Surprizele Pirandei

- PAMFLET DE SEZON -

Cum Piranda avea pruncul ce-l numise Suicid,
A adaugat un altul, botezându-şi-l Covid.
Era mare la putere şi stăpân pe-ntinderi multe
Şi cu măşti, sau fără mască, toţi tăceau ca să-l asculte.
Stăpânea o lege nouă peste-ntinderile lumii
Şi Covid muşca de-a valma, prins în iureşul furtunii.
Mulţi stăteau închişi în case. Arma morţii ticluise,
Să ucidă într-o clipă, ca-ntr-o viaţă, mii de vise.
Ajunsese valul şase şi cădeau răpuşi de moarte,
Tineri şi bătrâni deodată. Ce mai, un dezastru, frate!
Popi şi clopotari, ţârcovnici, firme mortuare-aveau,
La colivă şi la carne şi colaci se îmbulzeau.
Unii mai păstrau distanţa, se temeau de bună seamă
Şi luau plata de la vame. Era sărăcie, mamă!
În rest, bine ambalate, din lucioase poleieli,
Din Covid, chiar şi groparii cică-ar fi făcut averi.
Bani, pomană şi prosoape... Şi la schimb, un mort în sac,
Pomenit în veşnicie. Eu, stupefiată, tac...
Ce mai! Un ocean de lacrimi... Şi sugea cu îndrăzneală
Covidel! Ce tragedie! La o masă, câte-o oală!
Şi pe-ai lui, cu foamea asta, i-ar mânca într-o secundă,
Căci e-nţepenit de grijă de la foamea asta multă.
Ca un spin i se frământă, foamea în stomacul gol.
E război! Totalitarii, au decis că e nasol.
Hopa! Când să ia decizii, vine căpcăunul pus
Să decime toată forţa ce tronează spre apus.
E Ucraina foc şi pară... Nu mai e nimic din ea.
Clocotesc refugiaţii, fug departe,-i vreme rea...
Însă pentru fiecare sunt pomeni de ridicat,
S-au unit albul cu negrul şi zid gros au înălţat.
Calcă tancuri pe pământul proaspăt îmbibat cu sânge
Şi-n războiul ist rapace, taţi şi mame, pruncul, plânge.
Aşadar, făcu Piranda prunc voinic, zicându-şi: voi,
Nu v-apropiaţi de dânsul, căci îl voi numi Război.
Şi-apoi geamănului frate, îi voi spune Genocid –
Mari peste împărăţie, mult mai mari decât Covid.
Şi-au crescut cei doi cu teamă de Iisus, de cele Sfinte,
Apoi, vai, se înălţară peste munţi de oseminte!
Vezi cum diavolul răcneşte?! Unde-i... P?!... ne-ntrebăm.
Vrem tunuri anti-rachetă pe duşmani s-anihilăm.
Peştele la cap se-mpute şi acum s-a împuţit.
Nici Piranda nu mai poate a-l opri pe Genocid.
Nici o sabie nu poate capul peştelui să-l ia –
Ca un submarin se-ascunde Genocid, sub fusta sa.
Oh, ţâşnesc din reactoare, atomi falnici! E nasol!
Va ploua mai mult cu moarte şi va fi pământul gol...
Strângeţi Iod. Anihilează... De la om la buburuză,
Toţi aleargă-nvinşi de teamă, la Piranda lor sub fustă.
Tună moartea pe planetă... Vine iute şi la noi,
Dacă nu, frate pe frate, Genocid, dar şi Război,
Se opresc din bătălie şi din sângele de drac,
Si cazand la tratative, dintr-o data pace fac.
Sorb din cupa de lumină, pace, viaţă şi iertare.
Dar pe ei, precum se vede, astăzi, tot în... îi doare.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de Paşti

Am venit să vă colind,
Cu amicul meu Covid...
Cum mulţi sunt căzuţi în limbă
După colaci şi colivă,
Miei de Paşti şi roşii ouă,
Vin! Vă dau Covid şi vouă...
Vă dau cozonaci sau pască,
Dar pe voi vă doare-n... bască.
Aţi ieşit din izolare?
Fix pe noi în cot ne doare.
N-aveţi apă sau mâncare?!
De-acum legea vă ajută.
.........................................
Deci românule, ascultă!
Stai în casă mai degrabă
Şi la Dumnezeu te roagă!
Plămânii-artificiali
Costă, bine ştii, mulţi bani.
Nu mai vrei în carantină?
De P. C. te-ai săturat?!
N-ai căldură şi lumină,
Ori prea mult ai aşteptat?!
Ţi-ai pierdut pritenia
Cu un şef de ciocolată,
N-ai şomaj ori n-ai salariu?
Pentru asta mai aşteaptă!
Ori n-ai bani de anestezic
Sau de clor? Nu-i dandana.
Mergi la cramă, căci alcoolul,
Acolo va exista!
N-au impozitat stagnarea.
Mai mult, şefii s-au decis
Ca de-acum, înmormântarea
Să o facem doar din... pix.
Opt cu popa este bine...
Nu-n trei zile, mai rapid,
Că sunt riscuri pentru tine
Să-l contactezi pe Covid.
Dacă însă se constată
Că cel care-a decedat
Suferea de-această boală,
Fraţilor, s-a terminat!
Numai unul... şi cu mască şi mănuşi
Se mai permite.
Deci române, stai în casă
Şi la toate ia aminte!
Azi la cimitir la poartă
Nu e nimeni să deschidă,
De pomeni nu-ncape vorbă,
Iei amendă însutită...

Deci rămâi în izolare,
Lasă dracu fiţele,
Om ieşi la o plimbare,
Când or cădea... frunzele.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote, frate

Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.

poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.

Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunţiş,
Mi-e gândul la măritiş, mamă.

Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Şi le dai pe card la toţi,
Fată dragă, cât mai poţi, mamă.

Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă eşti fata lui tata, mamă.
Şi-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.

Naşa Carantina ştie, mamă,
De folos ce-are să-ţi fie, mamă.
Stai aici şi nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi ştiut... - jurnal de lacrimi de război

Să fi ştiut că va veni războiul, nu mai făceam copii... să suferim.
Dar cui să aparţină-această vină? Ce datorăm, cu moartea să plătim?!

De ce plătesc părinţi, copii, cu sânge? De ce cu lacrimi spală suferinţa?
De ce planeta îngenunche, plânge? Străini de viaţă, căutăm credinţa...

De ce, de ce, de ce nu-mi pot răspunde, când calcă tancuri trupuri, le strivesc
Şi din adâncul lor ţâşneşte sânge... Blestem de Dumnezeu îmi ispăşesc?!

Copii flămânzi, fără părinţi, departe, în lumea asta încă rătăciţi,
De ce, răniţi, tânjesc după dreptate? De ce sunt schije-n ochii lor cuminţi?

Ce simte-un tată, când plecând la luptă, ştie că va muri pentru fecior
Şi pruncul fi-va ultima icoana pe care-n gând, o va purta cu dor?

Un pui de om, cu surioara-n braţe, ce simte când părinţii i-au murit?
Dintr-un război, ce poţi să iei aminte?! Căci sufletele-n el s-au schilodit...

Nu tancuri, avioane şi rachete te sperie la fiecare ceas,
Ci moartea ce plăteşte biruri grele să ia de pe pământ ce-a mai rămas.

De ce să curgă lacrimă pe ceruri şi-i secetă de oameni pe pământ?
Războiu-acesta, cui să folosească? De ce să n-aibă oamenii mormânt?

Nu-mi pot răspunde şi mă doare-n suflet... Cu gânduri calde îi îmbrăţişez,
Dar mă încearcă, iată,-un fel de urlet şi-n mine în războaie mă trezesc.

Visez la pace şi la libertate... Să-ntoarcă-n lume singurul Iisus
Ce-a adormit pe cruce şi-n dreptate, spre Dumnezeu, ca un martir s-a dus.

Şi mă trezesc cu sufletul o rană şi gândul sângerând de necuvinte
Şi plâng şi plâng şi plâng precum o mamă, toţi pruncii lumii care n-au părinte.

Calc diavolescul sânge în picioare şi plâng sub crucea lui Iisus... Mi-e dor!
Şi plâng fiece suflet care moare, lăsând pământul mai pustiu, mai gol...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocaliptică

de Rodica Nicoleta Ion Rodica
Ieşiţi voi morţi, spre a intra noi, vii,
Să ne stăpânească, frica, mormântul.
Duşmani de temut spre noi vor veni.
Va arde în flăcări pământul...
Sub crucea Ta, Doamne, cerşim adăpost,
Dar dă-ne pedeapsă-n dreptate!
Nimic nu mai e, nimic din ce-a fost,
În suflete-i ură şi noapte.
În lume, vulcanii de sânge-or spăla
Prunci cu privirea-mpietrită
Şi mamele care vor alăpta
Cu lacrimi de dor şi ispită
Vor plânge, în foame, copiii ce mor.
Ce aspră pedeapsă! Cumplită!
Şi-ar da şi la moarte, din apa-n urcior,
Doar viaţă, la prunci, să promită.
Iar diavolul morţii, spre noi va urla,
Cerând adevărului mită.
Atâta durere pătrunde-n adânc
Şi forfote ziua de moarte,
Că viaţa rămasă o strângem cu sârg
Şi-o ţinem şi-o ducem departe.
În noi nu mai curge nici sânge, nici dor,
Şi uşa speranţei e-nchisă,
Doar timpul rămâne prin noi trecător.
Nici viaţă, nimic nu există!
Mai sunt adevăruri ce-n lanţuri s-au prins,
Biserici şi vieţi ruinate.
Şi totul în jur e haotic şi trist.
Se spală pe faţă cu moarte...
Adună-ne, Doamne! Precum ne e zis
Şi du-ne în cer, mai departe,
Refă paradisul de veacuri promis
Şi fă-ne, Părinte, dreptate!
Pământul e clopot vuind ne-ncetat,
De teamă şi plâns, de durere.
De azi ne plecăm, dar noi ştim, ne-ai iertat,
Căci scrise sunt toate în stele.
Se-amestecă munţii cu ape, de dor,
Câmpii cu morminte şi şoapte,
Nimic pe pământ, nimic nu-i uşor
E viaţa continuă noapte.
Sunt veşti care vin din tăceri, ferecând,
Iubirea şi pacea deodată.
Văd oameni bolnavi şi copiii plângând,
Şi viaţa e parcă plecată.
Ce sumbru e-n noi, dar ce nobil sfârşit!
Îşi clatină pacea realul,
Şi parcă aud printre şoapte de ploi,
Că, ah, a murit şi groparul.
Atea necazuri, atâtea nevoi...
Dar Doamne, opreşte-ţi mânia!
Că plânge o lume, că plângem şi noi,
Că plânge tăcut România.
Şi-n negura nopţii, ades ne-ntrebăm:
Putea-vom răbda şi la anul?!
Căci zis de ne este, noi, Doamne, răbdăm.
Chiar dac-avem griji cu toptanul.
Nici gropari nu mai sunt,
Nici măcar n-au săpat,
Pământul bolnav să-l îngroape
Şi viermii se plimbă în negrul păcat,
De noi sunt mereu mai aproape.
În loc de copaci, pandemii înfrunzesc
Şi moartea pândeşte rapace.
Atacă, distruge-ntr-un joc fără sens
Şi n-avem iubire şi pace.
.................................................
Pe semne că asta îi place!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân
Peste toate acestea...
Slavă Lui de acum!
Căci ce sfinte biserici ne-au unit cu Hristot,
Şi în rugi şi-nchinare
Ne-au hrănit voluptos
Cu aleasă credinţă...
Drumul nostru spre cer
Peste crucea purtată,
Este parte din El.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân
Peste toate acestea...
Slavă Lui de acum!
Căci ce sfinte biserici ne-au unit cu Hristot,
Şi în rugi şi-nchinare
Ne-au hrănit voluptos
Cu aleasă credinţă...
Drumul nostru spre cer
Peste crucea purtată,
Este parte din El.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De actualitate - Toţi morţii sunt de COVID - 19

Ideea pare deşanaţă,
Dar totuşi trebuie tratată.
Cum se poate ca un individ
Din accident, mort... de COVID?

epigramă de Adrian Timofte (octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harta Ucrainei

Un câmp de luptă-i a Ucrainei hartă
Şi lacrima din suflet se deşteaptă...
Iisus coboară iar s-aducă pace
Şi linişte în lumea noastră face.

Şi clocotesc istorii iar şi clopotele-alungă
Liniştea strânsă la altar. Războiul ne repugnă.
Sunt răni ce-n suflete ne dor, obuzele se-mbină
Cu prunci ce plâng, cer ajutor... cu... carnea de lumină.
Şi curge sânge pe pământ şi paşi grăbiţi spre moarte.
Copii şi mame,-n rugi şi plâns, cer pace, libertate.
Cascada morţii şi-a deschis, spre iad, din nou, cărare.
În lume... şi la mine-n vis, adeseori se moare.
Şi calcă tancuri peste tot! Pe carne şi pe arme.
Războiul este un complot, crud şi rapace, Doamne.
Şi trupuri noi din trup zidesc – o nouă libertate
Şi trupul ţării îl hrănesc cu sânge şi cu moarte.
Că pruncii plâng când jocul lor s-a irosit... ce pasă?!
Atacatorii ştiu că vor o ţară mai frumoasă.
Şi mai bogată... cu petrol şi gaze naturale.
Nu au credinţă-n Dumnezeu. Nu plâng dacă se moare?!
Ei vor să fie dumnezei, să calce fraţi pe fraţi,
Vor să dicteze numai ei, vor oameni subjugaţi.
De lanţul morţii-i tot mai greu, voi, oameni, vă rugaţi!
Primiţi în case prunci flămânzi, pe ei îi ajutaţi!
Sunt trup din trupul lui Iisus, sunt sângele Lui sfânt,
Ce-a coborât, spre a sfârşi durerea pe pământ.
Iisus va coborî din nou, durerea s-o sfârşească.
Nu vă lăsaţi îngenunchiaţi nicicând în ţara voastră!
Sub semnul crucii de-aţi sfârşi, vi-i crucea adăpost
Şi Domnul vă va mântui, căci sunteţi cu Cristos.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greierele gospodar

Lui rapsodul, povestitul
Şi vestitul nostru greiere,
Nu-i mai place cântecul,
S-a gândit să... treiere!

Şi într-o zi pe la chindie,
Strânse gaşca greierească,
Şi apelând la măiestrie,
Îi şi puse să muncească,

Pe toţi greierii din vale,
Într-o grabă fără margini,
Nu-i scapă nimic în cale,
Îi chemă, le dădu sarcini.

Şi-adunară cât un munte,
Ca să-l pună în cămară,
Bob şi grăunte cu grăunte,
Ditai lanul de secară!

Auziră gălăgie, surioarele furnici,
Şi vin toate, dau năvală alarmate,
Înarmate până-n dinţi
Cu lopeţi, cazmale, sape,

Să îşi apere moşia
De greieraşii calici,
Şi tradiţia şi glia;
-Ia mai plecaţi voi de aici!

Să vedem acum ce face
Gospodarul, dacă iese tărăboi,
Chiar dacă el poate vrea pace,
Ia să vezi ce mai război!

Ce război, revendicare,
Nu se bagă în vorbire!
Doar fuga îi dă scăpare,
Fără pic de zăbovire!

Şi-n concluzie, acum,
Se pare că el nu poate,
Nici aşa, şi nici oricum,
Să schimbe povestea, frate!

poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic şi cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj şi nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grijă mare la votare!

În ţara noastră, frăţioare
Iată-i rostul de schimbare!
Poporul fiind batjocorit
Mulţi în stradă au ieşit
Şi-au strigat în gura mare
Asta nu e guvernare,
Vrem schimbare!

Tineri mulţi şi-au pierdut viaţa
Supărarea umplând piaţa
Că-i guvernul prea corupt
Şi paharul s-a umplut.
Pe fond de haos evident,
Iar apare un accident
Jos guvernul incompetent!

Durerea fiind aşa de mare
Schimbarea-i cu justificare
Dar să vezi de-acuma vere
Toţi avem câte o părere.
Fiind lipsuri se tot cere
Câte-n lună şi în stele
Opoziţia se vrea... la putere!

Mulţi doresc câte-un ciolan
Şi de-ar fi cât mai băban
Pentru asta dau din coate
Lupta-i pe viaţă şi moarte
Detractorii-s puşi pe treabă
Să vezi cum se dau în stambă
Vrem puterea în mare grabă!

Ciolanul de-i greu de prins
Şi-un oscior este de ajuns,
Funcţionar pe nu ştiu unde
În sistem de va pătrunde.
Ăsta-i vis de parvenire
Demnitar în devenire
De asta vor mulţi primenire!

Dacă mergi acum în piaţă
Poţi să iei şi-un pumn în faţă!
Să n-atragi o mare ură
Ai grijă ce spui din gură
Şi pe cine vei susţine
Sau mai bine te-ai abţine
Dacă-l vor pe.... nu ştiu cine!

Lumea strigă acolo în stradă
Şi pe net e mare sfadă
Nu mai e pic de răbdare
Şi-i o mare încordare
Guvernu-i vinovat de toate
E prea multă nedreptate
Şi aşa nu se mai poate!

În stradă nevoile-s multe
N-are cine să le asculte
Când e criză şi durere,
Se ascund cei de la putere
Însă apar de nu ştiu unde
Mulţi cu interese oculte
Jos partidele corupte!

Unii îl vor pe nu ştiu cine
Dar la UE nu dă bine
Alţii vor pe nu ştiu care
Însă e pătat cam tare
Toţi am vrea prosperitate
Ni se dă... austeritate
Jos corupţii, vrem dreptate!

Vreau să spun că nu e bine
Să mă cert eu şi cu tine
De la puterea ce vine.
Cine vine-i pentru sine!
Dacă ar fi cinstiţi măi frate
Şi-ar avea şi demnitate
N-ar dori imunitate!

Doamne, vezi de tineret
Că-s folosiţi, nu-i un secret
Calea lor le luminează
Şi să-i ai mereu în pază.
De-i nevoie de schimbare
S-avem bună guvernare
Dă-ne minte la votare!

poezie de Ionel Popa (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emancipare

Dracul s-a emancipat,
S-a rujat şi-arată bine,
E adeseori machiat,
Dar de el tot nu-mi convine.

Minte şi când spune drept
Şi de nicăieri apare,
Cu un aer, aparent,
De căldură şi culoare.

Dacă vrei să-l contrazici,
Chiar cu-n argument solid,
Dintr-o dată face plici
Şi devine iar morbid.

Astfel, de o lună-ncoa,
Să vedem cât e de tare,
Ne-a adus virus Covid.
De la el, din plin, se moare.

Cu aghiasmă de vom da,
Cu tămâie şi cu smirnă,
El tot va continua
Să ne-aducă câte-o vină.

Poate fii puţin mai roz,
Dacă vrea, în cerul gurii,
Poate, printr-un gest frumos,
Să mai ţină cu românii.

Ne apropiem tacit
De o eră în schimbare...
De-aia virusul Covid,
Este liber... la mişcare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem pace prin război

Noi, românii cu minte înţeleaptă,
dacă vrem să facem istorie,
Nu vrem istorie fără plată,
nici glorie fără victorie.
Nu vrem moarte fără eroi,
nici morminte fără flori.
Nu vrem pace prin război,
vrem cer senin şi fără nori.
Între oameni vrem unire
şi înţelegere, nu ură.
Dragoste vrem. Vrem iubire
şi trăire împreună.
Pământul pe toţi ne ţine.
Ne oferă perspectivă.
Hai să construim o lume
care nu intră-n derivă!
O lume în care dreptatea
tuturor să aparţină.
Să triumfe libertatea,
pacea să fie stăpână!

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă măi, sau stai departe,
Căci Covid însemnă moarte!
Apoi îşi întreabă soţul:
Înţelegi, sau faci pe prostul?!

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai responsabili

E vremea schimbărilor, frate române
Răbdarea-i pe sfârşite, doar lupta ne rămâne
Să-nlăturăm toţi viermii paraziţi ai ţării
Ce-au sărăcit poporul şi ne-au făcut mizerii

Corupţia perfida, ucide tineretul
Că viermilor le place luxul şi bănetul
Şi-s mulţi pe trupul ţării şi tot mai nesătui
Devine tot mai greu, cu ei ca să te pui.

Au un tupeu de vierme, lipsiţi de conştiinţă
N-au nici un Dumnezeu, sunt fără de credinţă
Demnitari de frunte, în care am crezut
Au stors a noastră ţară cum nu s-a mai văzut

Formând partide frate, viermii au prins putere
De la an la au tot mai multă avere
Şi c-o nesimţire de vierme parazit
Poporul în câţiva ani, jalnic a sărăcit

Şi-n toate-i debandadă, greu de suportat
Legile sunt strâmbe, labirint curat
Poporul sărman, e împins ca să dea şpagă
Căci asta la toţi viermii le este ce-a mai dragă.

Şi şpaga e în toate, din minister în jos
Să fii cinstit acuma e tare anevoios
Te provoc române, să facem o schimbare
Pe viermi să-nlăturăm fără vreo cruţare

Şi dacă au făcut averi ce nu-s justificate
Fără nici o milă, să fie confiscate
Şi-om da la medici frate şi-om dota spitale
Că sunt lipsuri multe şi-i o mare jale

Şi-om purta de grijă la dascăli, profesori
Să-i păstrăm în ţară, nu slugi prin alte zări
Şi-om dota şi şcoala să facă performanţă
Tineretul astfel să capete speranţă.

Multe am putea face, după cum se pare
Însă asta frate, îndeamnă la schimbare
Oricare dintre noi, un pic mai responsabili
Hai să arătăm, române, că suntem capabili!

poezie de Ionel Popa (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământ avem de toate

Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
Dar în Cer avem un Frate
Dincolo de stele.

El e calea, Adevărul!
El dă pace bucurie!
El a dat morţilor viaţă
Şi mi-a dat şi mie.

N-am ştiut că am un frate
Ce-a-ndurat crucea cumplită
Şi ne-a dat, prin a Lui moarte,
Viaţă nesfârşită.

El e calea Adevărul,
Viaţa pentru toţi împarte
Cine calcă pe-a Lui urme,
Nu mai are moarte.

Mi-a vorbit cu vocea-I blândă
"Dacă vrei să-ţi fie bine,
Poartă-ţi şi tu a ta cruce!
Vino după Mine!"

cântec din Cântece creştine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi armonie!

Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi şi la durere
Unde-s doi puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o faptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

cântec, muzica de Alexandru Flechtenmacher, versuri de Vasile Alecsandri din Steaua Dunării (1856)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina doinelor

Şi când răul vine-n lume
cu vecinul nu te pune

Că e Prut sau că e Trotuş
vecinul ţi-e frate totuşi

Să nu fie de deochi
au legat Prutul la ochi

Să nu vadă ce se face
război în vreme de pace

Se-ncontrează ca nebunii
românii parc-ar fi hunii

Că-n faţa lui Dumnezeu
vecinu-i fratele meu

Nu e minus nu-i nici plus
nu-i american nici rus

Şi ar fi cu mult mai bine
cinstit să fiu eu cu mine

Şi când totul se desface
să vă las pe toţi în pace

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă parlamentarilor...

Vezi, la oala cu smântână
Cum se-avântă azi, motanul?!
Vezi cum lună după lună,
Toacă bani parlamentarul?!

Vezi flămândul corb cum urlă
Împroşcând mereu injurii?!
Unde-i, unde-i caşcavalul?!
Liniştiţi... îl papă unii...

Vezi? Sunt vulpi pândind în coadă
O greşală, apoi sar...
Sar la gâtul omenirii
Şi de nicăieri apar...

Toţi vor bani... lichizi... Ori poate
Vile mari în Cotroceni...
Vor maşini.... mulţi cai putere...
Dar teren la Ungureni?!

Opozanţi sau neam integru,
Pentru un ciolan mai mare,
S-au înscris acum vreo lună
La Europarlamentare.

Iar noi, piele doar... şi oase,
Nu avem servici, nici casă,
Poate nu avem ce pune
Pruncilor flămânzi la masă.

Ce ne pasă nouă dacă,
Vulpi sau corbi, ori porci sau lupi,
Cum i-a botezat poporul,
Dorm cu roiul lor în stupi?

Toate trec... Şi-n agonie
Este biet popor român,
Turmă păşunând lumina
Şi mereu fără stăpân...

Se va scrie în istorii
De istoria prezentă...
Biata naţie română
În durere penitentă!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!