Mă întreb
Îmi întreb al meu destin,
Oare eu de ce suspin?
Poate din prea mult alcool?
Sau mi-e sufletul prea gol?
De ce simt cum dintr-o dată,
Se preling stropii de apă?
O fi ploaia cea de vină,
Sau durerea din inimă?
Gândurile nu-mi dau pace,
Ma lovesc ca niște ace,
În noapte am insomnii,
Oare tu când ai sa vii?
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre insomnie
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre durere
Citate similare
Zâna viselor
Mă întreb cum oare eu
M-am născut să îți fiu zână?
Sau poate însuși Dumnezeu
M-a născut să-ți fiu inimă?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt visul deochiat?
Sau poate Tu, ca semizeu
Din inimă m-ai întrupat?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt tâmpla cea căruntă?
Sau am fost și sunt mereu
Zâna viselor cerută?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre păr cărunt, poezii despre naștere sau poezii despre Dumnezeu
Vis
Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea ești altfel... diferit,
Prea iubești și ești iubit
Sau te pomenești, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Și cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?
Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbești, ce zâmbet ai!
Și nu-mi ceri nimic... doar dai
Nu știu cum... de ce exiști
Printre cei ce sunt prea triști?
Poate ești o amăgire,
Doar o stare, o trăire
Tu ești... oare? Ești real?
Am uitat tot ce-i banal...
Simt un freamăt, existență,
Poate vis... dar ce prezență!
Ești doar sufletul oftând,
Mă alini, te port în gând,
Eram ieri fără un mâine...
Mulțumesc, mă simt mai bine!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- poezii despre viitor
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Idolatrizare
Curioasă mai din fire,
Vreau să știu ce zace-n tine,
E nevoie de-o întâlnire,
Ca să te cunosc mai bine.
Ochii vreau să ți-i privesc,
Poate am să mă îndrăgostesc,
Zâmbetul tău e perfect,
Nu-ți găsesc niciun defect.
O fi vis sau realitate?
Sau tu ai ceva aparte?
Esti mult prea deosebit!
Vrei sa fii al meu iubit?
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre realitate, poezii despre perfecțiune, poezii despre ochi sau poezii despre cunoaștere
Acea stare...
O pisică fermecătoare e in stare
Să mă ducă peste a sufletului hotare
Nu înțeleg... Cum oare???
Ce-i de vină oare???
Stau cu ea la soare în brațe
Are priviri hoațe. si mi fură relele toate
Când ea în brațe îmi toarce, simt în al sufletului mațe
Că s sătul de relele toate, atunci când și bine se poate
Să arunci din suflet gândurile întunecate
Și să cauți in suflet în locurile îndepărtate
Cărora unii nu le dau dreptate
Simțurile colorate ce sunt însemnate
Simțiri însângerate azvârle le in valurile înspumate
Gânduri mate ce nu ți dau pace
Colorează le cu simțiri dibace
Și din rău fă bine... că se poate...
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre întuneric, poezii despre sânge, poezii despre simțuri sau poezii despre pisici
Un dor
Mi s-a făcut un dor nebun
De-o dragoste curată, nu oricum,
De-una adevărată și de bunătate,
Crezi, Doamne, oare că se poate?
Mi-e dor, așa, de-o caldă-mbrățișare,
De-o mângâiere și de-o sărutare,
Or fi prea multe, oare, astea toate?
Tu ce spui, Doamne? Crezi că se mai poate?
Tare mi-e dor ca seara să aștept
Să-i stau iubitului, acolo, lângă piept,
Ca inima bătând să i-o ascult,
Tu ce zici, Doamne? Oare cer prea mult?
Mi-e tare dor să simt că mă-nfioară
O dragoste, precum aceea de fecioară:
Curată, blândă și adevărată,
Crezi, Doamne, c-o să se mai poată?
Mi-e dor de omu-acela bun și iubitor,
De omul demn, și cald și răbdător,
Știu, Doamne, Tu ești înțelept!
Dacă există, ce zici? Oare să-l aștept?
Mi-e dor să vină omul meu cuminte,
Un om care iubește, ce nu mă minte,
Tu ce zici doamne? Ce spui? Îmi promiți
Că dacă-l merit, o să mi-l trimiți?
04.02.2017
poezie de Florentina Mitrică (4 februarie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre virginitate, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre promisiuni, poezii despre nebunie sau poezii despre minciună
Fantomă vie, femeia
Privesc în urma-timp și te găsesc pe tine,
Steaua Polară a orânduirii vieții mele.
Ai ascultat doar prea puțin din ce-ți spuneam.
Dar nu ai vrut, sau poate nici acum nu vrei
Să îmi accepți iubirea ce mi-ai declanșat... în vis.
Acum, au mai rămas doar urmele lacrimilor uscate
Pe fața inimii ce nu-și mai găsește rostul fără tine
Căci ai luat totul de când tu ai decis să pui tăcere și-ai plecat...
Dispărând în dimineață.
Și mă întreb ce oare iți dorești?!
Care a fost motivul schimbării tale?
Mi-e dor de chipul tău senin, mi-e dor de tine,
Oare ce faci acum? Oare ți-e bine?!
Glasul tău, zâmbetul, privirea de care m-am îndrăgostit, unde sunt?
Oare ești reală? Exiști? Da! Îți simt prezența!
Și-n orice colț de lume ai fi eu tot te-aș căuta și te-aș găsi!
Eu nu voi renunța și vreau să știi că acolo unde ești,
Gândul meu te însoțește, este mereu lângă tine
În fiecare noapte tu îmi tulburi visele,
Fantomă, iluzie a dragostei.
Aș renunța la tine, dar este ca și când aș renunța la viață
Și -aș accepta o moarte prematură a iubirii mele.
Doar dacă aș muri eu, tu nu ai mai exista...
Dar eu nu am de gând... să renunț la tine...
O dată cu lăsarea serii tu prinzi viață!
Fantomă a iubirii, vie în noapte!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre tăcere sau poezii despre stele
Visul din zori
Să îmi fii oare visul meu din zori!
Cu ochii degetelor, îți simt emoția în suflet.
Să îmi fii oare visul meu din zori?
Scânteie sau orizonturi noi de viață!
Dar ești mai mult, te simt, ești seva vieții
Cu ochii degetelor îți simt emoția în suflet
Iar palma mea și palma ta, decât o umbră vinovată,
Ce mângâie plăceri!
E încă noapte... Și eu aprind o stea în calea ta
Să nu orbecăim în șoapte...
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere sau poezii despre degete
Oare câtă apă strânseseră norii ce acopereau cerul aproape în întregime, nelăsând razele soarelui să încălzească și să usuce totul?! Erau chiar atât de îmbibați, încât ploaia să dureze atât de mult? Într-adevăr, nu mai plouase de câtva timp, fusese mereu foarte cald, deci într-un fel ploaia era poate binevenită, dar devenea supărătoare, pentru că era prea multă, dintr-o dată.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ploaie, citate despre timp, citate despre nori, citate despre apă sau citate despre Soare
Binecuvântare și chin
Binecuvântare și chin
Autor: Mihaela CD
Să fie oare doar o întâmplare? Este și
binecuvântare, e și chin
De când eu l-am pierdut pe tata, întruna
versurile-mi vin.
Și nu mă lasă noaptea toată, se-nvârt în cap, să
dorm nu pot
Când vreau să spun o rugăciune, mă rog în
versuri strop cu strop.
De-atâta durere amară?... m-am întrebat în al
meu chin
Să fie oare numai suferința ce-mi luminează
acest destin?
Deodată am devenit poetă și versurile-mi curg
puhoi
Nu știu de este binecuvântare, să fie un blestem
apoi?
De ce mi se întâmplă mie?... De ce a început
acum?
De ce n-am scris eu oare versuri în astă lume
pân' acum?
Și mă întreb încă o dată de nu se vor opri pe
drum?
Veni-vor luni și ani de-acuma așa durerea să îmi
spun?
Și n-am hodină noaptea toată, îmi pun o mie
de-ntrebări
De undeva, din depărtare, cuvinte zboară-n alte
zări.
M-așez și scriu, le pun pe foaie, așa cum vin, nu
le aleg
Și când termin mă simt de parcă eu am îndeplinit
un crez.
Așa îmi plâng acum durerea și versurile îmi
curg lin
Să fie oare o-ntâmplare? Este și binecuvântare,
e și chin!
poezie de Mihaela Cd
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre început, poezii despre tată, poezii despre suferință sau poezii despre somn
Oare
Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simți?
Și de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aș putea privi?
Fără trup oare tot eu aș fi?
Aș avea aceleași amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?
Stau nopțile și mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viața asta e doar un test?
Când firul vieții brusc s-a rupt,
Luminile ușor sau întunecat
Și toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?
Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuți,
Oare pentru altcineva ar mai conta?
poezie de Ciprian Ionuț Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre becuri sau poezii despre amintiri
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre frunze, poezii despre verde, poezii despre toamnă sau poezii despre sperieturi
Nick: Maria, iubirea mea... Îmi pare rău! Sincer, îmi pare rău că m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iartă-mă! Poți oare să mă ierți?!
Maria: Nick, iubitule... Nicky... Bineînțeles că pot, prostuțule... Te iert. Atâta timp cât nu o să mai crezi vreodată despre mine că aș putea să...
Nick: Ssst... Te rog, nu-mi reaminti că am fost în stare să cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla! Niciodată! Iar dacă s-a întâmplat acum, a fost doar din cauză că te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu aș putea trăi fără tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi viața mea fără tine; probabil foarte tristă. Nu vreau să te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
Maria: Nici n-o să mă pierzi, prostuțule!
Nick: Și mă vei iubi mereu la fel de mult ca și până acum?
Maria: Desigur, dragul meu. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Poate chiar și mai mult, dacă se va putea.
Nick: Mulțumesc, iubito.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre viață, citate despre iertare, citate despre tristețe, citate despre sinceritate, citate despre mulțumire, citate despre imaginație sau citate despre declarații de dragoste
Sufletul săracului
Cerul s-a ascuns în valuri
De nori grei... Acolo, sus,
În întunecata lume,
O speranță a apus...
Iată-un fulger că se-arată
Calea să nu-o lumineze...
Dor, de-atâta întristare,
Cum oare să viseze?
Cu săraci și mizerabili
Poate-un colț de pâine, poate
-o haină sau poate o casă
Să-i adăpostească-n noapte
În zadar sunt toate însă
Sănătatea i-a lăsat,
Fericirea stă ascunsă
Într-un colț îndepărtat.
Ei cu ce-s oare de mică?
Ce-au greșit? De ce tot plâng?
De ce soarta, mult prea cruntă
I-a cuprins de brațul stâng?
Primăvara-n suflet, oare,
Va mai fi cu-adevărat,
Sau nuci vor intr-o noapte
Fără a se fi schimbat?
Căci averea-i sărăcie
Și săracul e avut
Sufletu-i e plin de aur
De la a lumii început.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre vestimentație, poezii despre sănătate, poezii despre schimbare sau poezii despre pâine
Așteaptă-mă o clipă
Din cerul plumbuit, a început să cearnă,
Stropi mici, prea umiliți, de astă primăvară,
Încerc să mă grăbesc, să nu mă pierd pe sine,
Iubitul mea din vis, din noaptea mea subțire.
Pe părul meu puțin, cad picături de ploaie,
Le simt cum se preling pe șira-mi călătoare,
Am bluza mult udată, arăt, cam cum o fi,
Tot trupul îmi e apă, din mine, focuri vii.
De-ai vrea și de-ai să poți, așteaptă-mă o clipă,
Iar voi promite tot, de teamă și în pripă,
De teamă să nu pleci în mână doar c-o floare
E visul meu din nopți, pe visul meu cu soare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre primăvară sau poezii despre frică
Știu că e greu...
Prea repede te-ai stins ca o lumânare,
Pe mine acum sufletul mă doare,
Așa cum zilele au trecut cu soare,
În această zi durerea apare.
Uneori simt că nu mai am putere,
Când simt din nou acea durere,
Oare mă mai ridic vreodată
În viață să fiu veselă, o dată.
Când plâng inima mea slăbește,
Mă uit în sus și domnul mă-ntărește.
Pe toți să ne ajute Dumnezeu,
S-avem sănătate și să trecem de greu.
poezie de Eugenia Calancea (8 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre plâns
Insomniac
De ce ești treaz în miez de noapte?
Ce gânduri mintea ți-o străbate?
Ce îți produce insomnie?
Și-ți umple sufletul de agonie?
Deși e liniște deplină,
Ecoul singurătății răsună,
O stare morbidă își face loc în tine,
Renunță! Nu te minți că va fi bine!
Dar oare a cui e vina?
Că ai început să fii precum Luna.
În orice noapte strălucești,
Dar ziua mereu te odihnești.
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre odihnă
Tainele clipelor
Ieri gândurile îmi păreau ca blocuri de granit
Pe care-eternitatea înghețase,
Și mă-nchinam la ele ca păgânul
Ce roagă marmurele sfinte să nu-l lase
De duhurile negre ispitit.
Azi gândurile-mi sunt ca trestii ce se pleacă,
Și simt o bucurie ne-nțeleasă
Văzându-le așa plăpânde
C-ar tremura și de-un suspin,
De-o șoaptă...
O, vraja-amețitoare a gândurilor blânde!
Ce oare a venit să schimbe dintr-o dată
Viața rece-a sufletului
Ce mister?
Și ce să fie raza rătăcită
Ce-a coborât s-aducă-nduioșare
În gândurile prinse-n lanț de fier?
... Un cântec se aude-n stradă,
E cântecul banal, dar tragic, ce-nsoțește
Pe cei ce spun adio celor vii
Și soarele ferestrele dezmiardă...
O, cum uitasem, primăvară, c-ai să vii!
poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre tragedie, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Oare sunt eu?
Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre rușine
Oare pot fi eu...
oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roșu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?
Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice șoapte?
oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?
oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
oare pot fi...
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?
oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu știu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi sau poezii despre roșu
Nopți îmbrăcate în mătase albă
Nopți îmbrăcate în mătase albă
În sufletu-mi se-așează liniștit
Mi-e gândul somnambul și obosit
De nopțile ce s-au țesut în salbă.
Însingurat ca floarea cea de nalbă
Care în loc stingher a răsărit
Îmi pare că-n destin s-au contopit
A mele gânduri și cu noaptea albă.
Mă tot întreb de răsări-va soare
Aducător al timpului senin,
Cât va mai fi până atuncea, oare?
Aștept doar în durere sau suspin,
Speranța zilei tămăduitoare
Ce-alungă noaptea albă și-al meu chin.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Petre Gigea-Gorun despre noapte, citate de Petre Gigea-Gorun despre timp, citate de Petre Gigea-Gorun despre gânduri, poezii despre flori, citate de Petre Gigea-Gorun despre flori, poezii despre alb, citate de Petre Gigea-Gorun despre alb, poezii despre Soare sau citate de Petre Gigea-Gorun despre Soare