Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea fosnesc...
În palmele întinse le prind necontenit,
Asa cum cad, cu pete de soare vestejit.
Cad fosnitoare frunze sau clipele se cern?
Odată la picioare speram să ti le-astern...
Deopotrivă, toate sub talpa mea fosnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foșnesc.
În palmele întinse le prind necontenit
Așa cum cad, cu pete de soare veștejit.
Cad foșnitoare frunze sau clipele se cern,
Odată la picioare speram să ți le-aștern...
Deopotrivă toate sub talpa mea foșnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
poezie clasică de Eusebiu Camilar din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea fosnesc...
distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi în ochi cu toamna
Măsor clipele cu frunze
măsor clipele cu nori
tainele nu sunt ascunse
doar cu frunze le cobori
Măsor clipele cu nori
măsor clipele cu mine
am greșit de-atâtea ori
și iertarea nu mai vine
Măsor clipele cu mine
tainele nu sunt ascunse
strălucesc printre ruine
măsor clipele cu frunze
Măsor clipele cu nori
suflete doar tu nu mori
poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (27 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reper
la ora dezmățată a spaimei
șerpi de aramă își retrag limbile în trup
melci se ascund sub frunze pe când pești mari
lovesc geamandurile
rămân în afară în astă lume dărâmată de nu mai e o ființă
aduceri-aminte
dintr-un hău îndepărtat de cumințenii
păstrate în ecoul ce oprește trecătorii
între clipele unui timp iritat fragil și crud
ca un viciu
cineva
în pătratul casei împachetează curcubeul
în timp ce gustă o clipă din toamnă
ca dintr-un bob de strugure răscopt
dulceața-i de stafidă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cicatrici
cicatricile nevăzute umblă haotic
în clipele de liniște
despicând-o, hăcuind-o în bucățele amare
sub așchii de sudoare până ce
alcătuirea luminii temperează starea de apă și sare.
cuvintele vin suite-n vârf de creion
și-ncep să-ntunece hârtia cu ploaia de gânduri
măsurând cu disperare timpul
ce urcă în tăcere pe mâna ocupată.
o altă simțire se-nfige în aer
cu o desime nestăpânită
pe-un drum adunat până-n miezul celulei,
cu o respirație liberă de toate consoanele înnourate
și-o simplificare de arbori,
o rememorare de frunze căzute
și-o privire agățată de luciul clanței.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talpa țării
Țărănimea-i talpa țării!
Asta însemnează, oare,
Că pe biata țărănime
Toți s-o calce în picioare?
epigramă de Valentin Bude din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub talpa cerului...
Pe un vârf de munte
Omul, realizează, simte
Inălțându-se din vanitate
Cât de infim e trupul lui
El de fapt, coboară
In seninătate
Privind totul și toate
De sub talpa cerului
In iarba albastră
Ca un strop de rouă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
plouă peste pietre
plouă lung și mărunt
fără dimensiuni Dumnezeu
dintr-un imposibil eter rotund
a intrat pe poarta bisericii și a ieșit în neant
continui să merg printre mistificări de gând
într-o lume nepurificată
unde viața e un ordin dat de sus
o zi lungă-mi stă în față ieșită dintr-un corn de melc
ochii mei adună toate lucrurile împrăștiate
ce se strâng în brațe
suprapuse în toate chipurile
eu sunt în vârful piramidei nemișcate
descompunând gândurile în forme obscure
rostogolindu-le până la ștergere
sentimentele cad vertical pulverizate de o memorie contorsionată
de pe umărul tău clipele pereche fug într-o altă lume.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când dintr-un gând...
Când dintr-un gând aș face două
Și curg cuvinte ca un râu,
Când ploaia lunecă prin frunze
Și un suspin e fără frâu,
Înșir cuvintele în noapte
Și număr clipe fără tine,
Aștept din nou ziua cu soare
Și vara care numai vine...
Când dintr-un gând aș face două
Poate m-ai auzi mai bine,
Ți-aș povesti în miez de noapte
Cuvinte ce nu țin de mine,
M-ai înțelege în tăcere
Și printre razele de lună,
Ai căuta să faci din versuri
O dragoste ce ni-i comună.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna clipelor reci
Poate că zăpada va putea să șteargă,
În adânc de clipe, toate câte dor
Și își va așterne-n strat amăgitor
Albul ne-ntinării peste lumea largă.
Nimeni n-o să vadă clipele ascunse
În adâncul rece-al stratului de nea,
Nimeni n-o s-audă clipa ce plângea
Printre rugi de frunze veșnic nerăspunse.
Poate că, sub stratul ce se va așterne,
Sufocată-n gândul unei îndoieli,
În sămânța vie-a ultimei greșeli,
Frigul va pătrunde cu-ale sale berne
Și, din întuneric, dintr-un somn de moarte,
Din pământul rece, nu vor încolți
Urmele durerii toate vor muri,
Nimeni să le știe, nimeni să le poarte.
Va veni zăpada, cu povești să cearnă
Peste-o lume-n care viața bate-n piept
Și-o așteaptă, iară, să-și reintre-n drept,
Cum a fost pe vremuri, cum n-a fost de-o iarnă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa mea
Și a început să plouă și să bată vântul
Atunci în începutul de ninsoare te-am prins de mână
Și cu asfințitul te-am ridicat către zări
Spre soare și mâna mea și ochiul meu au devenit mai siguri
Cum lanțul de argint pe un local
Acum e dimineață
Oglinzile așteaptă
Să te întorci ca valul către mal
Atunci vom porunci să tacă luna
Iubita mea într-un decor vom merge
Eu răsuflarea, dintr-un corp ceresc
tu aripa.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ce-i făcută viața? Din pasiuni și aversiuni, din rătăciri și regăsiri, din iubiri și uri, din răsărituri și apusuri, dintr-un amestec bizar de contraste. Speranță și deznădejde deopotrivă.
Victor Rechițian (20 decembrie 2012)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă mohorâtă
E atât de mohorată toamna asta fără tine,
Încât și verdele în frunze sângeriu se stinge,
Pe aripe de vânt plutesc acum destine,
Iar prin clepsidre triste, dorul se prelinge.
Măsor de-acuma timpul în frunzele căzute,
Și-n gânduri ce gonesc necontenit spre tine,
Îți spun adio, ceasornic cu ore și minute,
Măsor de-acuma timpul cu frunze și suspine.
Plouă cu amintiri pe poteci triste, rătăcite,
Peste singurătatea-mi desfrunzită și adesea pală,
Îmi picură pe suflet cu frunze seci, zbârcite,
Ce cad rostogolindu-se pe-a timpului spirală.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipele (autumnală)
În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu plânsul tremurat
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.
Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele - jivine se-ascund printre copaci,
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.
Ca pe-o cămașă aspră îmbrac singurătatea,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se risipească prin vântul toamnei, rece.
Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiece perete în lume evadează
Afară-n vânt sălbatic, doar caii înspumați
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.
poezie de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Clipele (autumnală)
În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu doruri pe-amurgite,
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.
Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele jivine se-ascund printre platani
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.
Îmbrac singurătatea ca pe-o cămașă groasă,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se răspândească prin vântul toamnei, rece.
Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiice perete în lume evadează
Afară-n vânt sălbatec doar cai fără zăbale
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze decadente
Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Toamna.
Atât de frumoase, atât de uscate...
Atât de concrete, de mohorâte, de singure,
Bântuiți toamna cu zgomote incerte.
Frunze care nu suportă iminența,
Frunze rebele, frunze imorale, frunze ipocrite,
Frunze abandonate,
Semănați prea mult cu oamenii,
Toamna.
Frunze nătângi, frunze vremelnice, frunze nebune,
Vă împreunați, vă despărțiți,
Vă agățați cu disperare de un frunziș,
De o acuarelă, de un fior,
De gardul bisericii,
De crengi, de înalta societate,
De o epocă desuetă,
Care nu vrea să vă mai vadă!
Vă îmbătrâniți unele pe altele,
Vă ofiliți unele pe altele,
Vă înmormântați unele pe altele
În noroaiele de la marginea orașului,
De la marginea societății,
În mocirla ternă a culorilor politice,
În bălăriile ideologiilor nedeslușite
De la periferia istoriei,
În groapa comună de pe marginea drumului.
Vă zvârcoliți în pustiul vântului
Care oricum aduce cu înfiorare iarna,
Vă hăituiți într-un haos din ce în ce mai concret,
În goana nebună spre o voluptate efemeră.
Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Dintr-un peisaj impresionist, mult prea întârziat.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
Hei, timpule, opreste-ti odată pasii duri!
Centaurii trimite-i să roadă vechi păduri...
distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze galbene
Nu pot să nu recunosc
Iubesc drumul lung intors
Ore-ntregi eu tot inșir
Versuri albe pe un fir
Scriu poeme zi si noapte
Pe frunze de pom uscate
Prind fâșiile de soare
Desenate-n calendare
Un octombrie uitat
Frunze galbene-a pictat
Pe asfaltul ud de ploaie
Si pe geamuri de tramvaie
Printre trecători pe stradă
Caut chipul tău de fată
Nu pot să nu recunosc
Iubesc drumul lung intors
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec mistic clipele prin mine
Trec mistic clipele prin mine
Și mă transformă riguros
Dar nicidecum în rău sau bine,
(Această transformare-mi aparține),
Ci doar în mai puțin frumos...
Iar eu le consemnez și le adun
Într-un nimic pe care-l folosesc,
Numindu-l "timpul oportun",
Să mă transform din rău în bun,
Să mă edific, să mă înțelepțesc...
Le pun într-un burduf imaginar
Și zic: "acesta e trecutul meu"...
Și este... îmi aparține mie dar,
Stăpân pe el a fost și este clar
Și categoric Dumnezeu!
La fel sunt toate clipele ce vin;
Îmi aparțin doar mie într-un fel...
Dar sunt convins că nu mi se cuvin
Ci le primesc spre-a dovedi cui aparțin,
Căci toate sunt din El și pentru El!
Trec clipele prin mine neîncetat
Îmi vestejesc verdeața din țărână
Și-o pregătesc de ultimul asalt...
Dar duhu-n mâna Celui Preaînalt
Tot verde-n veci o să-mi rămână,
Căci Chipul Său în mine e sculptat
Prin dalta și ciocanul clipei,
De Duhul, la Rusalii revărsat,
Ce în trupul lui Isus a adunat
Risipitorii fii, nedestinați risipei...
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basarabia a fost și rămâne pragul de jos al porții dintre Orient și Occident. Geme, sărmana, de atâta călcătură, când sub talpa unuia, când sub talpa altuia. La ora actuală, basarabenilor li se impune, de către Est și Vest, o libertate și o democrație în limitele unei tălpi, grea și defrișatoare... Ți-ai imaginat vreodată "confuzia" și "amețeala" unui mic mușuroi de furnici, nimerit sub talpa ursului?...
Efim Tarlapan în Pro-scris, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!