Îmbrățișări
Scânteie-n suflet,
cicatrice în inimă,
zâmbete strivite,
cântece dubioase,
țipăt de doliu,
flori înfipte sub cizme
otrăvit de steaua păcii,
flămând de război,
gust de sânge și noroi,
forțe armate în câmpurile trandafirilor,
Nori de plumb ning gloanțe
peste frumusețea lumii,
mame-albine, copii- îngeri,
oameni pe cale de dispariție,
Doamne, asta e ridicol!
Puncte...
fecioară și paranteză,
anvergura metalică a aripilor...
Odihnă singuratică
în tăcerea tainică,
Trecut și viitor în combinație armonioasă
legănându-mă în coliba poeziei.
din spinii iubirii.
pe fața lui Mesia,
din picătura de rouă,
Luceafărul dimineții.
Numeri...
singura siguranță a vieții,
bune și rele în proporție...
Dacă dansează împreună
ar fi descoperit adevărul
poate într-o întâlnire de seară.
sub culoarul unei catedrale,
îmbrățișarea zilei prelungind,
fulgii de nea admirând,
Poate Pământul, din întuneric,
Ea s-ar opri din tremurat pur și simplu
ca o frunză de bardana.
și omul ar putea visa din nou,
În toată slava lui va apărea!!!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe pământ avem de toate
Timpul vieții ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alți doar din ce au dat
Sunt săraci și bogați
Lași scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburați
Până la cer va urcați
Pe spinări de noi... sclavi.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea, și nu se poate
Și noroi și stelei
Voi ce-n lună plecați
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitați ca aveți frați
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și-a putea, și nu se poate
Și noroi si stele.
Lumea-i plina de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți.
Fiindcă nașteți copii
Apărații luptând
Doborâți monștrii vii,
Ce în veac de vecii
......... pe pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea, și nu se poate
Și noroi și stele
Între cei care trag
Și acei ce sunt trași,
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pași.
Între ei sunt sudați,
Un strâmb ideal
Cum sunt bine legați
Condamnați un elan
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea, și nu se poate
Și noroi și stele
Fii ai munci aveți
Nădușeala pe piept
Cum stă nurca
Pe-al madamelor piept.
Uni iau alți fac
Uni dorm alți sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea
Și nu se poate
Și ruina si cetate,
Genii mari si frunți tembele,
Vânt ce sta și vânt ce bate,
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Si-a putea și nu se poate
Și noroi și stele
cântec interpretat de Mircea Vintilă, muzica de Mircea Vintilă, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Da
niște nori mari de uraniu se întindeau
peste mișcările mele
unii și-au deschis apogeu sau găinării
ori s-au apucat de politică
numai eu dragul meu
te-aștept îngropată într-o stare critică
aproape că te-am lăsat în casă
te-am dat și cu var că erai
atât de obosit și de la oboseală
atât de închis la culoare încât ochii mei
peste tine curgeau
smoală
când eu mi te doream în alb
mai mult decât alb te doream de un alb
bizar cu gust de cerneală
și la sărut cu un pic de iuțeală
dar asta a devenit imposibil orașul meu
dispare de pe hartă face ciroză
arde
apropiații mei tac în tăcerea lor sunt
o aberație altfel spusă
un atac la creație
dar mie
mie nu îmi pasă dacă tu nu vii
dacă tu nu vii mă vei vedea oricum singura
femeie în viață
atât de bătrână în tinerețea ei
singura care se poate-ntreba
ce oameni inumani au dat chibrituri la copii
la copii
la copii și inima mea ar făcea
zoom și toată ființa mea poetică ar ploua
în orgoliu
nu există dor
există doliu
chiar și azi
ai tras plapuma zilei numai de partea ta
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns pentru Alexandra
Tăcere, țipăt, apoi iar tăcere...
Se-amestecă cu sângele și piere
Un suflet care s-ar fi bucurat
Dacă în calea lui n-ar fi aflat
Un om cu chip de fiară, un bastard,
În care diavoli se-ntrunesc și ard.
Doamne, de ce atâta nedreptate
A azvârlit un trup plăpând spre moarte?!
Un lup flămând în ghena morții-aruncă
Trupuri de îngeri... oh, ce rană-adâncă!
E plâns de inimi... Doamne, dă-i pedeapsă:
"Lumina zilei să n-o mai primească!".
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi văd viața
În ochii tăi văd viața mea
N-am crezut nicicând că se va-ntâmpla așa
O văd, o simt și tu mi-o ți în suflet
În timp ce inimile noastre dansează un duet.
Mă simt ca într-un veșnic paradis
Ca stropul de rouă care pe frunză stă prelins
Cu teamă în suflet stau că voi cădea în nesfârșit
Că o altă floare-a iubirii poate a ofilit.
N-am crezut că viața poate fi așa
Mi-ai colorat-o, i-ai dat contur și-o operă de artă tu ai făcut din ea
Mi-ai dat un sens la dragostea ce-o port în suflet
M-ai atras cu frumusețea ta cum face un magnet.
Eu te iubesc cu toată inima ce tu mi-o încălzești
Asemeni unui fulg de nea tu mă topești
Mă vărs în râurile sufletului tău măreț
Sperând că voi ajunge un val ce-ți va schimba al vieții sens.
Asemeni ție și eu sunt străjerul vieții tale
ȘI sper să vezi și tu viața ta prin cristalinul meu cel moale
Să nu te simți asemeni unei prințese închisă-n turnul cel mai înălțat
Căci cheia divinului castel în mână ți-am încredințat.
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-am fi?!
Tăcerea din adâncul meu
E un ocean,
În care se răsfrâng
Ca plaja risipită în adânc,
Atâtea lacrimi
Ca-ntr-o clepsidră
Nisipul viu ce-și caută odihnă
Spre dincolo de timp.
De s-ar opri tăcerea, timpul, moartea
Într-o zi!
Lacrima și tristețea,
Neliniștea oceanului rănit
De valul înspumat, de neoprit...
Dacă tăcerea sufletului ar pieri
Și timpu-n loc, o clipă s-ar opri,
Eu... tu... ce-am fi?!
Un vas, o umbră, lin cutreierând
Drumul ce leagă noaptea de cuvânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgi de puritate se topesc peste noi
Cerul albastru metalic
cerne peste noi puritate,
fulgi deși, jucăuși luminează
noaptea de cobalt măiastră.
Gândul meu cristalin bate-n fereastră,
iubirea-i întinsă pe-o plapumă pufoasă.
În densitatea inimii simt o dulce-armonie,
pentru-o iubire sperată, încăpățânată,
simțită în suflet, in carne, in sange si oase.
Ochii se fixează pe fulgii de zăpadă,
mintea se lasă legănată,
inundată de dorința din alte vieți strămutată.
Noi doi în balansoarul vieții
cu aripi de doruri dotați,
străpungem imensitatea albastră
și fulgi de puritate se topesc peste noi,
invadează cu a lor strălucire
ființa și neființa din noi doi.
Din albul cristalin imaculat
răsar flori multicolore,
covor se-ntind sub tălpile goale de gânduri,
impregnate doar cu iubire și sete de viitor.
Acoperă-mi sufletul cu cânt de vioară,
îmbrățișează-mă cu forța iubirii,
strânge-mă-n brațele nemuririi,
iubește-mă cum te iubesc,
trăiește-mă cu tot ce-i încă lumesc
și poartă-mă apoi în eternitate,
ca împreună să povestim
lumii din lumi diverse,
că puterea iubirii-i secretul
ce zidește-n veci cuvântul și poetul.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărm
vara a trecut
adio parfum de roze
îți amintești de visele mele
când alergam desculți sub stropii cruzi de rouă
foșneai în adieri senine
eu nu te-am prins niciodată, femeie
nu am strâns la piept
durerea, iubirea, lacrima și dorul
nu ai tremurat înfioarătă
nu ai țipat în taina primului fior
au ars buzele sub dogorea iubirii neîmpărtășite
te aplecai peste flori
culegeai roze din grădini de suflet
foșneai, foșneai în miresme divine
buzele tale roșii, o rană în inimă
zvâcnește în nopți goale și pustii
aștept femeia, tu nu vii
tu ai plecat, eu unde azi mai sunt
adio femeie
vara s-a dus
ce singuratică este cărarea pe care dansai goală în iarbă
ai luat surâsul, sărutul și viața
m-am apropiat în hohotul de plâns
tu ai plecat, te-ai dus
du-te, du-te femeie
cu lacrima, cu iubirea, cu dorul
gem printre frunzele îngălbenite
căzând de pe crengi de suflet
sunt o picătură de sânge în palma ta
am acoperit cu draperii amintirile
să nu-mi vadă nimeni rana din suflet
pe țărm a rămas o inimă
ascultă valurile ce plâng lângă o mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul
Când razele lunii coboară
peste tanice cărări
un aer pur îmbracă
gândurile mele
privesc luceafărul din cer
ce-mparte nemurirea
picături de rouă,
despărțite-n două
o mângâiere nerostită
străbate pământul
întruchipează cuvântul cu stele
și visuri dulci de iubire
tărzie toamnă vine peste noi
ne îmbracă-n ploi și...
flori de crizanteme
cu lumină argintie.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză și de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosferă se va schimba. Peste o lună poate, o tornadă care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau din contră, tocmai din această cauză va apărea.
citat din Edward Lorenz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune către Maica Domnului
Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...
Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte pașii pe cărarea milei,
La-nceputul nopții, la-nceputul zilei!...
Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul viețuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viață nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...
Frânt de umilințe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!
poezie de Vasile Militaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reconectarea omului la propriul său suflet este singura cale prin care omul se va putea reconecta la ritmul și natura planetei și a întregi vieți de pe pământ. Reconectarea omului cu propriul său suflet este singura salvare a speciei omenești pentru ca planeta ne va supraviețui cu siguranță. Oamenii însă au un viitor care se joacă.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gondolier, suflet boem
Gondolier, suflet boem,
cu tine du gândul meu peren,
să nu mai scriu al vieții antipoem
ci doar simplu dar nemuritor catren.
Varsă în apă sentimentele- mi trăite în lagună,
din ele fă peste Podul Suspinelor cunună.
Nici o iubire nu e mai arzătoare
ca aceea trăită în gondola ta adăpătoare
de vise și visuri indelebile,
regăsite în cântecele mirabile.
Gondolier suflet boem,
ia visele mele,
sădeștete- le în suflete Aristotele,
fă- le să devină al poeziei fonem.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul să nu uite de rugăciune, pentru că toți cei care se roagă se pot muta o clipă în cer, acolo rugăciunea lui se poate uni cu cea a îngerilor, pentru că împreună suntem chemați să ne împărtășim din potirul iubirii lui Dumnezeu. Este dator să înmulțească dreptatea, bunătatea si milostenia, să adauge peste toate iertarea și cu siguranță va primi bucuria cerească ce-l va călăuzi toată viața și astfel având candela iubirii nestinsă va putea deschide porțile raiului.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântare
Vreau să versuiesc,
Cu glas îngeresc,
Într-o zi de vară
Când plouă cu flori,
Răsari Maică-n zori,
Când se culcă luna
Pân-a doua zi.
Vino și pe seară,
Curată Fecioară,
Oriunde ai fi,
Roagă-ți Fiul sfânt,
Să dea binecuvântare,
Pentru fiecare
Om de pe pământ,
Ce te poartă-n gând.
Vino-n miez de noapte,
Când mă rog în șoapte,
Cu alai de îngeri
L-ale mele plângeri.
Maic-ajutătoare,
Și izbăvitoare,
Maica tânguirii,
Izvorul iubirii
Frumusețea firii,
Gingășie aleasă,
Veșnică mireasă.
Maică nenuntită,
Rugă mult-primită
Umple-mă de har
Maică, dar din dar
Jertfă și altar,
Mielușică blândă,
Inimă ce cântă,
Candela aprinsă,
Flacără nestinsă,
Floare-mbobocită
Precistă iubită!
Roua dimineții
Tu ești Maica vieții
Albă iasomie,
Maică poezie!
Apă ne-ncepută,
Rugă ne-ntreruptă
Mireasma crinilor,
Nădejdea creștinilor.
poezie de Dorina Stoica
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul deocamdată
Timpul vieții ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt,
Alții doar din ce-au dat,
Sunt săraci și bogați,
Lovesc lașii pe bravi:
Voi, ce-n lună zburați
Pân' la cer vă urcați
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Voi ce-n lună zburați
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planetă flămânzi.
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând,
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ.
Lumea-i plină de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți:
Fiindcă nașteti copii
Apărați-i luptând,
Doborâți monștrii vii
Ce de-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.
Între cei care trag
Și acei ce sunt trași
Nu e loc de vreun steag,
E o groapă de pași.
Între ei sunt sudați
Cu un strâmb ideal,
Cum sunt bine legați
Condamnatul de lat
Și biciușca de cal.
Fii ai muncii aveți
Nădușala pe piept
Cum stă nurca de preț
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, alții fac,
Unii dorm, alții sunt,
Între înger și drac
Trage omul sărac,
Înhămat la pământ.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și ruină și cetate
Genii mari și frunți tembele,
Vânt ce stă și vânt ce bate
Și martiri, dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții mele
Lumea sub ochii mei
Pe pământul alb din cale
Se văd urme de petale
Aruncate de prin zare
Curge lin șiroi de ploaie.
Frumusețea din natură,
E cuprinsă în mister.
Farmecul lăsat de lună,
Stă, privind spre noi din cer.
O lumină albă,
Stă pe cerul înnorat,
Un luceafăr, o petală,
Mult e drumul de urmat.
Timpul pare că se scurge
Și urmează repetat
Lumea intr-un văl de sânge
Nu-nțeleg de ce-a oftat.
Omul simplu în tăcere
Luminat de-a lumii soartă
Îngropat, plin de mistere
Caută cu dor o poartă.
Nu se poate renunța
La clipele cele mai grele
Fără vise, a lupta
Ăsta-i sensul vieții mele.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde știi ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe fața ta, amice! Da, eu și cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând să învățăm să dansăm și apoi ea mă învață trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele și bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaștem, prima care ți-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu și Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... așa că de ce mai purtăm discuția asta? Înțelegi ce vreau să spun? Ești același tip care mi-a spus acum câteva săptămâni că voi doi aveți nevoie să fiți separați.
Dawson: Mda, trebuie să mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că...
Pacey: Că ce? Că și ea o să-și continue viața... sau poate că nu ți-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, așa faci mereu, vorbești și iar vorbești și nu te asculți. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este așa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu știi despre ce vorbești.
Pacey (râde și se întoarce și arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiță, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, și când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O să... o să accept totul așa cum o să fie.
Pacey: O să accepți totul așa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui să-ți dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun și nu o să-ți ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea și o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru că toată analiza asta a vieții mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea inițială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce și pleacă.)
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
O inimă rănită zace într-un sertar,
petecită toată de un păpușar...
Suferind, distrusă, de când ai plecat.
Poate într-o zi ne vom întâlni,
Într-o altă viață ne vom regăsi.
Poate atunci ne vom iubi,
Poate vom trăi ce-am risipit,
Poate!
poezie de Maria Nagy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge a-mpăcare
Ninge în neștire peste atâtea vise
Ce dansează liber sub un cer târziu,
În adânc de suflet rănile-s deschise
Ca o ironie... dusă-nspre pustiu.
Ninge a-mpăcare și a bucurie,
Uneori mai bate vântul cel nebun,
Cerul se golește ca-ntr-o feerie
Aruncând baloane triste de săpun.
Pulbere de stele în lumina dulce,
Se prelinge urma pașilor pierduți,
Felinare aprinse vor să mi te culce
Și cuvinte-așteaptă... să mă tot săruti.
Ninge peste frunze în culori astrale,
Ca o mângâiere tainică pe sâni,
Când nimic nu poate a ne sta în cale
Și pe drumul vieții ne simțim stăpâni.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate religiile sunt asemănătoare, nu contează cum se intitulează. Nu au un viitor cu siguranță niciunul pentru germani. Dacă fascismului îi place, poate face o înțelegere cu biserica. Așa voi face și eu. De ce nu? Aceasta nu mă va opri din distrugerea rădăcinii și branșelor creștine, și din anihilarea acesteia în Germania. Italienii sunt naivi; se pricep de minune în a fi păgâni și creștini în același timp. Italienii și francezii sunt cu siguranță păgâni. Creștinismul lor le este adâncit în piele. Însă germanul este diferit. Este serios în tot ceea ce face. El vrea să fie ori creștin, ori păgân. Nu poate fi ambele. Pe lângă asta, Mussolini nu va face eroi din fasciștii săi. Acolo nu contează dacă sunt creștini sau păgâni. Dar pentru oamenii noștri, este decisiv dacă recunosc crezul unui hristos evreu - împreună cu compătimitele sale etici efeminate - sau dacă adoptă o puternică credință eroică în Zeitatea Naturii, Zeitatea din proprii noștri oameni, din propriul nostru destin, din propriul nostru sânge.
citat din Adolf Hitler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!