge Lama, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Tudor Gheorghe Calotescu

Îmi sunt așa inegal uneori

încât mă văd când pitic urcat pe o lună plină
când cine știe ce uriaș rămas pe pământ
un fel de guliver rătăcit în propria lui poveste
iar din când în când mă lovește o altfel de sete
aș fi îndrăznit -i zic nebună
dar nu are nimic comun cu pierederea realității
pur și simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoașe
și nu am niciun deșert de străbătut
nici măcar nu fac parte dintr-o caravană
doar mă supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai străveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului

îmi sunt așa greu de înțeles
încât nu vreau să las urme adânci pe inimile voastre
poate doar un abur pur fantomatic
ca o urmă de melc universal
într-o repetare absurdă spre neant

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt foarte credincioasă și asta îmi dă multă putere. Nu sunt bigotă, dar credința e cea mai intimă relație a mea cu ființa divină. Îmi doresc să mă țină Dumnezeu întreagă la minte și la trup și să mai joc. Sunt mulțumită cu ce fac.

în ziarul Ring
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook