Destăinuire
Ieri, când plângeam,
m-am pomenit, vecină,
că pe obraz îmi curge
nu apă, ci lumină.
De-atunci n-am stare
mă întreb mereu:
să fi ajuns în ochiul meu
lacrima lui Dumnezeu?
poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ce suntem
Am promis că voi vorbi
Cu Dumnezeu.
Multe întrebări musteau
În pieptul meu.
Și-n cuvânt și în lumină
M-am născut,
Străin eram, eram stingher,
În Cerul Sfânt.
M-am risipit ca un ecou
În flori de mirt,
M-am înălțat mereu mai sus,
Mai fericit.
Dar n-am aflat în drumul meu,
Oh, n-am aflat,
Adevăratul Dumnezeu
Ce-am căutat.
Lumini ardeau în Cerul Sfânt,
Mângâietor,
Iar eu, un înger pământean,
Plângeam de dor.
Și m-am întors, un pământean
Cu suflet gol...
Suntem pământ, suntem pământ
Neroditor!
În lumea noaastră lacrimi cad
În tina grea,
Chiar dacă-n suflet încă ard
Frânturi de stea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai pomenit?
Să nu muncești
și s-ai venit,
ai pomenit?
Sau să muncești,
să fi furat,
e de-acceptat?
Să îți pierzi timp
în pregătit,
ai pomenit?
Sau să-ți plătești
testul perfect,
este corect?
Să minți ce vezi
că n-ai privit,
ai pomenit?
Să juri "parol"
'n proces pe rol,
nu-i obraz gol?
Să tot înșeli
cu-ademenit,
ai pomenit?
Să nu plătești,
băut, hrănit,
este cinstit?
Să îți bați joc
de omenit,
ai pomenit?
La tras în piept
să ceri respect,
nu e infect?
... Alte exemple
de nesimțit,
ai pomenit?
... Și de le știi,
poți să le scrii!
S-o pomeni?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistului Jean Cănăvoiu, care se laudă cu căciula cumpărată
Te lauzi că ți-ai luat căciulă
Frumoasă precum alta nu-i,
Dar, te întreb eu, ca naivul:
"Amice, ai pe ce s-o pui?"
epigramă de Spiridon Popescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri
suflet ce curge,
incet, incet,
pe mormantul meu...
... as vrea sa nu mai plangi,
as vrea ca sarutul a-mi fii mai dulce,
nu stiu...
lacrima ce-mi curge parca e tot mai rea,
si doare, te doare,
o simt mai grea...
in schimb ochii tai straluc ca in prima zi, mereu acea enigma,
mereu in delir...
inchizi ochii, soptit,
abia te aud:"-te iubesc atat de mult!"
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădină
Șterge cu un zâmbet lacrima care-ți curge
Simte durerea cum din ochi se scurge.
Las-o pe pământ să cadă beată de fiori,
Dar nu uita că-n urma ei o să înflorească flori.
Acele flori de lacrimă plantate de durere,
Vor înflori în zâmbetele pline de plăcere.
Și de plângi rugându-te să ai pic de lumină.
Cu fiecare lacrimă, o să îți faci grădină.
Dumnezeu te binecuvântează când îți dă iubire
Și o grădină plină cu flori și fericire.
Și de îți simți iar lacrimile pe obraz pictate,
Nu uita că florile mai trebuiesc udate.
poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inger
Carti nu vor putea sa stranga
Despre ingerii din cer
Ce ii face ca sa planga
Stiti cu totii e mister.
Nu vor sti ca doar un inger
Pentru dansa a murit
Si mai iute ca un fulger
S-a ascuns in infinit.
Nu vor sti ca el e moarte
Si e viata simultan
Pentru ea a fost o carte
Despre sacru si profan.
Nu e lacrima mai rece
Decat cea ce-o poarta el
Vreme vine vreme trece
Insa dansul e la fel.
Tot indragostit de fata
Care mult l-a mai ranit
Dar cuvantul ala.."Gata!"
I-a ramas intiparit.
Si de-atunci s-a stins amorul
Si de-atunci m-am stins si eu
Stiu doar lacrima si dorul
Si asa va fi mereu!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Lui Ion Popescu, care a reprodus, pe coperta unui volum de versuri "Masca geniului" de Murnu
Am citit a ta plachetă
Și te rog ca să mă ierți:
Geniul e doar pe copertă,
N-a pătruns și-ntre coperți.
epigramă de Spiridon Popescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Spiridon Popescu, care a fost dat în judecată pentru umorul său acid
Să facă haz de necaz
Românul e învățat.
Pe Popescu al său haz
În necaz l-a aruncat.
epigramă de Valeria Moroșan (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am oprit lângă tine
Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia răsăritenelor și apusenelor
basme. Și n-am găsit-o.
Numai târziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminția mea.
M-am oprit lângă tine, când tăcerea ta
mi-a spus: "Nu mă atinge!"
M-am oprit lângă tine,
descoperind că părul tău e o flacără
pe care vântul n-o stinge.
Și lângă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poezii (1963)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Doar întreb
Mă întreb și întreb
cu de-a sila mă întreb
și întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălța noi luna de lumină?
Mă întreb și întreb
cu aceeași silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naște
în iarbă pușca unui soldat?
Mă întreb și vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îți pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împușcătura unui soldat mort?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Când viața-mi curge)
Când viața-mi curge
Curge precum un șuvoi
Cum pot să cred că astăzi este ieri?
Că ieri a fost și a trecut
Și toate-au fost
Și nu mai sunt
Acum e zbucium
Tot ce trece-i încă viu
Nu trăiesc din amintiri
Dar amintiri vor fi
Presimt
poezie de Mihaela Cătană (octombrie 2005)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagina filozofală
amintiri mă însoțesc freamătă în lumină
stelele tremură sus pe bolta cerească
când natura geme, suferă, suspină
extinsă în adâncuri de genă omenească.
urc falnica Golgotă am ajuns la răscruce
acolo e mântuitorul... lacrima de lumină
păcatul metafizic l-a răstignit pe cruce
căci nu e om pe lume să nu aibă vină.
spaime dilată timpul cuibărit în suflet
mi-e greu să fiu atentă la neantul meu
toate oasele mă dor de-atâta umblet
am căutat apropierea de bunul Dumnezeu.
mă pierd în paradox mă regăsesc în sunet
în filozofia vremii mă adâncesc mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul este lacrima ce curge din ochiul minciunii.
aforism de George Ivan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Visul
Ieri m-am visat pe culmi cu cerbi
Ce-n pante-și caută culcușuri
Iar lupi în cete gri veneau
Parcă mânați de duhuri
Eu m-am speriat și am fugit
N-am vrut să văd dezastrul
Și m-am ascuns sub ram de pin
În loc oprindu-mi pasul
Pe-o stânca-abruptă se-nalță
Frumoasa mănăstire
Încerc să urc, dar Dumnezeu
Dă ora de trezire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu plângeam... și tu râdeai...
Visam la tine zi și noapte
Vroiam doar să te simt aproape
De lumea mea departe tu erai
Și eu plângeam... și tu râdeai...
În somn vedeam cum sărutai pe alta
Când mă trezeam eu sfidam soarta
Credeam că mă iubești, așa spuneai
Dar eu plângeam... și tu râdeai...
Azi eu pe tine nu te vreau aproape
Am înțeles, vei fi mereu departe
Domol s-a dus vremea, iubire
Cand eu plângeam și tu râdeai de mine
Să-ți amintești cu dor și cu rușine
Râdeai de-o inimă ce te-a iubit pe tine
C-am să te-aștept veșnic, așa credeai
Dar eu râdeam... și tu plângeai...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am căutat
Am căutat și caut. Căutând
M-am pomenit greșind. Din când în când
M-am pomenit din vina mea flămând
Și m-am însîngerat în spinii
De pe cărările spre zările luminii.
Dar dacă cineva gigantic va veni
Și mi-ar rosti: Eu îți dau viața toată
Neîncepută, nepătată,
Dar să mi-o dai apoi în seamă mie
S-o duc înspre visata zare purpurie
Pe drum neocolit, de netezime,
Pe drumul neștiut decît de mine...
Deci astfel de mi-ar spune
Eu aș simți că tot ce-mi spune-i putred,
Cu hotărîre i-aș răspunde: - Nu cred!
De poți schimba secara-n trandafir,
(...)
poezie clasică de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima fulger
Sângele tremură pe buza
Dorului redesenat de moaște
Și în spuza clipei își ia zborul
Poezia care-n ceruri naște.
Sincer am vorbit în sinea mea
Hematiilor ce mi te știu vecină,
Trupul plin de rouă-n sentimente
Curge în izvorul tainic din retină.
Stau ochii ațintiți spre generații,
Nimicitori din umbra frământării
Și cerul tot devine puf albastru
Și lacrima un fulger, încercării!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
ȘAH cu DUMNEZEU
- poetului gorjean Spiridon Popescu
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Vrând să îmi ridici moralul,
Ia-mi nebunul, ia-mi regina,
Tura ia-mi, da' lasă-mi CALUL!
Grigore Tunșanu
Adăugat de Grigore Tunșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucării cu lacrimi și cu libertate
Femeile au fost în viața mea
Ca jucăriile-n copilărie;
Ce mult plângeam pentru a le avea
Și-avându-le, plângeam de bucurie...
Apoi plângeam când una se strica
Sau când loveam o alta, din greșeală,
Când le pierdeam sau mi le confisca
Mama, cerându-mi aspru socoteală
Pentru năzbâtii... Doamne, iar plângeam,
Plângeam la fel când îmi erau furate,
Și tot în lacrimi știu că adormeam
Și mă trezeam în lacrimi, din păcate.
Iar de femei am plâns la fel de des,
Cu doar o diferență, alta nu-i,
Că jucăriile-mi nu și-au ales
Un alt copil, să fie ale lui.
Femeile sunt, unele sau toate,
Un fel de jucării cu... libertate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna viselor
Mă întreb cum oare eu
M-am născut să îți fiu zână?
Sau poate însuși Dumnezeu
M-a născut să-ți fiu inimă?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt visul deochiat?
Sau poate Tu, ca semizeu
Din inimă m-ai întrupat?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt tâmpla cea căruntă?
Sau am fost și sunt mereu
Zâna viselor cerută?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!