În secolul 21, încă mai sunt oameni care n-au văzut marea, dar văd sărăcia în fiecare zi.

Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia ne sugrumă

În dulcea ţară România,
Viaţa e tot mai amară.
Azi e "dulce" sărăcia
În amărâta noastră ţară.

Cu tentaculele-i multe
Sărăcia ne sugrumă.
Umple ţara de morminte.
Pe toţi ne transformă-n humă.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe oameni...

Sărăcia îi uneşte.
Bogăţia îi dezbină.
Moartea pe toţi îi primeşte,
Nu ţine cont de doctrină.

Bine-ar fi, cât sunt în viaţă,
Oamenii să împlinească
Dumnezeiasca povaţă:
Ca fraţii să se iubească.

poezie de Dumitru Delcă (10 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De teama corona virusului, unii oameni îşi dezinfectează mâinile, dar sufletul nu. Acolo mai sălăşluieşte încă otrava.

Dumitru Delcă (24 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

Te-am strâns sărutându-te, Radă,
Târziu într-o noapte d-april —
Azi mai fiecare copil
Ne cäntä iubirea pe stradă.
Că oameni deşi n-au ştiut
De noi şi de tainele noastre,
Dar stelele bolţii albastre
Văd toate, şi ele-au văzut.

Şi-o stea, căzătoare din cer,
Ea mării ne-a spus sărutarea,
Şi luntrei ne-a spus apoi marea,
Iar luntrea ne-a spus la năier.
Pe ţărm erau stoluri de fete
Cu drag de năier ascultând —
Şi ele râdeau scuturând
Flori albe din negrele plete.

Iar fetele-un cântec făcură
Şi-i deteră aripi de vânt;
Batjocur-au pus ele-n cânt
Şi patima, dragă, şi ură.
Şi astfel, de noaptea d-april
În lume sunt cântece, Radă;
Ne cântă iubirea pe stradă
Azi mai fiecare copil.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărituri pustii

Lumina încă mai pâlpâie-afară,
Lumea se pregăteşte pentru încă o seară,
Azi se vor naşte iubiri pe pământ,
Alte muri-vor, alte mai sunt

Sunt nopţi în care-ţi aud răsuflarea zâmbind,
Din întuneric mă-nchin aceluiaşi gând:
Eşti lângă mine, mă iubeşti... sunt om,
Nopţi când doresc să visez că nu dorm...

Dar când mă trezesc – şi privirea nu-nşeală -
Văd camera albă, tăcută, dar goală
Şi-atunci înţeleg că tu nu mai vii...
Nu vreau să mai văd răsărituri pustii!

poezie de Daniel Dumitru
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te, române

Deşteaptă-te, române, că nu e prea târziu
Şi apără drapelul, cât încă mai eşti viu!
Nu lăsa neghiobii să-şi bată joc de el!
Ei au capul aiurea, deci minte n-au de fel.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul XX a fost secolul sângelui, secolul în care oamenii au putut să-şi imagineze şi să realizeze genocidul evreilor, secolul Auschwitz-ului, al victimelor persecutate naziste, precum şi secolul tragediei comuniste, al lui Jan Palach, al Gulagului, al ororilor stalinismului.

citat din Walter Veltroni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni care îşi iau viaţa singuri, în timp ce alţi plătesc scump pentru a o păstra.

citat din Dumitru Delcă (2 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farul

Aprinsă undeva-ntr-un loc ascuns
Pe cuprinsul mării, nu prea departe,
("Un mic recif," Căpitanul nostru-a spus)
Am văzut sclipind o lumină-n noapte.

El mi-a spus că se-află-n far acolo unde,
Pe marea cu primejdii nu puţine,
Trăiau în singurătate oameni care se-ngrijeau
Ca fitilul lămpii să ardă pentru mine.

Pentru mine, pentru el, pentru fiecare navă
Care traversa acele ape-ntunecate.
Mă gândeam că era ciudat ca-n liniştea fluidă
Să stea mereu acolo, zi şi noapte.

Ei n-au magazine, n-au ogoare şi n-au străzi;
N-aud nici freamăt de frunze pe cărare,
Şi-adeseori sub picioare furios le urlă
Talazurile-n cavalcada lor aprigă pe mare.

Iar când noi dormim, ei stau de veghe
Întinzând peste fiecare val, până-n hăt depărtare,
Un braţ lung de lumină călăuzitoare
Un fel de saulă legată de colacul de salvare.

poezie de Marjorie Wilson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ca şi copiii sunt şi oamenii mari care n-au văzut încă adevărate opere de artă.

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviri

Te văd, stii că te văd,
am privirea ageră,
urmată de simţ

Te văd, stii ca te văd,
când în ploaie fulgeră
să zăresc mă întind

Ştiu că sunt văzut,
mă acoperă ceaţa
dar se vede faţa

Ştiu că sunt văzut,
o urmă de aţa,
neştearsă de viaţă

Te vad şi mă vezi,
te cred şi mă crezi,
suntem stele verzi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om te vede în felul său. Dar sunt şi oameni care nu te văd.

aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Lumina expresiei (decembrie 2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e cel ce prinde
post de slugă la argat.
Până acolo se întinde
sărăcia ce ne-aţi dat.

catren de Dumitru Delcă (20 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi întreabă "De ce?". Eu visez lucruri care n-au mai existat şi întreb "De ce nu?".

George Bernard Shaw în Înapoi la Matusalem (1921)
Adăugat de Irina Burniche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet deschis

Atâtea bogăţii am strâns în ochii-mi blânzi şi părul nins
Dar când furtuna a venit doar o epavă-am devenit!
Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea ori
Şi, leneşii, au adunat nisipul ce m-a îngropat.

Sunt o epavă prea bogată în aur şi în diamante!
A mea e marea, marea toată la fel şi stâncile înalte!
Văd cum se zbat în zarea strâmtă, marea le pare prea adâncă...
Îi văd izbindu-se de stâncă şi, orbii, mă ocolesc încă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la viaţă am poruncă

De la viaţă am poruncă:
Dacă vreau să trăiesc încă,
Să beau vin, să mănânc şuncă,
Să mai pot cosi pe luncă,
Că nu se moare de muncă.

Eu sunt protejat de muncă.
Viaţa-n moarte nu m-aruncă.
Cu zer şi brânză mă hrănesc,
Cu pastramă şi cu şuncă,
De-aceea nu îmbătrânesc.

Mă simt încă-odată tânăr,
Şi tot mai îmi place încă,
Anii trecuţi să mi-i număr
Mergând la coasă în luncă,
Cât este vara de lungă.

Ba mai mult decât atât,
Am o poftă mai adâncă.
Să-mi pun fularul la gât,
Să urc muntele cu stâncă,
Să văd luna cum se culcă.

Dacă mai vreau să trăiesc încă,
Mai am încă o poruncă:
Să beau apă de sub stâncă,
Din munţi cu vale adâncă,
Să stau şi la umbră-n luncă.

Aşa, viaţa-mi va fi lungă.
Am timp să strâng bani în pungă.
Relele n-au să m-ajungă,
Greul vieţii se alungă,
Moartea să nu mă înfrângă.

Cu o gândire profundă
Omul de azi nu se-afundă.
Mintea nu îi e bolândă,
N-are nimic să ascundă,
Şi binele-n viaţă abundă.

poezie de Dumitru Delcă (7 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru întrebări

De ce lumina îl părăseşte pe om?
De ce îl acoperă "noaptea" rece şi hâdă?
De ce soarta îl face din om neom?
De ce uneori viaţa este mult prea crudă?
Sunt întrebări pe care, de mult eu mi le-am pus,
Sunt întrebări la care, încă mai aştept răspuns.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

Am văzut in oameni iubirea,
Dezgheţa focul cu căldura ei
Dar pe mine m-a îngheţat mâhnirea,
Că în sufletul meu numai existau scântei.

Am văzut suflete calde, arzând,
Păcat erau închise in corpuri reci
Orgoliu îngheţând focul pe veci
Timpul îl văd de parcă stând.

Am văzut cum de mâna se plimbau
Ura şi iubirea părea că se cunoşteau,
Sunt chiar prietene foarte bune
Merg oriunde, ucigând o întreaga lume

Am văzut o altă viaţă,
Pe care-aş vrea să o trăiesc,
Neavând nimic în faţă
Şi o fată pe care o iubesc.

poezie de Miron Iustin (15 noiembrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!