Focul nu s-a mai aprins
Trăiau odată într-un sat,
un om bătrân cu baba lui.
În bordeiul lor sărac,
trăiau la mila orișicui.
Deși rămas fără picior,
el zi de zi tăia otavă.
Bătrâna cocea în cuptor
pâine proaspătă în tavă.
Trăiau singuri, fără copii.
Doar o pisică și-un câine
le stăteau drept bucurii,
în viața de azi pe mâine.
Toamna se adunau în casă
și gândeau la iarnă grea.
Oare, vor avea pe masă
ce mânca și ce să bea?
Timpul repede se scurge.
iarna iute a venit.
Viața lor tot la fel curge
și-i îndreaptă spre sfârșit.
Din când în când îi vizitează
câte un tânăr din sat.
Atunci când vifornițează
îi ajută la iernat.
Când viscolește afară,
gânduri negre îi frământă.
Vor mai prinde o primăvară,
ori linia vieții-i ruptă?
Ei știu ca orice muritor,
că viața li se sfârșește.
Și mărturisind un dor,
bătrâna pe moș privește.
De-ar vrea bunul Dumnezeu
să-i primească împreună,
Că unul fără altul e greu
să se transforme în humă.
Și-într-o noapte-întunecoasă
viața repede s-a stins.
În casa lor friguroasă,
focul nu s-a mai aprins.
.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre viscol
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
Citate similare
Focul nu s-a mai aprins
Trăiau odată, într-un sat,
un om bătrân cu baba lui.
În bordeiul lor sărac,
trăiau la mila orișicui.
Deși rămas fără picior
bătrânul tăia la otavă.
Bătrâna cocea în cuptor
pâine proaspătă în tavă.
Trăiau singuri, fără copii.
Doar o pisică și un câine
le stăteau drept bucurii,
în viața de azi pe mâine.
Toamna se adunau în casă
și gândeau la iarna grea:
Oare, vor avea și ei pe masă
ce mânca și ce să bea?
Timpul repede se scurge,
greul iernii a venit.
Viața lor, tot la fel curge
și-i îndreaptă spre sfârșit.
Din când în când îi vizitează
câte un tânăr din sat.
Atunci când vifornițează
îi ajută la iernat.
Când viscolește afară
gânduri negre îi frământă:
Vor mai prinde o primăvară,
Ori linia vieții-i frântă?
Ei știu ca orice muritor
că viața li se sfârșește.
Pătrunsă fiind de-un dor,
bătrâna pe moș privește:
De-ar vrea bunul Dumnezeu
să-i primească împreună,
Că unul fără altul-i greu
să se transforme în humă.
Și, într-o noapte întunecoasă
viața repede s-a stins.
În casa lor friguroasă
focul nu s-a mai aprins.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul nu s-a mai aprins
Când viscolește afară,
Gânduri negre îi frământă.
Vor mai prinde-o primăvară,
Ori linia vieții-i frântă
Ei știu ca orice muritor
Că viața li se sfârșește.
Și mărturisind un dor,
Bătrâna pe moș privește.
De-ar vrea bunul Dumnezeu
Să-i primească împreună,
Că, unul fără altu-i greu
Să se transforme în humă.
Și-ntr-o noapte-ntunecoasă
Viața repede s-a stins.
În casa lor friguroasă,
Focul nu s-a mai aprins!
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre primăvară, poezii despre negru, poezii despre gânduri, poezii despre foc sau poezii despre dor
Moș Trifu
Trăiau odată-într-o căsuță,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduță,
Lângă pustiul câmpului.
Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii și îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.
Când vremea se-împrimăvăra,
Moșul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
Să facă de mâncare.
Tot așa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Și ajutorul lor pieri.
Câmpu-a rămas nearat.
A rămas și fără babă.
Puterile l-au lăsat,
Adio de-acuma treabă.
În drumul lor spre gară,
Drumeții îl mai salutau.
Moșul sta pe prispă-afară,
Gândurile-l năpădeau.
Fiindcă nu putea de fel,
Casa, n-o mai îngrijise.
S-a dărâmat peste el
Și într-o zi, murise.
Cei care l-au cunoscut,
De moș Trifu-își amintesc.
Deși vreme a trecut,
Ei mereu îl pomenesc.
În amintirea bătrânului
O cruce au ridicat
La marginea drumului,
Lângă câmpul nearat.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre trecut, poezii despre mâncare, poezii despre gări, poezii despre cruce, poezii despre amintiri sau poezii despre ajutor
Au rămas singuri pe lume
Într-o casă din pădure,
acolo între castani,
Doi bătrâni, singuri pe lume,
trăiesc gârboviți de ani.
Singurătatea-i apasă,
viața lor e mai amară.
Nu mai pot ieși din casă,
nu mai știu ce e pe-afară.
Viața lor spre moarte suie.
Nu mai pot să vadă largul.
Copii n-au ca să-i mângâie,
Nimeni nu le trece pragul.
Când glasul lor se stinge,
cine îi va îngropa?
Cine oare îi va plânge?
Sau... fiarele-i vor devora.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2007)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre plâns sau poezii despre moarte
A fost odată un moș și o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare și mălai, n-aveau legumă. Trăiau și ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii, trențăroși și nespălați, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai isteț decât cei doi mai mari, dară era olog de amândouă picioarele. El se numea Țugulea. Ei se învecinau cu Zmeoaica pământului. Această zmeoaică era așa de rea, încât nimeni din vecinii ei n-avea pace de dânsa. Ea le călca moșiile și le făcea fel de fel de neajunsuri. La nașterea lui Țugulea, când a venit ursitoarele, s-a întâmplat să fie p-acolo și Zmeoaica pământului. Ea auzise cum îl ursise și, de pizmă, mai în urmă, îi luă vinele și d-aia era el olog. Din acestă pricină, și fiind și săraci, unchiașul cu mătușa și copiii lor ajunseră de râsul tuturor megiașilor din sat. De bietul Țugulea însă râdea și chiar frații lui.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viitor
- citate despre vecini
- citate despre sărăcie
- citate despre superlative
- citate despre sat
- citate despre râs
- citate despre prezent
- citate despre picioare
- citate despre pace
Viața nu se vinde
Se-mpletesc în culori vii
Pașii toamnei pe alee
Pe când străzile-s pustii
Fără iz de orhidee
Pomii iarăși se dezbracă
Și copacii din păduri
Până iarna o să treacă
Uneori prin scurtături
Frunzele se colorează
În atâtea vii nunțe
La taifas apoi se așează
Și la uși în văz de clanțe
Căci un pictor iscusit
E la lucru în natură
Toamna iată a venit
Și viața parcă-o fură
În imense straturi frunze
Mereu azi se stivuiesc
Și-n piețe la peluze
Căci rost nu își mai găsesc
Moartea-n ele se strecoară
Viața li s-a terminat
Pe aripi de vânt coboară
Strat de ochi peste alt strat
Și în zboruri și-n picaje
Toate se răstălmăcesc
Umbra toarce pe pavaje
Frunze-n straturi ce tot cresc
Și ne ating cu nerăbdare
În roiuri mereu din zbor
Surâzând pe trotuare
Ca tot omul muritor
Și e frig și noaptea-i mare
Pe munți ninge și s-a stins
Parcă a iubirii zare
Și extazul s-a prelins
S-a sfârșit toamna ne prinde
Iarna este pe aproape
Căci viața nu se vinde
Nici a vieții sfinte ape
08-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfârșit, poezii despre frunze, poezii despre culori, poezii despre copaci, poezii despre vânt, poezii despre sfinți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Atunci când trăiau cocostârci pe casele noastre, erau și ei suflet din sufletul nostru, și când venea toamna, îi petreceam, ne duceam și noi cu sufletul până hăt departe, prin țările calde. Iarna tânjeam fără dânșii, spre primăvară începea a ne suge ochii depărtarea, și când se întorceau era o mare sărbătoare, pentru că împreună cu dânșii se întorceau și sufletele noastre zbuciumate.
Ion Druță în Păsările tinereții noastre (1971)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre țări, citate despre toamnă, citate despre sărbători, citate despre primăvară, citate despre ochi sau citate despre iarnă
Cu viața m-am prins de mână
Cu optzeci de ani în urmă cu viața m-am prins de mână.
Împreună am pornit pe un drum nedefinit.
Deși timpul ce-am parcurs prea repede n-a trecut,
La opzeci când am ajuns, mult prea scurt mi s-a părut.
Atunci,
În genunchi eu am căzut și de viață m-am rugat
S-o luăm de la-început că nu prea m-am bucurat.
Măcar douăzeci de ani să ne mai ținem de mână.
Să ajungem veterani, la o sută, împreună.
Iar ea, viața, să-mi ofere ceva mai multă iubire.
Să fiu ferit de durere, să am multă fercire.
Doar atunci ne-om despărți. Eu să plec, ea să rămână,
Bucurii a împărți, cu copiii mei de mână.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre viață, citate de Dumitru Delcă despre timp, citate de Dumitru Delcă despre trecut, poezii despre iubire, citate de Dumitru Delcă despre iubire, poezii despre durere, poezii despre copilărie, citate de Dumitru Delcă despre copilărie, poezii despre bucurie sau citate de Dumitru Delcă despre bucurie
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșitul lumii
Așa trudise mama
Pe câmpia roditoare. din întinsul Bărăgan
Unde râd copii în soare și se coace grâu-n lan,
Măicuța din greu muncește, să adune în hambar
Pâinea care se dospește, învelită în ștergar.
Cu mâna dusă la frunte, privește mama spre sat,
Ștergând fața cu marama, ușor scapă un oftat.
Ea așteaptă să-i aducă, apă rece de băut,
Că din zori până-n amiază, multă vreme a trecut.
Cu mâncare proaspătă, foamea să și-o potolească,
Până soare scapătă, un pogon să mai cosească.
Vin copiii, urcă dealul și la mama au ajuns,
Mama priponește calul și de masă, iute-a pus.
Când termină de mâncat, cu apă se răcorește,
Dă traista la un băiat și la muncă iar pornește.
Copiii se-întorc acasă, sărind și țipând pe drum,
Mama asudă la coasă și-n privire are fum.
Tot așa, din zori în seară, câteva zile la rând,
Mama adună în vară, grâul de pe-întregul câmp.
Curge sudoarea pe frunte, în sfârșit, a reușit
Să aducă iar în curte, rodul care l-a cosit.
Este mulțumită mama, truda n-a fost în zadar.
Poate ca să vină iarna, grâul este în hambar.
De-acuma vor sta la masă, mulțumind lui Dumnezeu,
Că în iarna viscoloasă, vor avea pâine mereu.
...........................................
Tot așa trudise mama, dacă mi-aduc bine-aminte,
De vara și până toamna, când trecu la cele sfinte.
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre muncă, poezii despre zile sau poezii despre vinovăție
Când ești orfan...
Când ești orfan, de pieptul mamei,
Ca micii cuci de mama lor,
Râvnind la mangâieri caline,
Ca mulți copii în fașa lor,
Plângi cu amar, visezi un dor,
Nu știi de ce, cauți o soră, cauți un frate.
Când ești orfan, de sânul mamei,
Simți că toate-s împotrivă,
Și luna plină este rea,
Destinul să ți-l schimbe ar vrea,
În cotituri grele și dure,
Trăiești viața ca un iad,
În zile sure.
Când ești orfan, de orice sfat,
De orice zâmbet părintesc,
Nu știi ce înseamnă, te iubesc,
Ești fericit doar că ai viață,
Nu știi, cum vrei să o trăiești,
Nu știi ce să ceri de la ea.
Când ești îndoctrinat în muncă,
Ca boul în jug, fără de voie,
Copilăria, crudă slugă...
Ai doar resentimente false,
E greu să îți adori părinții,
Chiar dacă sunt părinți cu acte.
E fals, când spui că îi iubești,
E fals, cum ești în jurul lor,
Doar politețea dă binețe,
În stângăcia vieții lor,
Scăldată în haina neputinței,
Îmbălsămată mai târziu
De amărâtele regrete.
E fals, când spui că-ți este dor,
De ei și a lor bătrânețe,
Ai milă doar, de-a lor tristețe,
De viața lor, fără umor.
Când ești orfan de fericire,
E fals, când spui, că plângi de dor.
Dar dacă stelele credinței
Se-aprind ca far în viața ta,
Desculț de-ai fi, simți cum răsar
Minunile în viața ta,
Frustrările încet dispar,
Și ierți fierbinte.
poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre fericire, poezii despre zâmbet, poezii despre visare sau poezii despre vestimentație
A venit iarna în sat
De-alaltăieri tot ninge,
Viscolește peste sat.
Nu se văd copii să strige.
Gălăgia a-încetat.
Frigul iernii îi adună
În casă, pe laviță.
Vremea nu mai este bună
S-alerge pe uliță.
În casă e cald și bine,
Mâța doarme după sobă,
Bunica povești ne spune,
Nepotul bate la tobă.
Sub streașina de la casă
Vrăbiile zgribulite,
Fug de iarna viscoloasă
Că șurile-s troienite.
Doar Grivei se-ascunde-n șură
De năprasnica zăpadă,
Să latre, nu are gură.
Nu se mai joacă-n ogradă.
Vântul îndoaie copacii,
Crengile în geam lovesc.
Colo-n grajd, la burta vacii,
Doi viței se încălzesc.
Așa sfidează gerul iernii
Și oameni, și animale,
Până va da colțul ierbii
Sus pe deal și colo-n vale.
Vremea bună va veni.
Iar vor fi copii afară.
Gălăgie iar va fi
Pe mica lor ulicioară.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre zăpadă, poezii despre zoologie, poezii despre văi, poezii despre vrăbii sau poezii despre vaci
Doza de realism. Orice comportament uman are în spate o motivație egoistă. Oamenii nu îți sunt loiali ție, ci te vor în viața lor pentru ceea ce le oferi, pentru cum se simt când sunt cu tine. De fapt, dorința lor ca tu să faci parte din viața lor este o reflecție a intereselor lor egoiste. Când nu mai au nevoie de tine, când relația nu le mai este de folos, se vor îndepărta de tine. Acceptă asta pentru că și tu faci la fel. Așa suntem noi oamenii construiți și cumva este normal ca fiecare să își urmească interesul propriu. Nu are niciun sens să suferi când se încheie un capitol, ci bucură-te de tot ceea ce ai trăit și învățat de la oamenii care au fost în viața ta. Cu bune, cu lecții, viața merge înainte!
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre învățătură, citate despre motivație, citate despre lecții, citate despre dorințe sau lecții de engleză
Au plecat vecinii toți
Au plecat vecinii toți,
S-au pus lacăte la porți.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca și el, azi, mâine.
Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Își schimbă și ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.
Curțile sunt năpădite
De ierburile neprășite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai așteaptă.
Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de țară.
Prin străini ei pribegesc
Și nimic n-agonisesc.
Nu se mai întorc acasă,
Dorul de părinți i-apasă.
Copiii rămân flămânzi
La bunicii muribunzi.
Copilăria le e ratată,
Fără mamă, fără tată.
Blesteamă viața amară,
Că s-au născut într-o țară
Fără pic de ocrotire
Și-s condamnați la pieire.
Pușcă și cureauă lată
Ce țară aveam odată!
Cu oameni harnici, muncitori
Și copii ca niște flori.
Toate au rămas doar vis.
Destinul nostru, s-a stins,
poezie de Dumitru Delcă (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre tată, poezii despre schimbare sau poezii despre sat
Așa e viața la stână
Se-adună norii grămadă
Peste sat și peste stână,
Pufoși, albi, ca de zăpadă,
Nu prevestesc o zi bună.
Se-apleacă crengile în pom,
Frunzele încep să plângă,
Sub streașină stă un om
Cu crucea în mâna stângă.
Cerul fulgeră și tună.
Parcă nu e zi, e noapte.
Se pornește o furtună
Care seamănă a moarte.
Vântul smulge-acoperișul,
Culcă la pământ copacii,
In ploaie zbiară vițelușul
Și-i pitit sub burta vacii.
Grindina lovește câinii,
Măgarii sunt niște statui,
Adunate-n țarcul stânii
Mioarele parcă-s momâi.
De sub streașină, ciobanul
Se roagă cu crucea-n mână,
Să nu-i omoare cârlanul
Care-a plecat de la stână.
S-a speriat rău de tot
Când a început potopul.
A plecat cu ham cu tot.
Ca trenu-i era galopul.
Când ploaia-ncet s-a potolit
Și cerul s-a mai luminat,
Cârlanul, singur a venit
La stâna de lângă sat.
Oile ies la pășune
Pe pajiștea înviorată.
Câinii-au grijă să le-adune
Cu măgarii laolaltă.
Parcă nimic nu s-a-ntâmplat.
Viața curge înainte.
Muntele s-a luminat,
Soarele e mai fierbinte.
În sat munca iar pornește,
Oamenii repară casa,
Pe copii i-adăpostește
Și-apoi le așează masa.
Așa e viața la țară.
Mai aspră câteodată.
O trăim din iarnă-n vară,
Cu bune-rele, laolaltă.
poezie de Dumitru Delcă (26 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre început sau poezii despre sperieturi
Au fost cândva
Au fost cândva. Trăiau odată
Un bătrânel cu baba lui.
Erau sărmani, bătuți de soartă,
În mărginimea satului.
Rar trecea pe lângă casă
Cineva din vechiul sat,
Când vremea era frumoasă,
De arat, de semănat.
Doar atunci schimba o vorbă
Moșul către baba lui.
-Ia te uită, babo, probă!
Este vremea câmpului.
Ooof,
Oftează baba și vaită.
-Numai este vremea noastră.
Puneam mâncarea în traistă
Și plecam în câmp, pe coastă.
Altădată, nu amu
munceam noi și alții nu.
Dar amu, muncesc alții și noi nu.
Părul în cap ne-a albit,
Bătrânețea ne apasă,
Puterea ne-a părăsit,
Numai plecăm de acasă.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre frumusețe, poezii despre arat sau poezii despre alb
Fără tine (în memoria soției )
Știu că viața-i trecătoare,
că trenul vieții s-a oprit.
Că totul e în transformare,
plecăm de unde-am venit.
Fără întoarcere e drumul.
De-acolo nimeni nu vine.
De la lumânări doar fumul
este prieten cu tine.
Flori aduse la mormânt
cu parfumul lor plăcut,
De viața de pe pământ
doar aminte îți aduc.
Fără tine Virgi,
inima-mi îngheață.
Fără tine Virgi,
viața nu mai este viață.
Nu mai este lună,
nu mai este soare.
Nu mai este gură
ca să plângă tare.
Nu mai este ziuă,
nu mai este noapte,
E doar întuneric
și există moarte.
De azi,
pe scara vieții noastre
nu mai urcăm împreună.
S-au uscat florile-n glastre,
nu ne mai ținem de mână.
Fără tine,
viața ține
cât un fir de ață.
Tu erai liantul
care ne unea.
Erai briliantul
care strălucea.
Acea strălucire
veșnic a apus.
Despre a sa pieire
nimic nu e de spus.
poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre soție, poezii despre prietenie, poezii despre prezent sau poezii despre noapte
Când viața lor de viața ta se leagă
Când viața lor de viața ta se leagă
și când privești spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu ești, și nu-ți convine
că ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă.
Privești în jos, în sus, și ți-e rușine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
și-ai vrea să uiți că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.
Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
și-arunci în ei durerea cu piciorul
deși îi simți, îi crezi, și-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
și-odat' cu el și animalul moare.
sonet de Ionuț Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tauri, poezii despre rușine, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Mirabila nădejde
Iarna și-a întins hotarul, chiar și-n suflete a nins,
Conștiința-i fără voce, iar trădarea a învins,
Dintr-odată viața, parcă, și-a oprit firescul mers
Și sub lespezi de tăcere e-ngropat tot ce-are sens.
Îndoiala ne dezbină, apatia n-are leac,
Între solitare ziduri ziua-i lungă cât un veac,
Curg sloganurile sloiuri din amonte spre aval,
Din vâltoare, fără vâsle, mulți nu mai ajung la mal.
Iarnă stranie e-n lume; gerul s-a înverșunat
Să ne țină-n amorțire, într-un trist, prelung iernat,
Doar iubirea caldă poate să topească-al urii sloi,
Însă nu va fi scăpare dacă-i iarnă și în noi!
Și când soarele amăgește fără vlagă, pal și stins,
Când doar gerul face legea, dar de lege-i neatins,
Când sub pojghița sticloasă a-nghețat al lumii vis,
Mai avem doar o nădejde: Domnul ține ce-a promis!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (22 ianuarie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre trădare sau poezii despre tristețe
Nu știu de ce
Nu știu de ce viața, nu ține mai mult,
Nu știu de ce ața, repede s-a rupt.
Nu știu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu știu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, dușmănie are.
Nu știu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu știu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu știu de ce teama, de lumea neștiută,
Atunci când trecem vama, toți oamenii o uită.
Nu știu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre rai, poezii despre frică sau poezii despre dușmănie