Cutremurări
Se zgâlțâie pământul,
și un ocean de lacrimi adună
picuri căzuți printre ruine.
Geneze în desfășurare maculează albul
cu strigăte roșii
încremenite în aer.
Ceața și-a multiplicat tentaculele
prin toate firidele.
Praful cade peste fire,
cotropitoare lavă rece,
invazie mișelească în vernal.
Târziu,
în liniște țiuitoare de pustiu,
într-o crevasă scăpată de zgură,
o sămânță primește un bob de lumină
și căldură.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre roșu, poezii despre ocean, poezii despre lumină, poezii despre alb, poezii despre aer sau poezii despre Pământ
Citate similare
Din aer
din aer se adună vibrații rămase pe frunze
mâine mă voi surprinde între două lumi
cu palmele înghețate
metal pe vorbe
într-o zi peticită cu lumină oarbă
cuvintele deliberat uitate
vor aștepta să se răstoarne regulile
totul să devină aproape
cu teii căzuți peste umbrele lor
și tu cu o inimă mare ca o ploaie de lavă
obosiți de haos
locuind altfel în brațele tale
nu ne vom spune nimic
voi plonja în târziul inutil
într-o libertate
în propria mea fugă spre roșu
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre tei, poezii despre ploaie, poezii despre libertate, poezii despre inimă sau poezii despre gheață
Picuri, picuri
Picuri, picuri...
Picuri sălbatici,
Pămâmtul năvălesc
Reci și nebunatici,
Joacă printre crengi.
Frunzele lovesc,
Cu putere lină
Picuri năvălesc
Salcia senină.
Picuri, picuri...
Picuri de ploaie,
Din cer cad cu putere
Și parcă declar războaie
Copacilor plini de durere.
Cu ură lovesc
Natura blajină,
Picuri năvălesc
Salcia senină.
Picuri, picuri...
Picuri de lacrimi,
Din cer cad cu durere
Suflete pline de patimi
Se descarcă in tăcere.
Pământul lovesc
Cu lacrimă lină,
Picuri năvălesc
Salcia senină...
poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre război
- poezii despre natură
- poezii despre jocuri
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
- poezii despre crengi
Noapte de toamnă
Murmură lin vântul, streșini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună și în bălți se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În șoptiri de ape noi povești se țes,
Cu un înțeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins și luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Șterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorțit,
Readus la viață, ochii și-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu plutește către tine-n zbor.
Te aștept pătrunsă de tainic fior
Și mi-e tare dor.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre somn
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
Prima ploaie
ploua
ace de aer sfâșiau norii
furtuni spontane provocând
sămânță din iubire săgeta piatra
creștea căldura în fisuri înrourate
lacrima fixa rădăcini
origine de verticalitate
diversitate
de profunzimi
tulpina se îndrăgostise
brațe de vestale
mângâiau fin văzduhul
se desăvârșea fructul
frunze miriade se nășteau
creșteau
cădeau succesiv
plapumă pentru viul de mâine
am îngenungheat
sărutând pământul
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre iubire, poezii despre fructe, poezii despre diversitate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cade gheață peste flori
Ziua cerul se-norează
Într -o galaxie mare
Soarele doarme visează
Printre stele lucitoare
Pletele sunt așezate
Sub un nor pufos
A lăsat vântul să bată
Vântul aprig furios
Norii negrii se adună
Vântul suflă rece
În nori fulgeră și tună
Ziua fără soare trece
Pică lacrimi înghețate
Plânge norul cel rebel
Fie-i greșelile iertate
Se va-împrăștiea și el
Eu îl rog pe soare iară
Să se uite printre nori
Amintind că vine vara
Iarba-i verde în zăvoi
Timpul e să se trezească
Avem nevoie de ploi
Aerul să-l încălzească
Cade gheață peste flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre verde sau poezii despre păr
Ceața
Ceața se lasă peste munți.
Peste pădurile cu brazi cărunți,
Peste florile de tei,
Se lasă și peste ochii mei, ai tăi.
Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Și luceafărul nu mai luminează până în zori.
Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare și va risipi
Ceața de pe pământ.
poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt, poezii despre păduri, poezii despre ochi, poezii despre munți sau poezii despre flori
Macii roșii din câmpii
Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare și iubire
în reflexe de lumină
cine știe câte gânduri
geana nopții le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet și cuvânt
flori de dragoste și dor
lunga noapte se așterne
peste chipul tău de vară
printre arșița de stele
ard în ruguri din priviri
macii roșii din câmpii,
hora visurilor mele.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre stele sau poezii despre muzică
Lalașinț
Pomi condamnați la tăcere
Stau aliniați așteptându-și sentința.
Peste ei țipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
țipăt de bătaie, durere și pustiu.
Rațe, gâște se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colțuri se aud bârfe,
șoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză și nu mai știu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domnește pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
și țâșnește spre stele printre culori de alb și albastru, pe cer
Și ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Și ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeția înălțimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
Fire creată de Dumnezeu!
Fire rea, fire bună.
Tăcerea coboară în sufletul meu,
Tăcere nebună!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre înălțime, poezii despre zile sau poezii despre viermi
Înrădăcinare
Deschideam poarta
spre curtea viselor
inima-mi devenea călăuză
valsam printre ghioceii speranței
aleea ma purta invariabil
către masa cu zile albastre
scaunul se înrădăcina
căutându-mi origini pierdute
orizonturi nenăscute
lângă umărul stâng
un buxus înțepenea tăcut
verde opreliște în șuierul rece
străjer la scara vieții.
Urcam
coboram indecis
căutam
găseam
cântam
valsam...
Venise ziua
scaunul s-a metamorfozat într-o bancă
rădăcinile îmbrățișau pământul
împlineam...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ghiocei sau poezii despre albastru
E liniște, e pace, e Dumnezeu
E liniște, e pace, e liniște deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcați de stele copacii din grădină
E liniște, e pace, e noapte, e târziu
Simt cum se-ngână șoapte și foșnete bizare
în așternutul rece rămas pe canapea
E liniște, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheață-n ea
Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Și lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E liniște, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă și mă ning
Mi-e amorțită mâna și pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopții lovind cu valuri mici
În neștiute țărmuri pierdute printre vise
E liniște, e pace, e Dumnezeu aici
poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre pace
Iarna
Fulgi de lumină
Zburdă prin aer,
Covor de lână,
Trasă prin caer.
Gheață strălucindă,
Peste toate ape,
A lunii lucire plăpândă
Invăluie casele albe.
Aievea lungi copaci apar,
Invăluiți de ceață mată,
S-a ivit un nor fugar,
Ca o sclipire de vată.
Repezit un tren murdar,
Lasă-n urmă aburi
Sfărâmand cu fum
Albul altar.
poezie de Aurora Bahan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre lână, poezii despre iarnă, poezii despre fum sau poezii despre copaci
Pustiu
semeni vânt
culegi furtună
și nimic
nu se adună
lacrimi pică
pe obraz
prea târziu
și ți-e necaz...
-am greșit
pe undeva?
care-i Doamne
vina mea?
când am fost
la semănat
frigu-n oase
mi-a intrat
vântu-a luat
bobul de grâu
și-am rămas
într-un pustiu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre greșeli sau poezii despre cereale
E liniște
e prea multă liniște,
prea multe limanuri
și găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
orașu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec ușor dintr-o parte în alta
și dragostea trece mereu prin pereți.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniștea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniștea camerei
și ora se închide mai devreme.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre ore, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Noaptea
Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume și sate
Prin vreme și flori, pe nori și terase
Se împleteștentruna, se coase.
Fără ace și lână și fire, fără mâini și degete dibace
Fără de sunet coboarăn uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară și trece...
Liniștită cu mantia târâș
Peste lună
Își adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniștita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Și-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de țară.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre seară, poezii despre sat sau poezii despre patriotism
Printre dimensiuni
Matinal,
prin fereastra cât un perete,
înfruntă nordul
cu verdele-i lipit în naștere acolo,
pe câmpul cu lumină.
Crescuse cu răsăritul în sânge,
vremelnic prizonier ingenuu
în infraroșul fără perdea...
Spre stânga,
ușa din colțul casei,
precum o diafragmă,
perindă secvențe umane
à la Lumière.
Măsoară cu ochii personajele,
fixează repere geometrice,
adună în vârful acului învelișul.
Plămădește frumosul,
frumos din orice
frumosul vizibil.
Invariabil,
se înțeapă în emoția viului
cu setea unei iubiri
niciodată îmblânzite.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre sânge, poezii despre naștere sau poezii despre geometrie
Frunza
Lasă-mă liniște să mor,
Căci nu mai am curaj să scriu;
Soarele-i cuprins d-un nor,
Lăsându-mi sufletul pustiu.
S-a stins cu el și-un dor de stele,
De praf, de lună, de lumină.
E gol prin visurile mele,
Doar moartea poate să vină.
Și poate aș mai vrea să stau,
Dar iată că e prea târziu;
Astfel calea umbrii o iau
Răsună iadul în pustiu.
poezie de Oana Mangiurea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad
Picassian
Un singur ochi
creștin și mare
răsare din ocean
privind în zare
și îndrumând
un Magellan
Un sân fierbinte
plin de sevă
crește din ploaie
în pădure
alternativă carnivoră
la fructe cu odor
de mure
Un chip angelic
pe un munte
născut din piatră
se înmoaie
privind la cer...
și într-o clipă
lacrimi de îngeri cad,
a ploaie
Un corp imberb
suge nectare
din emanări
de curcubeie
în azuriu
de sânge nobil
îneacă purpuri
de alizee...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre creștinism
Vânt
De nicăieri înspre oriunde
Pală de aer tot creștea...
Pământ în drumu-i mătura
Iubind ca în fisuri pătrunde
Se umfla apa pe ocean
Urcând pe aer către cer...
Peștii privind acel mister
Se afundau mai în avan
Pe țărm, între pământ și val
O tânără cu plete-i fine
Privea în sus, să vadă cine
Vine cu aerul pe mal...
Și-n șuierul mereu crescând
În consecventul ogival
Și cânt pe piscuri, de caval
Sămânța se-figea-n pământ
Totul cuprins într-un cuvânt:
Era doar... vânt!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre pești, poezii despre cuvinte sau poezii despre apă
E toamnă
E toamnă. Marea bate-n țărmul ud
Și furioase valurile-njură
Bolborosiri de spume se aud
și cerul e mânjit cu nori de zgură.
Sunt multe ceasuri și e încă ziuă
pe nisipul țărmului pustiu
Și rece suflă vântul și-n târziu
și marea neagră bate apa-n piuă.
poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre negru, poezii despre furie, poezii despre ceas sau poezii despre Marea Neagră
Paralelă...
Sub fereastra casei mele
Se adună păsărele
Și-mi vorbesc prin ciripeală
Să le dau de ciuguleală,
Eu le-arunc resturi de pâine
Să le-ajungă până mâine...
Oricum, alta e ideea
Care gâdilă corneea,
Cum sufletul are dorinți
Milogite printre dinți,
Tot așa primește porții
Din firimitura sorții,
El se-agață peste poate
Din a vieții surogate,
Culmea care îl izbește,
Pe-undeva se mulțumește,
Cumpănirea e departe,
Inspiră pofte deșarte...
Între om și-o altă fire
E o mare osebire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (3 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre pâine, poezii despre poftă, poezii despre mulțumire sau poezii despre dinți