Poezie de primăvară
Mă-mbrac cu rochia frumoasă
a primăverii, mătăsoasă
și colorata în albastru,
cu pete mici de alabastru...
Cu șnur pictat pe poale lungi,
în roșu, galben și în dungi
de raze vii, strălucitoare
ce-ajung lucind, pân' la picioare...
Îmi pun la gât, din flori, mărgele,
la degete, din flori, inele
și-n părul pieptănat pe spate,
pun frunze verzi și fermecate
de albul zilei care vine
și se îndreaptă catre mine.
Ciorapi din zori portocalii,
botine roz din muguri vii...
Pe gâtul gol, pun o eșarfă,
pe buze palide, o harfă,
un zumzet vesel de albine
cu mici accente feminine
și-un zâmbet fin, dar nu prea mare,
c-un pic de dulce și cu sare
ca să-i sporească din valoare.
Pun repede pe mine-o ie
și scriu această poezie...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rochia
Aș aduna în palme petalele de floare,
Din crini și lăcrămioare o rochie să-ți fac
I-aș pune și paiete din razele de soare,
La poale aș tivi-o cu flori de liliac
Și-n loc de cingătoare pe talie s-o țină,
Ți-aș împleti albastre flori de nu mă uita,
Ți-aș așeza pe frunte cunună de lumină
Și nu din astrul zilei, ci din privirea ta.
O rochie ți-aș face din florile pădurii
Și ți-ar veni turnată, mai bine decât crezi
În degrade-mbinate, culorile naturii
Ți-ar scoate-n evidență frumoșii tăi ochi verzi.
Și astfel înflorită să fii o veșnicie
Rivala primăverii, regină peste flori
Și pe covorul roșu când vei păși mlădie
Umili, să ți se-încline cohorte-ntregi de sori,
Să-ți cadă la picioare neplânse ploi de stele
Și vântul să te poarte în zbor până la nori,
Când nopțile-ți vor țese senine, lungi perdele
Să le desfacă luna, iar tu să te strecori.
O rochie-ți voi coase, cu ea să ți se-mbrace
Și sufletul, și trupul în blânde, vii culori
Din galaxii pierdute atunci mă voi întoarce
În fruntea unei armii de îngeri păzitori
Din zori și până-n noapte, din noapte până-n zori,
Să-ți fim gardă regală, regină peste flori!
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albine și flori
Păstrez încă în mine vis
Tulburător de trist
Și-adânc ca un abis
Privesc pe geam înfrigurată
Afară încă e zăpadă
Și norii sunt gata să cadă
Timid un liliac ar vrea
Să-mi șteargă cumva lacrima
Ce pe obraz îmi tremură
A reușit, mâna întind
Prind primăvara ce-a venit
Cu muguri verzi și chip iubit
Speranța zilei care vine
Alungă iarna ce-i în mine
Aștept să văd în flori albine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Musetel
Firimituri mici
din trupul meu
se descompun în flori de mușețel,
mici flori de mușețel,
galbene și mici,
putrede și reci,
flori de putregai.
Flori mici,
căzute din mine,
sufletul meu,
tăcerea mea,
gândul și durerea,
toate la un loc,
descompunându-se în flori
de mușețel.
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O primăvară frumoasă!
O primăvară frumoasă!
Cum o fi!
Alunecoasă,
Pe fir alb, intrând în casă
Și pe roșu, de mătasă...
Mărțișor ce ne trezește
Din somn lung și ne vestește:
Gata, e de-ajuns, trăiește!
O primăvară frumoasă!
Dimineața, cam geroasă,
Printre nouri, luminoasă
Și din când în când, ploioasă,
Ca oricare primăvară...
Păsărele spre cer zboară,
Dând din aripi prima oară,
Muguri mici încep s-apară,
Cu dorința fermă, clară,
De-a-nverzi în primăvară!
O primăvară frumoasă!
Plictisită sau zeloasă,
Cu zâmbet sau plângăcioasă,
Pură, albă, păcătoasă,
Ca și omul, de altfel,
Dar, sunând din clopoțel,
Că renașterea e-n toi
Și ne-atinge și pe noi!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară târzie
Astazi scriu despre-a vieții culoare
Prinsă-n ploi însetate de dor,
Ce îmi picură-n suflet candoare,
Risipind de pe cer orice nor!
Astăzi scriu despre sunetul zilei
Și-l aud prin tăceri murmurând
Și mai scriu despre tremurul filei,
Când îi dau, temător, câte-un gând!
Astăzi scriu despre noi începuturi,
Ce apar dimineața, în zori,
Despre zboruri uitate în fluturi,
Și semințe uitate în flori!
Despre-a mea primăvară târzie,
Care ninge și-acum, deseori,
Peste lutu-nsetat, poezie,
Cu fulgi albi, trubaduri visători!
poezie de Marilena Ion Cristea din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din suflet
Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori
Să scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
Mă înnebunește culoarea ochilor de flori
Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor
Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor
Și ce aș putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor
Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă iese soarele
Dacă iese soarele,
O să-mi strâng covoarele,
Și-o să le duc la derea,
Cât mai este viață-n ea!
O să am cam multă treabă,
Fiindc-o să le car în roabă,
Pe un drum, împleticit,
Drumul meu spre... infinit!
Colo-n vale-ntr-o vâlcea
Se afla dereaua mea!
Un fir limpede de apă
Care, printre pietre, sapă...
Un fir de apă, subțire,
Ce-mi intr-adânc în simțire,
Printre malurile verzi,
Pe care, de vrei, le vezi...
Pe potecile prea mici
Pentru pașii de pitici,
Dar lungi, bătute de ploi
Și picioarele de oi...
Pe o piatră foarte mare,
Albă și strălucitoare,
Pun covorul pe lungime,
Dar și sufletul din mine...
Roșie ca o văpaie
Și cu peria de paie,
Spăl covorul casei mele,
De păcate și de rele...
Și strângându-l mult în spate,
Îl storc de relele toate,
Să se ducă mult la vale
Printre picioarele goale...
O să am cam multă treabă,
Fiindcă-l pun din nou în roabă,
Și mă-ntorc pe-același drum,
Plin de apă și săpun...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fashion
zori-s înveșmântați cu salopetă roz
pictează pe tapet o zi însorită
vântul vesel scutură praful de rogoz
timpul își etalează mintea iscusită.
pleoapele naturii sunt fardate cu verde
inima-i surâde sub rochia cu fluturi
monotonia zilei în modă se pierde
cerul rezonează cu albe alăuturi.
culori curcubeice am îmbrăcat și eu
zâna primăverii mă ține de mână
albine și flori poartă în decolteu
fiorii fericirii țin câte-o săptămână.
focul dragostei mi-e dat de Prometeu
adânc în mine vreau să rămână.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morminte de hetaire
Ele-s întinse-n părul lor cel lung,
cu fețe brune, trase-adânc în sine.
Cu ochii-nchiși ca de prea multă zare.
Hârci, guri și flori. Și dinții netezi,
piese-ntr-un joc de șah în miniatură,
din fildeș, rânduite în șirag.
Și flori, galbene perle, oase zvelte,
mâini și cămăși și pânză veștejită
pe prăbușita inimă. Dar jos,
acolo sub inele, talismane
pietre-azurii (în dar de la drăguți)
încă stă sexul criptă liniștită,
până sub boltă plină de petale.
Și iarăși perle, galben risipite
cupe de-argilă arsă care-au fost
cu chipul lor ornate, cioburi verzi
de șipuri de pomezi cu iz de flori,
și zei micuți: domestice altare,
cer de hetaire cu extatici zei.
Și brâie rupte, scarabei turtiți,
făpturi micuțe cu gigantic sex,
gură ce râde, dansatori și-atleți,
și fibule de aur ca mici arcuri
pentru vânat și păsări amulete,
și ace lungi și vaze delicate
și-un ciob rotund pe-al cărui roșu fund,
ca o inscripție neagră peste-o poartă:
ai celor patru cai picioare iuți.
Și iarăși flori și perle deșirate,
ale micuței lire șolduri clare,
și printre văluri care cad ca ceața,
un fluture, al gleznei, ca iscat
din crisalida încălțării sale.
Și astfel stau întinse printre lucruri,
lucruri de preț și pietre, jucărioare,
nimicuri sparte (câte zac în ele),
și-amurgesc ca fundul unui fluviu.
Vaduri de fluvii-au fost,
unde în valuri iuți se aruncară
atâtea trupuri de adolescenți
(ce se grăbeau spre viața lor de mâine)
și-unde torente bărbătești vuiră.
Și câteodată coborau din munții
copilăriei, cu sfieli, băieții,
și se jucau cu lucruri din străfund,
până-i prindea torentul în cădere:
Atunci lărgimea-acestui larg făgaș
o împlineau cu apă clar întinsă
și-n locurile-adânci se-nvolburau;
și prima dată oglindeau și țărmuri
și-ndepărtate strigăte de păsări,
când peste-o țară blândă, nopți cu stele
creșteau în ceruri, nicăieri închise.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutia cu acuarele [The paint box]
Am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.
N-am avut roșu pentru răni și sânge,
Nici negru pentru orfanul care plânge.
N-am avut alb pentru al morților chip,
Nici galben pentru arzătorul nisip.
Dar am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.
Portocaliu, pentru viață și-ai bucuriei fiori,
Verde, pentru mugurii ce dau în flori,
Albastru, pentru cerul senin și luminos,
Și roz pentru odihnă, vis frumos.
Am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare,
Și-am pictat pacea pe o pânză mare.
poezie de Tali Shurek, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iunie vine
Cu zumzet de albine
Prin flori de cireș
haiku de Mihail Mataringa (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăresc iubirea
Flori albe în vis coboară-n miezul nopții,
Cu stele argintii în lumina dimineții,
Visând iubirea-n locul ce așteaptă
Și mireasma plăcută a zorilor ce se îndreaptă.
Cerul se zărește cu albastru imaculat,
Părul meu zboară în vântul neregulat,
Și ca o boare strigătul tău coboară,
În liniștea zorilor din această vară.
Te văd în zare cu-n buchet de flori
Și simt parfumul trandafirilor din zori,
Sufletul-mi saltă voios de fericire,
Când eu zăresc iubirea în a lui privire.
E așteptarea-n cea mai mare parte,
Când eu văd făptura lui aparte,
Cu calm și umilință-n glas,
Ce ne-aduce visul-n fiecare pas.
poezie de Eugenia Calancea (17 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
e senin pe cer afară...
izbucnesc în primăvară
muguri... flori și tot alaiul...
iarba verde-mbracă plaiul!
uit de tot... și uit de mine..
plec cu stupii de albine
în pădurea de salcâmi
s-adun primăvara-n mâini
primăvara nu se lasă
de mine a fi culeasă
e frumoasă... e senină
și mândră ca o regină!
primăvara mea cu flori
și alaiul de culori...
cu parfum de tinerețe..
lasă-mă să-ți dau binețe!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci!
Taci! Să auzim copacii înflorind,
În sunet dulce, parcă, de colind!
Deși nu-i iarnă, printre frunze cad
Ninsori ce-abundă de trăiri în alb!
Taci! Să auzim cum dintr-un mugur crud
Ies frunze mici, în foșnet, tremurând
Și cum se prind în marea înfrunzire,
Umplând cu verde, golul din privire...
Taci! Să auzim cum păsările-n zbor,
Se-ating orbește de senin, de nor
Și cum își poartă zborul înspre luncă
Și rând pe rând, tristețile-și aruncă.
Taci! Să auzim izvorul clipocind,
Prin mici tufișuri, apa, hohotind,
Iar printre firișoarele de iarbă,
Cum se strecoară o iubire albă...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trusou de mireasă
Din toamnă, mi-am croit o rochie de frunze
Și i-am pus nasturi vii- treizeci de buburuze.
Apoi, am împletit fâșii de curcubeu,
Făcându-mi cingătoare cu-o pafta, scarabeu.
Dintr-un nor dantelat, mi-am cusut și o trenă,
Mănuși din spuma mării mi-a făcut o sirenă.
Pantofi, dintr-un ghețar ce plutea în derivă,
Din pânză de păianjen, ciorapi de Casta Divă.
Din boabe mici de rouă mi-am meșterit cercei
Și-un colier de stele am asortat la ei.
Brățări din visul Lunii, am comandat aseară
Și un inel din dorul IUBIRII de-astă vară,
Cu un splendid smarald, furat din ochii tăi
Și-un pic de peruzea, plânsă de ochii mei.
Și flori de lămâiță, păstrate-n amintire
Am prins într-un buchet, cu vise de IUBIRE.
Azi m-am gătit cu toate, la Răsărit, în zori.
Mi-am pus fluturi în păr, în sute de culori,
Să te caut în Soare, dar nu te-am mai găsit,
Că străluceai prea tare și-atunci, te-a rătăcit.
Un cărăbuș de toamnă se-oprește lângă mine,
'mi-ntinde un răvaș de dor, semnat de tine.
În el, spui că m-aștepți, la noapte, pe o stea
Și-n răsărit de lună, voi fi mireasa ta!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună!
Să vă spun, să nu vă spun,
M-am urcat în vârf de prun,
Deși e numai un ciot,
Stau de-un ceas și încă pot..
Mă tot uit să văd de vine,
Cineva și pe la mine,
Nu vă spun pe cine-aștept
Fiindcă eu sunt înțelept..
Așa îmi zic toți de-aici,
Și cei mari dar și cei mici,
Și eu știu că nu se-nșală,
Că de-aia m-au dat la școală!
Simt în aer un parfum,
Vine parcă de pe drum,
De la munte, de la mare,
Nu știu ce să fie oare..
Un miros de libertate,
Parcă-l simt tocmai în spate,
In rucsac și-n buzunare,
În ghetele din picioare..
Ce să fie, ce să fie,
Pare că nimeni nu știe,
Eu doar am o bănuială,
Că am învățat la școală!
E vacanța, dragii mei,
O aștept și eu ca ei!
Ca mămica și tăticu',
O așteaptă și pisicu'!
Însă nu le spun nimic,
Cred că o să tac chitic,
Dac-o văd, știu ce-o să fac,
O să intru în rucsac,
Să fiu sigur că ei vor,
Să intru în planul lor!
Cred ca-n noaptea asta, clar,
Mă duc la somn în zadar,
Nu pot, frate, să mai dorm,
Mă și văd în avion!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasă-n flori și așteptări
M-am prăbușit în albe flori,
în rugă, în iubire, și-n privirea
de diamant a Lunii,
așteptându-te pe tine.
Mi-am împletit în zori cununa,
în rouă, în răsărit, pe părul moale
cu strălucire dintr-un aur,
furat din razele de Soare.
Am adunat petalele de floare,
în mătase, în fir, și-n poale
de rochie ce-mi cade,
pe glezne fine-n așteptare.
Toate florile sunt așezate,
în voal, în piept, și-ntr-un corset
ce strânge trupul,
cu șirete înmuiate-n lacrimile crinilor.
Sunt plină de tremurul florilor,
în mâini, în buze, și-n picioare
ce-mi frământă dorința
să-ți fug în întâmpinare.
Toate sunt în așteptare!
în inimă, în puls, și-n ochii
ce străpung toate cărările
să te prindă în ei.
Repede să-mi fii aproape,
în pas, în barbă, în cununa
plină de asfințitul Soarelui
ce-ți face cu mâna... să te grăbești.
M-am prăbușit, Iubite!
M-am prăbușit în așteptări,
în alte brațe, în stele și flori
culese din grădina Domnului.
Așa ne-am înțeles noi doi!
Dacă se stinge Soarele,
în cununa mea, în ochi mei
făr' de sărutul tău, pot să te uit.
Și te-am uitat! În gura Lunii
și-n stele am privit întrebător;
Ce-am avut și ce-am pierdut? Nimic...
Au fost doar baloane de săpun... otrăvitoare.
Atenție! Spălați-vă bine pe mâini după
fiecare experiment.
poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Flori de primăvară-n suflet,
Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp și flori pe ramuri
Toate ies la adevăr...
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia,
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia;
Ies făpturile la aer
Se animă, se amuză,
Peste-o gingașă petală
Șade lin o buburuză;
Iese lumea în grădini
Că-ncep zilele senine,
Totu-i verde într-un zâmbet
Fluturași și cu albine;
Primăvară, primăvară,
Zurlie ca o paiață,
Sinceră și drăgăstoasă
Tu trezești totul la viață!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băsmăluța cu zorele
-I-am cusut măicuței mele
Băsmăluță cu zorele.
Narcise cu guleraș
Ce au chip de îngeraș.
Buchete de ghiocei,
Brândușe și brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.
Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Și un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.
Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporași
Pentru micul fluturaș.
Să nu-i fie dor de ele,
Am cusut și turturele.
Ca să-i cânte azi în cor,
Cântece de mărtișor.
Zile rele să nu aibă,
I-am făcut din iriși salbă.
Pat de flori de primăvară
Ce-n curând or să răsară.
Dalii albe, viorele,
Minunate albăstrele
De culori și de lumină
Inima să-i fie plină.
Am mai pus și cocărăi,
Micșunele, bujorei
Cu rotunde fețisore
Și pași mici de domnișoare.
Iasomie-n cingătoare,
Zăvelci lungi de tămâioare,
O zambilă aplecată
Și sub ea alta culcată.
Din grădina cu răzoare,
Nu le rup fiindcă le doare.
Le cos strâns aici pe toate
Să rămănă neschimbate.
Până noaptea se-înstelează
Și sprâncenele-și buclează,
Cu rubini de clopoței
Înstela-voi părul ei.
Mi-a dat viață să trăiesc,
M-a învățat să vorbesc.
O mulțime de secrete
Mi-a depănat pe-ndelete.
Când zâmbește mama mea.
Nici-o floare nu-i ca ea.
Nici gingașa Mărgărita
Nu-i frumoasă ca Mămica.
Mama mea cu suflet bun,
La mulți ani, cu drag îți spun!
Și-am să las o sărutare,
Pe mânuța asta care
M-a hrănit, m-a făcut mare!
Băsmăluța v-a descris
Minunate flori, de vis.
Și le-a prins în mărțișor,
Cu iubire și mult dor.
poezie de Camelia Oprița din din cartea cu același nume Băsmăluța cu zorele - (2011)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri ca și azi
Fie scurtă, lungă, lată,
Imprimeu cu flori, cu dungi,
Fusta cea mai căutată
E cea cu... picioare lungi.
epigramă de Nicolae Mihu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!