Rondel la 72 de ani
(mie însumi)
Îmi fierbe sângele în vene,
Mă simt mai tânăr astăzi ca și cum
Aș fi lăsat la margine de drum
Să sorb din cele damigene...
Atent mă uit la foto în album
Și văd doar riduri pe la gene
Îmi fierbe sângele în vene
Mă simt mai tânăr astăzi ca și cum...
Mă mișc greoi, mă mișc alene
Sunt tot o arșiță, sunt tot un fum
Simt anii cum se-adună în duium
Dar nu mă las cuprins de lene...
Că-mi fierbe sângele în vene!...
hipersonet de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mireasma nopții
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
mă simt cuprins de-o odioasă lene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (24 august 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Ene
De când noaptea s-a lăsat
Mă cuprinde-o dulce lene
Nu mai e mișcare-n sat
Somnul cade peste gene.
De pe deal luna bălaie
Urcând pe boltă alene
Varsă peste noi văpaie
Somnul lunecă pe gene.
Făcliile nopții se-aprind
Umbre se resfir în trene
Gândurile mă cuprind
Somnul s-așază pe gene.
Și zefirul zburdă lin
Peste dealuri și poiene
Totul e de farmec plin
Somnul picură pe gene.
Păsările în frunziș
Își ascund căpșoru-n pene
Într-o boare pe furiș
Somnul vine pe furiș.
Curge la sfârșit de vară
Sângele domol în vene
Ca o plăcută povară
Somnul apasă pe gene.
Și-n această feerie
Vreau să dorm ca după scaldă
În deplină armonie
Lângă inima ta caldă.
Să visez că-mi spui povești
Legănându-mă alene
Să-mi șoptești că mă iubești
Cu glas dulce de... Moș Ene.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpitanul Dudley Smith: Cel mai înțelept este să stai departe de un om atunci când îi fierbe sângele.
Ed Exley: Sângele lui fierbe mereu.
Căpitanul Dudley Smith: Atunci poate că ar trebui să stai departe de el tot timpul.
replici din filmul artistic L.A. Confidential
Adăugat de Adelina Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trag de vene
până ajung unde trebuie
să ajungă dacă și-ar propune
cu acele care le răscolesc
și nu pleacă. îngerii au nevoie
de mine. sunt bolnavi, doamne
trag de vene ca de fiare
un culturist cu o plantație
de cânepă indiană. plec
să nu mă fac medic
nu vreau să ascult inima
legată tainic de vene
stau cu mâinile la spate
legat de vene cu vene irigate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierbe sângele într-însul.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierbe sângele în el ca într-un rac mort.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasma nopții...
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
astept să curgă timpul mai alene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (septembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierbe sângele
Când la tine, când la mine,
Facem planu-a ne iubi
Prin mătăsuri opaline,
Nimeni să nu poată ști.
În privire... arde dorul
Ochilor, ca un cuvânt
Ce atinge-ncet piciorul
La o palmă de pământ.
Fierbe sângele, eretic,
Netezind sacre minuni,
Așezate mult prea etic
Între fluturi și lăstuni.
Fără a stârni... regrete
Și-a huli pe nu știu cine,
Nu vom pune etichete
Nici la mine, nici la tine
Din prea plinul de ispite
Vom alege doar puținul
De păcate ne-mplinite,
Ce au gustul ca pelinul.
Și-n iubirea de-o noapte
Abia-ncinsă... de rubine
Pică mir de țâțe coapte
Ahhh!!!... ce bine!
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj autumnal
Mustul și-a intrat în rol
Fierbe în butoaie
Plătesc astăzi greu obol
Micii, mici... de oaie!
epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi?
Acum nu mai mă dori Tu!
Acum mă doare lumea!
Lumea toată la olaltă!
Ma doare timpul,
Cel trecut, cel prezent!
Cel încă nevenit!
Mă dor durerile în piept,
Mă dor ochii secătuiți,
Mă arde un dor de prea mult timp,
Mă fierbe, îmi fierbe sângele în vene!
Stii....?
Mă dor chiar anotimpurile toate!
Nopțile și visele, diminețile!
Mă dor că nu au fost ale noastre!
Mă dor zilele și lacrimile!
Mă doare tot, tot răul din mine!
Mă doare chiar și binele!
Și... și nu știu ce să mai cred,
Ce să mai.... aleg?
Când nu mai e ce-alege!
Mă doare ce-i dincolo de Noi,
Ce-i dincolo de viață,
Dincolo de moarte!
Mă doare teama de eternitate!
Mi-e teamă să nu mă pierd!
Dar cum să mă mai pierd,
Când sunt pierdut demult!
Și totuși mă bântuie un gând!
Mă bântuie o teamă!
De-acum, demult!
Sau dintr-o altă viață?
Dintr-o altă lume?
Îmi pare totul lipsă,
Totul un pustiu
Și sună a gol dintr-un....
Prea plin!
Și totuși nu-i un vis,
Și totuși suntem Noi!
Și totuși mă doare vina...!
Vina de a te iubi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ne face tristețea să pălim. Tristețea, îngustând orificiile inimii, face ca sângele să curgă mai încet prin vene, și devenind mai rece și mai gros, să aibă nevoie de mai puțin loc în ele;astfel că retrăgându-se în venele cele mai largi, care sunt cele mai apropiate de inimă, sângele părăsește venele cele mai îndepărtate. Dintre ele mai vizibile fiind cele ale feței, aceasta apare palidă și descărnată, mai ales când tristețea este mare sau când ne cuprinde grabnic, cum se întâmplă la spaimă, a cărei surpriză întărește acțiunea care strânge inima.
citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună... îți e dor de mine
Unde-i lupul foarte tânăr,
Care îmi urla în vene?
Fire albe stau să-mi număr
Și pe creștet și pe gene
Luna strigă a urlare,
Îi e dor de glasul meu,
Unde sunteți voi mioare,
Care îmi șopteați mereu?
Stau de vorbă cu năravul,
Îl simt obosit un pic,
E același, însă dragul,
Își dorește mai nimic
Mă ridic, dureri de oase
Se alintă... să le simt,
Într-un zâmbet cresc grimase,
Dar încerc ca să le mint
Lângă cerul plin de stele
Apă limpede aștern,
Să adorm pe lac cu ele,
Între noapte și etern
Ce mai sunt? Adânc de simțuri
Oglindit în ce am fost,
O poveste peste vremuri,
Altă lună... un alt rost
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ghimpii
de trandafir
îmi parfumez
sângele
din vene
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Nu pot să mai adorm, să știu că nu mă mai trezesc,
Iar visul, doamne, mă distruge, am iubit și încă iubesc.
Alege-mi tu o cale să mor, dar să nu doară,
O viață întreagă m-a durut, și asta mă omoară.
N-aș fi putut să o opresc, chiar să fi încercat,
Cand intreaga mea putere în gol ma abandonat,
Eu aș băga și mâna-n foc, și jur, n-aș fi putut,
La cât de sincer am iubit și cît de tare a durut.
Dar mă supără durerea, ca drogul mă amețește,
Îmi fierbe sângele în vene, pe suflet mă topește.
M-a făcut să înnebunesc până-n pragul disperării,
M-a lăsat nebun în haos și m-a aruncat uitării.
Să mă plimb din iad in rai și să-mi gasesc un loc,
Că mă arde conștiința, așa cum arde un foc,
Si de-oi striga eu tare că vreau cumplit să mor,
Atunci o să mă-mbie-n moarte cel mai mare dor.
poezie de Ionela Hondreac (26 iulie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor de dor
Inima mea
Fără de tine,
Sângele meu,
Palidă stea,
Ninse coline
Cu brebenei,
Dalb Dumnezeu
De ghiocei...
Sângele meu
Fără de tine,
Inima mea,
Roșu ateu,
În vene pline,
Curgând în van,
Arzândă stea,
De foc satan...
Inima mea, sângele meu,
Șnur împletit: drac, Dumnezeu...
Ce mărțișor în piept purtat
De dorul tău, vis alb-roșcat!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie însumi la cei 71 de ani
Acum când viața-i cu dobândă
Mă simt mai tânăr și inving;
Nu-i un miracol, e-o izbândă
C-am reușit că să-i ating!
epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă, nu pierde clipa
Sărută-mă!... nu pierde clipa
Cuprinsă-n palme de păcat
Și-ncearcă a-nteți risipa
Veșmintelor... până la pat.
Aruncă-le!... i-așa de bine
Să simt pe piele buze moi,
Ce-mi sorb adâncurile pline
Și mierea fluturilor... goi.
Sărută-mă!... nu pierde clipa
De îndrăzneli care mă ung
Ca un fior, născut din pripa
Ispitelor, ce nu-mi ajung.
Stârnește-mă!... și mă aprinde!
Descătușând trăiri rebele
În trupul care mă cuprinde
Cu fulgere de dor... și stele.
Sărută-mă!... nu pierde clipa
Când fierbe sângele în noi
Și ceru-și scutură aripa
De nebunie... și de ploi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea uneori ne fierbe fără să știm
Iubitul meu imaginar dragă Kitty sună fantastic
Un adevărat SF verbal Dar asta e Sunt îndrăgos
tită Sunt îndrăgostită Sunt îndrăgostită Sunt așa
de fericită că-mi vine să țip Doamne se-aude
Simt cum fericirea fierbe-n mine Alături cineva
își toarnă un Chateau Latour 1932 într-o cupă
de cristal Mâncăruri și porțelanuri extrafine Gus
tul fabulos al vieții mă amețește Simt camera învâr
tindu-se în jurul meu Offf și soarele din plafon ca
re nu mai apune odată Unde naiba mi-i pistolul
Vreau să dorm
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea
Încântătoare maiestoasă...
Visări de-nalt, printre poteci.
Îi simt suflarea răcoroasă
De trunchiuri zvelte, ape reci.
Ce mic sunt printre colosali
Cu vene groase-n rădăcini...
Miresme de giganți florali
Se scurg din vârfuri de tulpini.
Mă simt în trup de uriaș
Ce-mi dă fiori de neștiut.
Îmi caut riduri de făgaș...
Mă simt infim, sunt un pierdut.
Iuțesc și inimă și pas,
M-afund în pat de frunzăriș,
Am gât uscat, sunt în impas...
... Ajung, mă scald în luminiș.
E plin pământul de verdeață;
E reavăn, cu mirosuri fine.
Narcise-mi dau parfum de viață...
E tril și zumzet de albine.
M-afund cu pieptul printre flori,
Jur-împrejur e-un verde sobru.
Sunt mii de falnici slujitori...
Rămân cu ei... copil de codru!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostitii de pe munte
Le fierbe sângele (lobează)
Urcând mereu de parcă zboară
Deși-s prieteni, se stimează
Și totuși se mai... trag pe sfoară!
epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!