... și era duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
de undeva dintr-un colț
mă privea ca pe un străin
mi- a scanat trupul gol
întins pe masa acoperită
cu un cearșaf alb
mi-a contabilizat bătăile de inimă
și pe fundalul acela de liniște deplină
s- a aplecat peste mine
și mi-a șoptit
"nu e foarte rău
linișteste-te..."
când am deschis ochii
instinctiv
m-am uitat pe fereastra întredeschisă
cerul era plin cu păsări...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre lumânări
- poezii despre instinct
- poezii despre inimă
- poezii despre dimineață
- poezii despre alb
Citate similare
...și a fost duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
m-a privit ca pe un străin
mi-a contabilizat bătăile de inimă
pe fundalul acela de liniște deplină
a coborât în mine
și mi-a șoptit
nu e foarte rău
liniștește-te...
când am deschis ochii
instinctiv m-am uitat în sus
cerul era plin cu păsări
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clarissa Vaughan: Îmi amintesc că m-am trezit într-o dimineață, în zori, cu sentimentul că totul este posibil. Cunoști acel sentiment? Și îmi amintesc că îmi spuneam că acesta este începutul fericirii. Aici începe. Dar bineînțeles că va fi întodeauna mai mult. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că acesta era doar începutul. Era fericirea. Era clipa. Chiar atunci.
replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre fericire, citate despre început, citate despre posibilitate, citate despre dimineață sau citate despre cunoaștere
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copilărie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre puls, poezii despre moarte, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Liniștea furtunii
Era o liniște deplină pe-atunci
și-mi auzeam fricile țipând;
Era un țipăt ca de prunci.
Și dintr-odată mă cuprinde-un gând,
apoi altul, apoi mai multe, apoi mă pierd...
Hoarde de gânduri galopante
îmi tropăiau instant în craniu
și inima mea temătoare
se prefăcea în țărână sub copitele lor.
Tot cerul acela plin de nori
se sprijinea pe umerii mei
și din când în când îmi tuna în timpane,
revărsând peste mine topitura lichidă
a unui vechi talisman de aur.
Și curgea lava pământului,
curgea peste mine,
erodând șanțuri adânci pe trupul meu,
dizolva treptat bucăți de viață din mine.
Și iarăși, subtil, trăsnește a liniște în juru-mi.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre viață, poezii despre nori, poezii despre bebeluși sau poezii despre aur
Acuma cântecul s-a sfârșit
Acuma cântecul s-a sfârșit.
Nu știu de-i bine ori rău.
Din frunze-am cântat.
Dumnezeu, lânga mine stând, mi-a șoptit.
De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Și câteodată-avea glas de om.
"Sărbătorește, mi-a spus el, aceste
câmpii dezmierdate și creste..."
Și ca o pasăre neînvățată
m-am apucat sa cânt. Eram mirată
și bucuroasă, și nici n-am simțit
cum trece anotimpul fericit!
Zburați, cântece, zburați departe,
scuturați-mă de pământ și moarte,
și preamăriți natura-n care încă
e liniște și-nțelepciune-adâncă.
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zbor, poezii despre sărbători, poezii despre sfârșit, poezii despre fericire sau poezii despre copaci
Am intrat într-o zi într-o biserică. Era o biserică micuță, improvizată, pentru că se lucra la biserica mare. Eram cu soția și, din cauza mirosului abundent de lumânări, tămâie, soția a leșinat. M-am speriat, am luat-o în brațe și-am ieșit cu ea afară, pe iarbă. Nu știam cum să o trezesc, mă speriasem, era, poate, o cădere de calciu, știu eu ce. S-a trezit și mi-a spus: dă-mi ceva să mănânc. Unde să fug eu duminica, când totul era închis? Am intrat în biserică, era în timpul Liturghiei, și, în biserică, am găsit pâinile cu lumânări, dar și-un pluton de babe care le păzea, și am rugat din suflet să-mi dea și mie o bucățică de pâine, că cineva se simte rău.
Dan Puric în Despre omul frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre pâine, citate despre creștinism, citate despre biserică, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre sperieturi, citate despre soție, citate despre mâncare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am mai visat...
Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau și crini și trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbește-n zilele pustii.
Poate-ai plecat, poate-ți încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Și umbra îți mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.
Poate din când în când privești spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Și par așa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.
Când m-am trezit era târziu și noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Și mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.
Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Și-am mai visat puțin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Și m-am topit, pe bancă, liniștit...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre stele sau poezii despre seară
Dumnezeu, vis sau realitate
m-a privit în ochi și
mi-a numărat bătăile de inimă
ca și cum aș fi pierdut câteva
semnificația gestului
făcea parte
dintr-un
scenariu ascuns ochilor
privirea sa mută mă trecea
dintr-un gând într-altul
traversând pustietatea din mine
am avut impresia că am murit
era prima oară când
m-am văzut
alergând prin copilărie
pe un drum către ceea ce am fost
l-am văzut pe tata punând
țigle pe casă
mama întindea rufele la uscat
fratele cel mic
îmi fura din bomboanele
puse sub pernă
Dumnezeu
cocoțat pe un nor
îmi vorbea din priviri
eu îmi țineam inima în mână
și zâmbeam
sunt sigur că am fost eu
dialogam cu mine
cu tata cu mama
cu fratele cel mic
și cu Dumnezeu
sunt eu
mi-e dor de atunci
mi-e dor de mine
mi-e dor de ai mei
mi-e dor de voi
mi-e dor de Dumnezeu
trist
îmi pândesc amintirea
timp în care
citesc pe silabe iubirea și
neputința de a mai fi
ceea ce am fost...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre realitate, poezii despre mamă sau poezii despre lectură
Nefiinta
roșu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu știu cum s-au încurcat
și cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
și cerul nu era albastru
era roșu ca sângele lui
m-am apropiat mirat și m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, și cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, pașii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
și-am văzut și nimicirea
mi-a dispărut și amintirea
și doar nefiinta mă aștepta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre albastru, poezii despre zăpadă, poezii despre schimbare, poezii despre roșu, poezii despre negru, poezii despre culori sau poezii despre apă
În luptă cu destinul
C-un ghiozdan de vise-n spate
M-am urcat în primul tren
Și gândurile-mi erau îndreptate
Către-al vieții dulce "refren".
În urmă nu m-am uitat
Drumul învingătorului e înainte.
Într-o dimineață rece-am plecat
Cu cei dragi în inimă și minte.
Nimeni nu mi-a întins o mână,
Singur m-am zbătut din greu.
Fără s-aud o vorbă bună,
Lângă mine doar Dumnezeu.
Nu m-am oprit la uși închise
Chiar de moralul era la pământ.
Am crezut cu tărie-n vise...
Îmi doream alt deznodământ.
Parte în parte cu destinul
Zilnic din greu am luptat
Și știam ce este chinul,
Iar asta mult m-a motivat.
Viața-i doar o melodie
Și-n grabă o fredonăm.
Cu supărări sau armonie,
Dar visul trebuie să-l urmăm!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre trenuri sau poezii despre supărare
Buzele mele au șoptit
Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, să râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre zoologie, poezii despre siliciu, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plâns
Tânăr
Acum o sută de uși
când eram un copil însingurat
într-o casă mare cu patru
garaje și când era vară
pâna unde îmi pot aminti,
stăteam pe iarbă noaptea,
trifoiul își scutura zulufii peste mine,
stele înțelepte se aplecau peste mine,
fereastra mamei era o pâlnie
prin care se revărsau în curte aburi galbeni,
fereastra tatei, jumătate închisă,
era ochiul prin care se strecurau somnoroșii,
iar scândurile casei erau netede și albe ca spermanțetul,
și probabil că un milion de frunze
au navigat cândva pe ramurile care vor fi fost,
în vreme ce greierii se adunau în tarafuri,
iar eu, în trupul meu nou nouț,
care încă nu era al unei femei,
le adresam stelelor întrebările mele
și credeam că Dumnezeu chiar putea vedea
căldura și lumina aceea parcă prelinsă din lună,
coatele, genunchii, visele, noapte bună.
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre tinerețe sau poezii despre somn
Roșu aprins
când m-am trezit dis de dimineață
cerul era roșu
indubitabil era roșu aprins
se transformase în arbore
păsările i se așezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
și cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deștepatarea
cerul roșu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roșu
ca un imens arbore mă ținea
prietenește de mână.
trăiești, trăiești, trăiești,
îmi ciripeau îngerește păsările.
din cuiburi roșii puișorii roșii
căscau înspre mine gurile flâmanzi.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trompetă, poezii despre picioare, poezii despre gură, poezii despre frunze sau poezii despre fluturi
Moartea, un fluture alb
vine din umbră și mușcă
din marginea urmelor
așa îmi amintesc moartea lui tata
iarna ieșise din drepturi
tata mă ținea strâns de mână
ca și când ar fi fost
ultima atingere
rece
ca un fel de liniște
dimineața
mult prea devreme
prin care oamenii trec
urcă și coboară
dintr-un autobuz
de transport local
ajuns la capăt de linie
de fapt fiecare
are propria liniște
a lui tata arăta ca un cadavru
nu că aș fi vrut să vorbesc urât despre tata
dar motivul cuvântului meu era disperarea...
acum îmi dau seama cum arăta
la ora în care liniștea lui
ca o cremă hidratantă
se întindea înspre ochi...
pielea îi mirosea a fum
stăteam unul lângă altul
și ne priveam zâmbetul
arcuit între buze
dăruit doar seara la culcare
părea trist și nu vorbea
niciodată despre nimicuri
trăia într-o lume
numai a lui
până în seara în care
conspirativ îmi trase cu ochiul
(sub care parcă șerpuia un drum)
ascultă, mi-a zis
așează-ți capul pe pernă și
privește fluturele acela alb
care mănâncă lumina din lampă
până adormi
eu o să arunc o privire
în spatele ferestrei să văd
dacă mai plouă că tare
e-nfundat înspre apus...
și-am adormit
dimineața aerul călduț
îmi înfășura trupul
ascuns între palme
simțeam o stare
de sufocare și teamă
am deschis geamul și
m-am uitat
dincolo gardul
o femeie întindea o cămașă
ceva mai încolo două ciori
strângeau între aripi depărtarea
poate neputința din mine
nu m-a lăsat să
mă uit prea mult
m-am ghemuit lângă patul lui tata
am închis ochii și l-am strigat...
undeva în copilul din mine
zbura un fluture alb
lăsând o dâră
un fel de drum
pe care
oamenii plecau...
îmi părea cel mai trist lucru
aș fi vrut să strig
dar pentru că acolo
erau prea multe umbre și
locul devenea tot mai strâmt
fluturele o zbughi înspre lumină
abia atunci am văzut păsările negre
ciugulind din marginea soarelui...
de dincolo pătrundea mult frig...
poezie de Teodor Dume din Carte: moartea, un fluture alb. Editura: Pim Iași
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre transporturi
Ghiocelul
A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit că mă iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înțeles îndată
Că el era tot... singurel.
poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre păduri sau poezii despre primăvară
Natalia: Nu vă era frică, singur?
Brâncuși: Frică îmi era. Că mișunau pe-acolo numai femei focoase... (Râde.) Dar nu eram singur! Duhul acela bun se ținea scai de mine. Mă păzea și mă ajuta...(Pauză.) Terminasem ultimul gologan. Foamea îmi rodea stomacul.... Stăteam întins pe marginea drumului și visam un mălai dospit la cuptor... Și când mă uit, alături în iarbă, văd o pâine mare, nemțească, de cartofi! Proaspătă! Cum să nu crezi în minuni? (Râde). Apoi m-am trezit în fața unui lac mare, elvețian...
replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre frică, citate despre femei, citate despre ajutor, citate despre Germania, citate despre Elveția sau citate despre Constantin Brâncuși
Elijah Browning
Eram în mulțimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est și i-a măturat ca pe niște frunze
Dincolo de versanți...
Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare și luni magice, și se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor.
Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulțimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, și cineva cu o trompetă,
Și încă cineva purtând sceptru au stat în fața mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon și pe urmă au dispărut...
Iarăși s-a schimbat totul.
Ieșind dintr-un lan de maci,
O femeie și-a dezgolit sânii și și-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o.
Gustul buzelor ei era sărat.
M-am prăbușit extenuat.
M-am ridicat și m-am înălțat mai sus, dar o ceață ca aceea însoțind un iceberg
Mi-a acoperit pașii.
Îmi era frig și simțeam dureri.
Deodată, a apărut din nou soarele
Și am văzut cum cețurile de sub mine acopereau vederii tot ce era dedesupt.
Iar eu, aplecat peste tot ce era al meu,
Mi-am văzut umbra siluetei reflectată pe zăpadă.
Desupra mea aerul nemișcat era străpuns de un țurțure subțire de gheață
De care atârna o stea solitară!
Un tremur de extaz, un fior de teamă
Au trecut prin mine;
Dar nu mă mai putem întoarce pe partea cealaltă a versanților
Și nici nu mai doream să mă întorc.
Subtile unde desprinse din simfonia libertății
Îmbrățișau imateriale stânci deasupra mea,
De aceea trebuia să urc spre pisc.
Am aruncat departe tot ce -mi mai aparținea.
Cu brațul întins
Am atins steaua.
Am dispărut complet.
Muntele restituie
Adevărului Infinit
Pe oricine atinge acea stea.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre țurțuri, poezii despre sâni, poezii despre stânci sau poezii despre singurătate
În dimineața asta am plâns
când m-am trezit Dumnezeu mă privea în ochi
ca pe un asasin
aș fi vrut să-i rostesc un gând și
să mă lepăd de povara
cuvântului nerostit
însă cuvintele
se risipeau în mine
în rotocoale grele și negre
ca un zbor izgonit de pe cer
dependent de tot ce există tremur
nu-mi înțeleg păcatul
golul din suflet
mă rupe în două
o parte mi-o acopăr cu lumina
risipită printre oameni
iar cealaltă o voi da pământului
în care Dumnezeu a sădit în taină
răspunsul celor plecați
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență
În dimineața asta am plâns
când m-am trezit Dumnezeu mă privea în ochi
ca pe un asasin
aș fi vrut să-i rostesc un gând și
să mă lepăd de povara
cuvântului nerostit
însă cuvintele
se risipeau în mine
în rotocoale grele și negre
ca un zbor izgonit de pe cer
dependent de tot ce există tremur
și nu-mi înțeleg păcatul
golul din suflet
mă rupe în două
o parte mi-o acopăr cu lumina
risipită printre oameni
iar cealaltă o voi da pământului
în care Dumnezeu a sădit în taină
răspunsul celor plecați
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!