Trebuie doar să crezi

că ai putea să zbori cum fac
geniile măcar din întâmplare
noaptea pe frica pictată
de goya în uleiuri de măsline
unde şprotul zboară şi oftezi
eşti gata plictisit în lumea
creată de eroii scăpaţi din vis
spovediţi de mântuială pe sunet
de chitară clasică coboară
din abis pe-o rază de soare
trebuie doar să crezi şi să visezi
că o să creşti cu pensula în mână
şi lumea lui goya e lumea ta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

E noapte, mi-e frică şi gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiţi,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiţi,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viaţa,
aş vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceaţa.

În lumea de monştri, de lacrimi şi chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corespondenţe

cei care se cred genii
s-ar putea chiar să fie
pentru că sunt nebuni
şi nu au noţiunea de modestie

nu se deosebesc de ceilalţi
pentru că nici măcar nu-i vezi

trebuie doar să crezi
că undeva
într-un film care se derulează
de-a-ndoaselea

cărţile se deşiră în picturi de Goya
şi geniile se vindecă

de paranoia

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Coboară jos"

Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Şi-atunci vei mulţumi frumos
Că nu eşti jos.

Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Şi - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!

Coboară jos doar un fuştel
Din scara ta, hai, uşurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.

Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poţi! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e şi-n alt'
Cum e şi-n 'nalt.

Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-aşa a vrut-o el,
Poetu'-acel.

Ştia de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.

Licenţă este, literaţi!
Şi sunt atâtea, încetaţi!
Poeţii, de când lumea e,
Pot scrie-orice!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea

în urmă şi urcă în bentley
aşa beat cum eşti
cu baxul cu beri amstel
la cutie vine starea
de euforie exagerată
pleci din casa iubitei tale
după ce o închizi în garderoba
unde ai pus un cadou
conduci maşina din stâlp în stâlp
eşti vedeta care-şi permite
să moară la volan pentru o stare
de ebrietate avansată
încă crezi că eşti nemuritor
dai cu bentley-ul tău
în maşina de poliţie din care ies
doi în uniforme albastre
toată poliţia din lume are
uniforma albastră şi pistolul
la brâu în teacă lângă cătuşe
accelerezi fără să ştii ce intenţii au
laşi lumea în urmă şi urci
în bentley-ul scump cât
o viaţă de om irosită
după ce-ai fost o vedetă
jucai fotbal la echipe celebre
şedinţa de autografe putea ţine
săptămâni în şir te închideai
cu femei şi băutură
în case conspirative deconspirate
de hienele din mass-media
care te fac celebru
sau te distrug în câteva zile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunet de chitară

Linişte şi pace
Tristeţea pătrunde
Toată lumea tace
Fericirea se ascunde
Într-un colţ, ascuns
Cântă şi tresară
Un zgomot nespus
Un sunet de chitară.
Plăcut auzului, dar
Se aude încet
Se aude clar
Un sunet inocent.

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

În noaptea asta cad
picături grele de jad,
ca bucăţi de lemn tăiat
din abis fortificat,
pe o mână acum deschisă
dar de fel mereu închisă.
Strada-i pustie şi universul e gol...
un dangăt de clopot se-aude uşor...
O strofă se exilează din mână,
bătaia de armă pare stăpână,
spre păsări golaşe se-adună
şi râuri formează-n cunună,
pe fruntea-mi se-aşază nebună.
Dar cărui loc aparţine exilul?
De ce trebuie să-nghit pelinul?
Unde locuiesc nelocuitorii Pământului
ce-au părăsit sălaşul mormântului?
O formă de pahar are lumea
c-un văl susţinut după gât...
Eu beau din iubirea eternă,
la soare şi lună mă mut.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tot ce zboară se mănâncă...

... de pildă zbori din parlament
ori din partid doar dat afară
zbori pentru-n timp nelimitat
prin aer pentru-o altă ţară...

nu zbori aşa la întâmplare
Dubai-ul este ţinta lor
să vezi distracţie acolo
pe muzică de tricolor...

am încercat şi eu odată
să zbor cu calm într-un relaş
şi am ajuns din întâmplare
nu în Dubai ci îngeraş...

pe-un nor de gaz acolo sus
contrar acelora promise
am înjurat şi m-am aprins...
uitasem gazele deschise!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndoiala

stau între două lumi
cred că aş putea pleca
la primul anevrism cerebral
să părăsesc lumea
să nu plec aşa grăbit
un echilibru fragil într-o bă
taie de inimă
trebuie să re
vin în lumea asta bună
sau rea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia pictată

Femeia-i păpuşă pictată
Frumos de razele de soare,
În ochii ei e lumea toată
Şi ea în lume e o floare.

Se-ntinde pe nisipul clipii
Clepsidră dulce de amor,
Adună zborurile aripii
Şi le aşează sub picior.

Saltă în valuri maiestuos,
Ar vrea cu braţele s-atingă
Iubirea omului frumos
Şi cu săruturi să îl ningă.

Topite-s miile de gusturi
În trupul ei frumos, de vis,
Bărbaţii şlefuiesc în busturi
Ardoarea ei ce i-a cuprins.

Ori ea, femeia, cea pictată
Frumos de razele solare
Îşi pune-n forme ciocolată
Să guste lumea visătoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul stângaci

încearcă să se sustragă din lumea
măsluită de cei mari şi pricepuţi
alege un colţ de rai pentru refugiu
se culcă pe-o ureche scăpând
hăţurile din mână fără griji
cât va sta nu ştie în adăpostul
anti-lume şi îşi varsă ultima lacrimă
pentru tot ce trece pe lângă viaţa lui
atârnă pe pleoape lenea tânărului
care şi-a realizat culcuşul călduţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul inimii

[priveghi în lacrimă]

verbul în care mă mişc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipseşte ţipătul
vântul din velă
încătuşat

ticăie
inima ta învaţă să iasă din mare

din şolduri legănate curg voluptăţi striate
surpă curcubeie însângerate dinţii mei scăpaţi din varniţa morţii
lumea întinsă pe-o roată pătrată
îşi caută în tortură
echilibrul

verbul meu despică fulgerul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea văzută

prin balonul de săpun
semăna cu un bostan
de
piatră cenuşie des
cântată la orgă şi pian
de paisprezece miliarde de mâini
interpretând aceeaşi melodie
era lumea şlefuită şi băgată
- n balonul care sclipea
la soare omul părea hap
sân de femeie (?!) dragostea
ar putea salva lumea văzută
prin balonul de săpun
(?!) făcut în vacanţa mare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş găsi

Te-aş găsi chiar şi în tăcerea ce-mi învăluie sufletul,
pentru că orice sunet n-ar avea ecoul inimii tale.
Te-aş găsi chiar şi în întunericul ce înghite orizonturile,
pentru că orice umbră le-ar învălui,
n-ar putea să lase nici o urmă.
Te-aş recunoaşte în fiecare bătaie a inimii mele,
unde nici un vis n-ar putea să te ascundă.
Tu nu eşti parte din lumea asta,
aşa cum eu nu sunt parte din ea.
Existăm împreună la marginea timpului,
simţindu-ne eternitatea.

poezie de Emilia Mariam (16 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul inacceptabilei despărţiri

Când voi pleca pe veci din lumea asta
Cum fiecărui pământean i-e scris,
Am să m-avânt spre-al Cerului abis,
Lăsând în urmă tot ce-a fost şi basta!

Găsind o viaţă-n Rai, de nedescris,
Mă voi deprinde lesne cu aceasta,
Când voi scăpa pe veci de lumea asta
Cum fiecărui pământean i-e scris...

Dar pururi voi dezaproba năpasta
De-a nu-ntâlni din nou, în Paradis,
Privirea caldă, zâmbetul de vis,
Lumina vieţii ce-am trăit - nevasta!

Când singur am s-o şterg din lumea asta...

rondel de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil

mă gândeam aşa şi eu ca păcătosul
că tare important mai trebuie să fiu
de ostenit-a zeul din lutul lui să mă sculpteze
cum chiar de-aş vrea a obiect de artă nu arăt
că uite timpul cum zi de zi valoarea-mi umileşte
probabil am ceva de împlinit pe lumea asta
de m-a creat şi răbdător îmi iartă toate cele

şi cum mă frământam să-mi aflu rostul
mi-am zis să-ntreb pe unul mai deştept ca mine
aşa ajuns-am la locul unde maestrul odihneşte
i-am ciocănit sfios gorunul n-o să credeţi
s-a despicat deodat' misterul şi în faţa-mi
din templul său de pietre mi-apare filozoful
purta pe cap corola de lumini intactă
iară din ochi-i acum negri curgea noaptea
să nu-l şochez l-am luat aşa uşor pe ocolite
despre enstatic şi ecstatic ori diferenţialele divine
până mi s-a încins dogmaticul eon
de-a trebuit matricea stilistică să îmi deschei

da'-ntr-un final ajuns-am acolo unde mă durea
i-am explicat că sunt şi eu un anonim
şi-am întrebat cum aş putea să ajung mare
abia închis-am gura că în luciferica-i tăcere
deodată-aud cum dureros îmi clopoteşte mintea
doar te visezi în lumea asta pământeană nu exişti

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vin din lumea lui foaie-verde

Eu vin din lumea lui foaie-verde
De unde dorul este pribeag,
Unde dragostea ni se pierde
În tot ce-i frumos şi ni-i drag.

Eu vin din lumea lui Făt-Frumos,
Unde totul este iubire,
Cânt doina pe fluier de os
Şi caut calea spre fericire.

Eu sunt făcut din lutul barbar
Ţara –o doică cu sânul plin,
De la ea am supt lapte cu har,
Dar şi mierea şi vinul pelin.

Îmi pare c-aud depărtările cum
Plutesc pe aripi de dulce mătase,
Pe toate-aş vrea să le-adun
Din rune trecute, din vise şi oase.

Sub fruntea adânc-a Carului -Mare,
Scârţâie cumpăna fântânii şi-atât,
Doamne, unde-i mâna Ta, oare,
Să mi-o pui drept fular peste gât?

Eu vin din lumea surâsului Tău
Şi glasul duios îmi sună-n timpan,
Eu nu Ţi-am făcut nici un rău,
Trece-mă, Doamne, frumos în alt an.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn pentru soare

Soare! Îmi plac razele tale,
Garoafă-aurie cu multe petale,
Tu a mea faţă-mi ‘veseleşti
Când pe mine mă priveşti.

Şi parcă, cu-a ta lumină-mi spui
Că tu eşti al nimănui,
Că n-ai prieteni, n-ai duşmani,
Şi ai milioane de ani.

Toată lumea te iubeşte,
Soare trist, nemuritor,
Adu-ne-o rază de speranţă,
Pentru-al nostru viitor.

Adu-ne fericirea şi iubirea, soare!
Fă din lumea asta o mare sărbătoare,
Ajută-i pe cei nefericiţi,
Mântuieşte-i pe cei părăsiţi.

Pentru îndrăgostiţi trimite-o rază, Ca să-i ai mereu în pază; Iar mie dă-mi bucurie, C-apoi om vedea ce-o să mai fie!

Soare fii mai fericit! Că tu eşti cel mai iubit, Tu ne-aduci lumina cea bună, Şi faci lucrurile să meargă strună.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea din marginea lumii

În lumea din margini de lume,
că-i noapte sau zi... hoinăresc,
iar gândul, un pegas anume,
mă poartă în zboru-i ceresc.

Ajung, uneori, pe-o câmpie
cu vise ascunse-n culori
ce fac bucuria să-mi fie
o mare cu valuri din flori.

Acolo, te-aştept cu răbdare,
pierdut printre-atâtea minuni...
Tu vii, îmi răspunzi la chemare,
apari, strălucind, din genuni,

din lumi de la margini de lume,
din basme, legende, sau... nu!
Tu vii dintr-o stea cu un nume
ce-l ştiu numai eu. Tu eşti... Tu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te afli în unul din momentele în care crezi că toată lumea are ceva cu tine, s-ar putea ca tu să ai ceva cu toată lumea.

Luca Filip
Adăugat de Luca Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!