Spre primăvară

De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,

Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades

Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,

Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,

S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre primăvară

De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,

Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades

Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,

Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,

S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Demult cocorii noptii prin cer s-aud vâslind...
Sa ne lasam în voia luntrasului, zâmbind...

distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez la trena iernii...

visez la trena iernii pe-un vânt de primăvară
şi-mi trec prin emulaţii artere rădăcini
acaparând trăirea-mi zenitul mă-nconjoară
cu steaguri de lumină din cercul de lumini
de ce tu moarte alba te stingi de-acestă pară
şi braţele de sticlă ţi le aşezi pe-al meu
grumaz de-i iei culoarea şi îl înalţi să piară
în veşnicele dansuri de flori şi curcubeu?
ascund în ochiul serii o paşnică răcoare
şi calc în drum pe raze ca pe-ascuţite lame
chiar noaptea luna scoate săgeţile din soare
să-mpungă odihnirea şi-apoi să o destrame
îmbrac trudit amarul când de atâta dor mă
aruncă anotimpul pe-a-ngheţurilor formă

sonet de Ionuţ Popa (14 aprilie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stergar bucovinean

Să aflu adevărul, si sus în munti am mers...
A cui e oare mâna ce tese-n Univers?

Acuma stiu – de lucru când iar s-a apucat,
Să teasă si să-ntindă pe cer stergar vărgat,

Ea lasă draperia de nouri drept în jos!
E, tunetul, bărbatul ce pleacă mânios...

Cât plouă, după nouri prin spată a trecut
Multicolore fire, si-i gata de tesut,

Mătăsuri diafane, lumină, funigei...
E, fulgerul, suveică la îndemâna ei!

Si mult apoi, furtuna în zare pân' s-a sters,
Ea tot mai mânuieste suveica-n Univers!

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Călăretul orb, 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul morţilor

Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.

A trecut un ceas de când cucoşii
Şi-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toţi s-au dus în câmpuri,
Numai satul morţilor mai doarme...

Oare nu ştiau să le vestească
Ora de miraj când arde zarea?
Hai cu mine-n satul morţilor,
Să strigăm pe uliţi deşteptarea...

Poate s-or trezi şi muncitorii
Zăvorâţi în cel din urmă sat:
Să-şi dezmorţească braţele
Cari de-atâtea veri n-au mai lucrat.

Ei şi-au lăsat pământurile
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Şi să le usuce vânturile...

De ce doarme satul morţilor?
Pentru ce pe uliţele lui
Nimeni nu vesteşte bucuria
Gloriilor răsăritului?...

Hai cu mine-n satul morţilor
Să strigăm pe uliţi amândoi,
Să surâdem crucilor, căci mâine
Ne-or muta acolo şi pe noi...

Ne vor rămânea pământurile:
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Şi să le usuce vânturile.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în primăvară

Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolţii cereşti în palid asfinţit,
Vânt cald răsuflă – şi-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.

Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aş adăsta.

Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri...
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar,
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri –
De ce mi-e dor - nici nu mai ştiu măcar.

Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări –
Şi sufletu-mi aş vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.

Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii
Şi hornuri nu se află fumegând...
O, cum m-au nins zăpezile şi anii -
A-primăverii şoapte aşteptând!

În ciripit de păsări, la chindie,
Răsare firul verde-al ierbii, crud
Dar nu mai vreau să ştiu ce-o să mai fie -
Nici de speranţă nu vreau să aud.

Curând porni-voi spre alte meleaguri –
Senine, poate, n-am de unde şti...
Şi alţii vor veni să stea pe praguri –
Şi alte vieţi, pe-aici, s-or rostui.

Cu nouri albi, zburdând pe bolta-naltă,
Se duc şi anii noştri-n zbor uşor;
Din viaţa asta – trecem în cealaltă,
Purtând poveri de doruri ce ne dor...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul: Orice vară se termină printr-un vis de iarnă. Simt rugina pe mine, ca pe o crustă grea. Mă simt ca un copac desfrunzit, abandonat în mijlocul iernii... iernii... iernii...

replică din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele iernii

Sunt semne că toamna-i pe cale
să plece, să lase în loc
pe-aceea ce-n zări boreale
probează, deja, un cojoc.

Aduce şi frig, şi cadouri,
iar cizmele, până la nea,
vor dulciuri şi dau apropouri,
iţindu-se din debara.

Din haine de iarnă se-aude
un murmur, de parcă ar şti
că semnele iernii sunt crude.
E, sigur, pe drum. Unde-o fi?

O-ndeamnă pe toamnă să plece,
să-şi uite plouatele căi,
iar mie prin gânduri îmi trece
o sanie cu zurgălăi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea visurilor

Păunii verzi plecară în noaptea solitară
Cu strigăte de jale ca nota care trece
Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece
Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.

Şi palidele trupuri de roze s-adunară
Pe marginea-n ruină încet să se aplece
Murind ca nişte albe columbe-n noaptea rece.
O, visele, poema de vise-n noaptea clară!

Şi noaptea cea muiată în aurul de lună
Părea apoteoza fantastică şi vagă
Căzând pe frunţi de ceară în taina lor nebună.

Poeme dulci de vise, poeme de petale,
Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă!
Departe trec păunii cu strigăte de jale.

sonet de Ştefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul

Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeşnic lumânarea
Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-şi zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
În liniştea ploioasă...

Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale...
Se face iar tăcere... — şi te străbat fiorii:
Ne lasă şi cocorii!

"Fugiţi, fugiţi departe, întârziate stoluri,
Să nu v-apuce-n câmpuri îngheţul de la poluri!..."
Suspină trist în urmă, foşnindu-şi frunza moartă,
Salcâmul de la poartă...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cu nourii tristeţea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii şi-aştept să vii şi tu...

Credeam că vii, cu albul şi mătăsosul şal,
Când vişinul cel tânăr a înflorit pe deal!

Cu braţele întinse visam şi aşteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!

Înmărmurit, la uşă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
....

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de Marian Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ghearele iernii...

În ghearele iernii astăzi voi sta
În mine vin fulgi spulberând,
Nu mai zăresc vreo urmă de-a ta,
Pe alei mai pustii ca oricând...

Te strigai din zăpezi fără glas,
Fugiseşi de mult, hibernal,
Mi-e era teamă cui să te las
Iernii sau mie glacial....

Te privii ca pe a iernii ursit
Cum parcă mă strângi între dinţi
Sălbatică luna şi eu rătăcit,
Un demon eram intre sfinţi.

Ninsese iubito prea mult,
Avalanşa ne lua pe-amândoi,
Sunt singur şi încă ascult
În taină tot iarna din noi...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul sărbătorilor

freamătul iernii în colind se transformă
străbate ca râul văi lunci şi vâlcele
clipă-i un deliciu cu gust de shaormă
vinul bucuriei iar umple ulcele.

tradiţia iernii e lege şi normă
străbate cetatea ajunge la stele
freamătul iernii în colind se transformă
străbate ca râul vai lunci şi vâlcele.

vise lansate de pe-a iernii platformă
zboară spre cer printre turturele
tainice gânduri capătă formă
miresme diafane din caline zorele.

freamătul iernii în colind se transformă
străbate ca răul vai lunci şi vâlcele.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi miezul iernii...

Şi iarăşi miezul iernii blând îmbie
La ceasul înălţării prin cuvânt!
Învesmântaţi în strai de poezie,
Ne-om aduna timid sub teiul sfânt,

Când iarăşi nouri vor porni să cearnă
Slăvite imnuri - vrajă şi eres -
Lumina slovei pace va s-aştearnă
Sorbind eternul... "nu m-ai înţeles",

Când iarăşi codru' se va împle-ndată
De triluri care vin dinspre izvor...
Chemată la apel, oştirea toată
Îmbrăţişa-va aprigul său dor.

Şi iarăşi răsădi-vom "floare-albastră"
Să lumineze veşnic pe mormânt!
Cât încă n-a murit iubirea noastră,
Ne fie leagăn preaslăvitu-i cânt!

poezie de Valeria Merca (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când văd o paradă cu gay şi lesbiene pe bulevardul central al Bucureştiului, am impresia că au scăpat toţi păunii de la grădina zoologică.

aforism de George Budoi din Homosexualitatea în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (26 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna rece

Fiorii reci mă-nvăluie tacit,
Rămâne-n urmă calda vară,
Urgii de toamnă-ncep s-apară,
Nori cenuşii pe cer s-au bulucit;
Zăpada primă va să cadă,
E timpul iernii să se vadă.

Vor fi şi vânturi aspre-n cale,
Elice-n vârf de par s-or învârti
Şi frunze veştede se vor roti
Trecând în trombe verticale;
Elegiace ciripiri în crâng
Duios în inimi păsăreşti se frâng,
Ecouri triste vin din vale...

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăbiile care imită păunii îşi pot rupe o coapsă.

proverbe africane
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de fulgi

Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când fiinţa-ţi împresoară

ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare

ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingaşele zări
peste a iernii albă casă

dar la geam fulgii nu cad
ci atâţia iată suie
înspre ceruri parcă ard
după naşterea lor vie

iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer şi nu în jos
pe-a privirii ulicioară

cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat

Doamne azi îţi mulţumim
pentru fulgii mari şi vii
Numele ţi-l proslăvim
şi-ţi cântăm în veşnicii

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfidie

Toţi patronii sunt farsori
Când îşi sperie subalternii
Că le-or da în miezul iernii
Leafă ca la... profesori.

epigramă de Victor Becheanu (8 iunie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe plajă, la nudiste

Ele ies din apă ude,
Deşi se prăjesc la soare...
Pentru ce s-or prăji oare,
Când sunt mult mai bune crude?

epigramă de Dimitrie Radu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!