Hai, sparge-te [Break, break, break]

Hai, sparge-te, nu te opri,
De stânca cenuşie, mare!
Aş vrea acum să pot rosti
A mele gânduri călătoare.

Despre băiatul de pescar,
Ce strigă-n joc la a lui soră!
Despre flăcăul marinar,
Ce cântă-n golf, când stă la proră!

Despre vapoare ce-au plutit
Spre portul lor de sub colină;
Dar mâna mi-a cam amorţit,
Iar vocea-mi este cam străină!

Hai, sparge-te, nu te opri,
De-a ta faleză, dragă mare!
Dar vraja zilei va muri
N-o să mai simt a ei chemare.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sparge-te, sparge-te, sparge-te

Sparge-te, sparge-te, sparge-te
De pietre gri şi reci o, mare, care tot pleci şi tot revii!
Iar eu aş vrea ca limba mea să poată murmura
Toate gândurile care îmi răsar acum în minte, vii.

O, e-atât de bine pentru băiatul pescarului
Care chiuie jucându-se cu surioara lui!
O, e-atât bine pentru marinarul cel tânăr
Care cântă-înălţând velele-n bătaia vântului.

Nave maiestuoase se petrec mereu, mereu,
Spre raiul lor de dincolo de zare;
Da, vai de-atingerea mâinii de departe
Şi de sunetul vocii care niciodată nu dispare.

Sparge-te, sparge-te, sparge-te
La picioarele stâncilor tale negre, o, mare!
Dar farmecul zilei care a murit
Nu-mi va mai dărui pierduta sărbătoare.

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia ultimului tren

Câte lucruri Doamne mă-nconjoară şi habar
n-am dacă îmi foloseşte vreunul la ceva hai
dragoste spune-mi totul despre lume despre
sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă
tesc să-l vizitez am învăţat câte ceva despre
paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă
în pieptul întunericului despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
hai pe locuri fiţi gata
FOOOC

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciupirea unei coarde până la anulare

mimez tăcerea cuvântului
nu ştiu cum am reuşit
dar dau de dumnezeu el nu dă de mine mimez
şi nu mă pot opri
e ca atunci când omul vibrează într-o fotografie şi nu se vede
el nu mimează
e ca şi cum ai lua un om în mână
şi-l scuturi
îl scuturi bine
pe normal nu se poate vedea asta
dar dacă mijesc ochii îi văd dârele vibraţia
îl pot vedea pe dumnezeu rămas fără cuvinte
şi nu mă pot opri brusc sunt neclar
mă insinuez în răspunsuri de ce el de ce noi nu întrebări
mimez şi scriu
mă opresc şi scriu
aflu şi iar scriu
în tot timpul ăsta ceilalţi nu mimează
ei pur şi simplu vorbesc despre vreme despre ce au mâncat
ce vor mânca ce iubesc ce vor despre muri niciodată nu
nu banalităţi d-astea nu
nu cuvântul nu te vindecă
să nu-l mai scriu
să nu-l mai scriu îmi urlă-n cap o voce
o ignor
e tăcerea lui teama
el nu mimează
nu mijeşte
e în carne şi oase îndoielnic
nehotărît
ah! iubirea nu.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră

Se spune că tauri albaştri colindă
Slobozi primăvara mării,
Că soarele-i nostrom acolo-întotdeauna,
Că voaluri sunt norii pe-a bolţii oglindă,
Că ei stăpânesc şi cheamă furtuna.
Se spune că tauri albaştri colindă
Slobozi primăvara mării.

Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră.
Spune-mi că-i adevărat
Tot ce se-aude despre ea.
Eu n-o pot vedea de la fereastră,
Marea nu se vede
De la fereastra mea.
Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră.
Spune-mi cum te simţi
Când eşti acolo, lângă ea.
Eu nu pot să ştiu asta
Privind pe fereastră,
Marea nu se vede
De la fereastra mea.

Se spune că vaporul navighează
Îndrăgostit de mare.
El caută sirene subţiri,
El caută tinere sirene
Care cântă cu voci fremătătoare.
Se spune că vaporul navighează
Îndrăgostit de mare.

Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră.
Povesteşte-mi despre mare, povesteşte.

Rafael Alberti

Poemul "Hablame del mar, marinero", a fost pus pe muzica de Manuel Alejandro, rezultând un celebru cântec spaniol interpretat printre alţii de: Marisol, Manolo Escobar, Isabel Pantoja, Herboso, Raphael etc

poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Aşa! Aşa! Foarte bine! Cadenţat! Cu sufletul pe tobă! După cum vedeţi, oropsitul s-a sculat! Morţii sunt atât de vulnerabil la muzica militantă! Acum a sosit timpul să ne pregătim de asaltul final! Cetăţeni! (Cântă.) Hai la lupta cea mare! Hai la lupta cea mare! Hai la lupta cea mare!
Ofiţerul: Hai la lupta cea mare! Extraordinar! Ce răsturnare de situaţie! Niciodată nu m-am distrat mai bine! Mă simt ca la Revoluţia din Decembrie! Hai la lupta cea mare!...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada apei

Vino aici, vâsleşte blând
Şi du-mă negreşit
Peste-acest râu grăbit curgând
Pe malu' împădurit.
Dar în zadar, aşa cum ştii,
Să te plătesc voiam
Vâsleşte, hai, nu te opri
Alături să te am.

Drag barcagiu, în ţara mea
S-ajung degrabă sper
Dar, spune-mi, când vom fi sosit
Pot mâna să ţi-o cer?
Fecioara se gândeşte
Decide greu, presimt
Vâsleşte, hai, vâsleşte
Alături să te simt.

Când nunta lor s-a încheiat
Vâslitul ia sfârşit
Căci ea din barcă şi-a creat
Cămin cu-al ei iubit.
Şi cântă împreună
Pe valurile mii:
Pe vânt şi pe furtună
Alături vreau să-mi fii.

poezie de Samuel Taylor Coleridge, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nepermisă

Iubire nepermisă... clar de lună
Ce ne ascunzi sub umbre de cleştar,
Pe sâni mai simt sărutul, pe gât, pe ochi, pe mână..
Mi-e dor de-a lui iubire iar şi iar.

Zefiru,-ţi are-ascunsă răsuflarea...
Nisipul-trup stelar de scoici şi val,
Ţi-ascunde sufletul sub tălpi de lacrimi
Şi sub priviri de dor, lăsate-n van.

Te simt ascuns în umbra umbrei mele...
Te văd în vis şi buzele mă dor...
Hai vino! Mai sărută-mă odată!
Hai vino! Fără tine simt că mor!

Lasă-mi în dar, îmbrăţişarea ta!
O voi păstra în gânduri ca pe-o taină!
Să nu uiţi! Numai tu mă poţi avea!
Doar eu pot fi a vieţii tale doamnă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre toamna asta...

despre toamna asta...

despre toamna asta aş scrie
şi frunzele ei arămii
despre toamna ce-mi este mie
doar gânduri pustii
aş scrie despre cocorii
prea devreme plecaţi
despre cum rămaseră anii
fără speranţe fără dorinţi
şi despre zile grăbite
şi apusuri aş mai scrie
despre ce-a fost înainte
şi n-o să mai fie...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioraşul marinar

S-a sculat în zori şi, plin de-ncredere,
A sărit dincolo de dig în marea creaţă,
A ajuns nava şi s-a prins de-o parâmă,
Şi-a fluierat către luceafarul de dimineaţă.

Şi-n vreme ce fluiera ascuţit, prelung,
A auzit un strigăt vibrant de sirenă, "Ce faci,
O, fecioraş, deşi eşti tânăr şi foarte mândru,
Eu văd de pe-acum locul în care o să zaci.

Nisipul şi drojdia valurilor se-amestecă
În peşterile-ntunecoase din golful mohorât,
De coastele tale-s prinse lipitori şi inima
Ţi-o mâzgălesc lighenii cu scrisul lor urât."

"Naivo," a răspuns el, "moartea-i ajunge pe toţi
Oamenii, pe cei de pe ţărm şi pe cei de pe mare,
Dar eu unul nu voi accepta niciodată
Să lâncezesc acasă, cu mâinile-n buzunare.

Mama mă strângea-n braţe plângând,
Surorile-ntr-un glas strigau, ‘ne faci de ruşine;'
Tata-ngăima cuvinte despre moarte şi epave –
Toţi mă învinuiau, toţi se-agăţau de mine.

Dumnezeu cu mila! Eu pe-nvolburata mare
Mi-asum acum din toate primejdiile partea,
Un demon s-a dezlănţuit în inima mea,
Mai înspăimântător decât însăşi moartea.."

* Premoniţie? Harold Courtney Tennyson, nepotul lui Alfred, Lord Tennyson avea să moară la bordul unei nave în timpul celui de-al doilea război mondial.

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I; D: Cine se retrage? Cine rămâne în tăcere? A. M: Cel care întreabă, fireşte. Credeai că e vorba despre un altul şi nu despre tine? "eu"-l care este "isteţ" şi întreabă e musai să se retragă! Oare o să te prinzi, au, ba? I; D: Implici că ar exista un "eu" care poate să se retragă sau să rămână în tăcere? A. M: Nu ştiu, Dane, NU ŞTIU CEEA CE POT DOAR SĂ FIU. Dar aş vrea să ştiu doar cine s-a implicat întrebând pe YouTube prima oară? Cine vrea să ştie Acum despre implicare la munte sau la mare? Îl cunoşti pe curios? Pentru că daca n-o fi "eu"-l atunci o fi Prometeul, cine ştie? Dar cu siguranţă curiosul TREBUIE SĂ SE RETRAGĂ. Oare te prinzi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe masură ce continuu să trăiesc, nu mă pot opri să nu recunosc că ideile adoptate de cei tineri despre exclusivitatea ardorii dragostei, despre posesia absolută pe care aceasta o reclamă, despre drepturile eterne pe care ea le revendică sunt false ori cel puţin funeste.

citat celebru din George Sand
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descrierea

Despre urechile mele pot spune că sunt
cerceii tâmplelor. Despre tâmple
nu zvâcnesc nimic!
Despre mâini pot spune că sunt lacrimile
degetelor. Despre degete... nu vorbesc
cu ele!
Despre gură
pot spune cu ea cuvântul "gură"
şi pot să spun că sunt oglinda ei
în care îşi piaptănă buzele. Despre buze... nu prea
le înghit!
Despre inimă pot spune
că bate la uşa naşterii mele de când
e inundată cu sânge de către mine
şi nu îi deschid fiindcă nu sunt acasă.
Despre sânge nu pot spune
dacă e rece sau cald.
Despre ochi pot spune multe
însă nu spun nimic
fiindcă mă vede
cu celălalt ochi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut mâna, Mamă Floare..

Mândra floare de sulfină,
Plecă dis-de-dimineaţă
Cu o veche mandolină
La serbarea din colină.

Fiindcă-i neam cu altă floare
Are casa mai la vale,
Iar surorile ei, două,
Sună-n clopoţei de rouă.

Floricica se opri,
Cu tulpina-n poartă bate:
– Sărut mâna, Mamă Floare:
Uită-te cât sunt de mare!

În căsuţa din colină,
Ceasul bate în surdină
Şi vesteşte-n grabă mare.
Că e noapte la hotare.

Veni noaptea cea albastră,
Însă floricica noastră
Prinse Luna de spinare
Şi urcă în Caru ' Mare.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com, Poezii pentru copii (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim despre albastru

Să vorbim despre albastru...
Sunt zvonuri că această culoare are aripi...
Am fost în fiecare culoare
Dar aici mă simt cel mai bine.
Am trăit fiecare ochire albastră
Şi m-am dus de la tine...
Ca rândunelele, să vorbim despre albastru...
E zare, e mare, e depărtare.
E ultima suflare spre-nălţare.
Aş mai vorbi despre albastru
Spre infinit... culoarea mea pentru cruţare...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om optimist

copil fiind el nu a smuls niciodată aripile muştelor
nu a legat cutii de tablă de coada pisicilor
sau închis insecte în cutii de chibrituri
sau împrăştiat muşuroaiele furnicilor
el a devenit om matur
şi toate aceste lucruri i s-au întâmplat lui
am fost lângă el când a murit
mi-a spus citeşte-mi o poezie
despre soare şi despre mare
despre reactoare nucleare şi despre sateliţi
despre măreţia umanităţii.

poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele lui întredeschise erau buze care vorbeau, dar nu despre iubire, ci despre spaţii de milioane de mile, ochii lui închişi erau ochi care priveau, dar nu în adâncurile altor ochi, ci în cele ale altor lumi. Sub tâmplele lui pulsau gânduri, dar nu despre frumuseţile altor femei, ci despre priveliştile siderale şi configuraţiile constelaţiilor.

Thomas Hardy în Idilă pe un turn
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam nimic despre ea; convorbirea noastră a luat totuşi o întorsătură din cele mai macabre: i-am vorbit despre mare, despre comentariul acela la textul Ecleziastului. Şi nu mică mi-a fost mirarea când, după ce mi-am încheiat tirada despre isteria valurilor, am auzit-o zicând: "Nu e bine să-ţi plângi de milă."

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătăţii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insinuare?!

Despre fata ce mi-e dragă, vorbesc unii pe furiş,
Cum că seamănă cu-Atena... E de rău sau e de bine?!
Vor cumva să mă flateze? Vor să-şi bată joc de mine?
E zeiţa-nţelepciunii, dar se uită cam... cruciş.

epigramă de Lucreţius din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenului

în bar e gălăgie
chelneriţa nu mai vine cu berile alea
ba uite vine
pariu că berea nu este rece
ba hai că este
acum ne uităm la fundul ei
o să discutăm despre lucrurile acelea importante
dar acum hai să ne uităm la fundul ei
din buzunarul de la spate îi iese
un desfăcător

ba nu!

ba da! desfăcător este
ai îmbătrânit măi nu mai vezi

ciocnim
dar în gălăgia de aici nu ne aude nimeni

îmi place seara asta
noi aici
luna afară

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

T-Bag: Mă simt un pic cam lăsat pe dinafară. New York, California, Saint Louis... Despre ce vorbim?
Michael: De fapt vorbim despre baseball.
T-Bag: Aha. E un subiect despre care se întâmplă să ştiu şi eu câte ceva.
Abruzzi: Ce păcat. Conversaţia s-a terminat.

replici din filmul serial Prison Break
Adăugat de Alexandra Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!