Primăvara s-a agăţat

în brazii bătrâni dincolo de deal
şi umbra molizilor i-a dat un fior rece
s-a dat încet jos cu graţia unui ano
timp de câteva zile a stat pitită
între două dealuri la taifas cu pârâul
ce şoptea basme cu zmei de pânză
povestiri despre haiduci îndrăgostiţi
şi rădăcini coborâte din ceruri
care muşcau pământul cu furie

a urcat pe-o frunză îngheaţă fără veste
cugetând că ar trebui să se arate
pe la ferestre să se mire lumea
plictisită de atâta aşteptare se trage
în spatele perdelelor verzi şi fără cloro
filă de carte veche pliată la colţuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de azi

dat mâine într-un tramvai
suspendat pentru vecie
te-am sărutat şi ieri când eram
pe o linie de tramvai mâncată
de mărăcinii de-o palmă
crescuţi să-mi crape buza
de la sărutul pătimaş dat
luat fără acte într-o copertă
de carte veche al unui pretins
poet care te sărută şi mâine
din cauza unei promisiuni
făcute ieri şi azi într-un tramvai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

era nedumerit că stătea întinsă pe nisipul cald
de câteva ore nu răspundea la semnalele lui
a încercat s-o ridice de câteva ori
apoi şi-a dat seama că trebuie să moară lângă ea
a întins o aripă deasupra capului ei şi i-a dat ultimul sărut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă din anul 340 î. Cr. filozoful grec Aristotel, în cartea sa "Despre ceruri", a putut să ofere două argumente în sprijinul credinţei că pământul este o sferă rotundă şi nu un disc. În primul rând, el şi-a dat seama că eclipsele de lună erau produse de pământ, care se afla între soare şi lună. Umbra pământului era întotdeauna rotundă, ceea ce putea fi adevărat numai dacă pământul ar fi sferic. Dacă pământul ar fi fost plat, umbra ar fi fost alungită şi eliptică, în afară de cazul în care eclipsa s-ar fi produs întotdeauna în momentul în care soarele era chiar sub centrul discului.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărinimia bărbatului român

I-a dat în viaţă tot ce-a vrut:
Mulţi bani, iubire vâlvătaie,
I-a dat un sfat sau un sărut
Şi în final, i-a dat... bătaie.

epigramă de Mihai Frunză din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză căzută jos

O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
şi în zbor, şi pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a îngheţat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheaţă şi ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca să moară.
Peste ea zăpadă cerne,
eternitatea se aşterne.

poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea pin ceruri

O stea pin ceruri o văd că trece
Şi eu un nume i-am pus din zbor,
Numele unei inime rece,
Fără fior.

Ea nevăzută acum se stinge,
Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit;
Numai un ochi singur umed o plânge
Căci o-a iubit.

Ştiţi de ce stelei i-am dat un nume
Numele unui suflet răcit,
Ce-acuma palid, uitat de lume,
A-mbătrânit?

Pentru că ochiul ce lăcrimează
După-acea steauă care s-a stins
Este-al meu suflet ce meditează,
E-ochiul meu plâns.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem_fără_titlu

fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp şi spaţiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între vieţile şi morţile noastre

fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toţi îşi caută comoara

fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
şi fără vis
fără vis acest poem nu există

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trocul în căsnicie

Ameţit de băutură
S-a întors pe înserat;
Ea a dat niţel din gură,
El i-a dat... i-a dat... i-a dat...

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Eva a cules strugurii şi i-a storcoşit şi i-a dat lui Adam să bea must, sigur că acestuia - ce Dumnezeu, doar era barbat - i s-a urcat sângele la cap şi i-a şoptit cineva la ureche că între coapsele cele parfumate cu eternitate ale Evei s-ar ascunde acea poartă a Raiului prin care el, abia intrat, s-a şi văzut obligat să o părăsească pentru veşnicie.

Ioan Lilă în Parfumul păpuşilor de porţelan
Adăugat de Adriana Stefanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

între două războaie
de câteva zile
un nor singuratic
şi îngeri ce-şi caută
aripa ruptă de cea mai neagră
zăpadă căzută vreodată
peste liniştea bălţii
fragmente de timp
entităţi ce-şi urlă destinul
pe câmpul de luptă
într-un război fără de sens
de câteva zile
o linişte stranie se-aşează
pe stuful orfan
după care urmează un altul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de aşteptare

Ninge-afar-a disperare
Peste linii şi marfare
Ce confuză aşteptare,
Sala de aşteptare

Trupuri-sloi de-nfrigurare
Răstignite de spătare
Lângă triste valigioare,
Sala de aşteptare

Răvăşite lupanare
De destine boschetare
Se-afundă-n dormitoare,
Sala de aşteptare

Tremură în mâini murdare
Cartea de identificare
La somaţii reci, jandare,
Sala de aşteptare

Staţia de-amplificare
Anunţă o suspendare
Între doruri pendulare,
Sala de aşteptare

Primul tren care apare
Pune lumea în mişcare
Îmbulzeală la urcare,
Sala de aşteptare

Doar năluce solitare
Trezite din hibernare
Zgribulesc pe culuoare,
Sala de aşteptare

Gara din Bacău, între două geruri, două trenuri, două spleen-uri

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcesc

ca un vânt nebun
mă învârt în căutarea
dragostei mă zbat
ca şi un val turbat
fără răbdare fără odihnă

caut iubirea rătăcită
de undeva mă priveşte
nedumerită se scrie
ca o poveste infantilă
filă cu filă desluşeam misterul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

veste proaspătă -
pârâul are din nou
apă din belşug

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum libertatea unui tren fără gară

suierată apăsat de-un mecanic captiv
mi se ridică sufletul din acest trup
în blânda căutare a înţelegerii
poate că sunt legat printr-un cordon ombilical de univers
dar pentru început mi s-a dat voie la un singur punct
de unde cu un compas în care am cuprins gândul
(o rază obosită de atâta răsucit ceruri)
măsor diferenţa dintre origine şi acel ceva fără capăt
şi parcă din ce în ce mai albastru
printr-o inutilă scăpare de culori muzicale
înainte de a-mi alunga orice vis din alt vis
cu pietre şlefuite oval şi dangăne roşii
dintr-un clopot care bate-n dungă agăţat de-o frunză
supun cuvintele la o trecere în altă dimensiune
pe care doar voi puteţi să le redaţi înapoi cerului
prin inima voastră dezrobitoare

dansul luminii se întoarce întotdeauna printr-o lacrimă
deşi pământul nu e o circumscripţie a durerii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câteva zile

te-ai refugiat în frumuseţea ta
ai crescut din nimic
şi-ai înflorit într-o seară de mai
în mirosuri de flori de tei
eşti atât de frumoasă în
cât un vers întreg
cât o poezie
mi-ar trebui un caiet de o sută de file
de somon
să scriu despre frumuseţea ta
mi-e frică să te iubesc
de câteva zile te-ai re
fugiat în frumuseţea ta
te aştept acolo să re
vii au rămas sentimentele (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zig-zag

Zig- zag istovit, ajuns întreg
între luna desculţă şi apusul de frunze,
lumina se sparge în bucăţi muritoare,
durerea e scrisă generic pe gânduri.

Din paşi pornirile îngheaţă,
se răzvrăteşte inima în clocot,
mor fluturii galbeni din sclipirea lunii.

Uitarea neculeasă
din colţuri neumblate şi ascunse,
îşi lasă umbra rece pe faţă şi pe frunte.

Un timp s-a decupat sub alte legi divine,
culori se hrănesc azi din alt fel de albastru,
pe pagină albă posacă prezentul învaţă să tacă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu despre memorie

în zilele când uit cine sunt
dacă sunt fantomă sau
un mort neînfricat lăsat
să lupte departe de rănile noastre
acoperit cu cenuşa unui imperiu
dispărut acum câteva minute

scriu despre memorie în zilele
fără memorie cultiv trandafiri
mă declar inocent şi mă aşez
cuminte în rândul de la geam
într-o morgă plină cu lacrimi
şi crini ucigaşi aşezaţi la geamuri

scriu despre memorie şi cred
că am început de câteva zile
să sângerez cu aroganţă în faţa
caietului deranjat cu discreţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câteva

zile ies din casă în cotidian
plimb duşul pe afară
mi-am a
sumat riscul să-l zgârii nu-l deteriorez
de atâta plimbat şi îl plimb
în locul căţelului pus în lighean
în baie stau amân
doi într-o
baie cu faianţa ciobită nu are duş
duşul e dus pe afară legat (?!)
în lesă plimbat fără să dau declaraţie
ne deplasăm în folosul duşului
vrea sau simte nevoia să se picure (?!) de câteva
zile trebuia să-i schimb garnitura

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două distanţe de o frunză

Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni
Când ţi se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găseşti în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus şi vrei să taci
Roteşte-ţi inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeieşte
Pentru un sărut
Urcându-ţi buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când
Două distanţe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenuşă
Fără tine.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două distanţe de o frunză

Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni

Când ţi se urcă sufletul pe aripi moi

Până la ceruri

Ori găseşti în oameni Luna în eclipsă

Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor

Cum se-nfierbântă frunzele moarte

În vântul răsucit al toamnei

De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus şi vrei să taci

Roteşte-ţi inima către mine

Să zac la umbra ei.

Tu să calci dumnezeieşte

Pentru un sărut

Urcându-ţi buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când

Două distanţe de o frunză

Ne despart privirile.

Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenuşă

Fără tine.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!