Lână roşie
caier peste caier
şi-un tăietor
de lemne
sub tălpile războiului
mişc patru scânduri
mă dor ochii
visez lămpi arzând
deşir lână roşie
am uitat cântecul
leagănul e gol
de la moartea
lui lazăr
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
caier de lână –
pe mătasea albastră
stelele lucesc
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui tăietor de lemne înrăit
Înainte de-a fi om,
Dânsul a trăit în pom...
Dar, de-a apărut securea,
A "tras" la pământ pădurea...
Mai mult, să nu piardă slujba,
Grijuliu... a creat drujba...
hexagramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Apreciere
De domni, în general, sunt acceptată
De doamne adesea - s luată în răspăr:
"Atâţia ani ai petrecut - un caier
Şi încă n-ai găsit un fraier?"
epigramă de Gorunescu Carmen Lidia din Autoarea, clasic în viaţă, 1 (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea cailor
Un copac este cel mai bun prieten al vântului!
Tu eşti cel mai bun tăietor de lemne
Tu eşti cel mai bun tăietor de vânt
Tu eşti cel mai bun prieten al niciunui cuvânt!
poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui epigramist uitat
Cam tot ce-a strâns în patru rânduri
N-aduse nimănui foloase,
Tot astfel, între patru scânduri,
E azi un pumn de praf şi oase.
epitaf epigramatic de Mihai Haivas din Restituiri în patru rânduri (2011)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
închid ochii şi-mi imaginez
un orb pictând lumina
dintr-o femeie nud
deschid ochii şi mă gândesc
la dragoste ca la o religie care
te îngenunchează
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe, de vorbe; judecaţi după fapte şi veţi fi siguri că, de veţi căuta un sculptor, nu veţi da peste un tăietor de lemne.
citat clasic din Hacob Paronian
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba armeană.
caier încâlcit -
ninsoarea întrerupe
firul poveştii
haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina mea peste cuvinte...
Nehotărâtă văd că stai într-o răscruce,
A gândurilor mele de demult!.
"Ce drum s-apuci? Şi unde te vei duce!",
E semnul de-ntrebare cunoscut.
Ai rupt chiciura dorului în taină,
Tu dedicând privirii un nou vis.
... şi mi-ai dansat cu dânsle în palmă,
În zilele ce mi l-ai compromis.
Se mişcă cerul! Crezi că e cutremur?,
... căci stele cad... (pe gânduri) uneori.
Îmi pare că de dragul tău eu tremur,
Şi nu sporadic... zilnic... de cu zori.
Acasă-mi pare unde eşti şi tu!,
(acolo unde şoapta-ţi e regină).
... unde cuvântul nu cunoaşte... Nu,
Iar ziua nu mai ştie ce-i hodină.
Mi-ai alfabetizat încet destinul,
... şi învăţat iubirea s-o citesc.
În ochii care-ţi fulgerau de chinul,
Cedat de sentimentul sufletesc.
Ai pus răbdarea mea în furca sorţii,
Precum un caier mut... fără de lână.
Torcându-mi tu din dânsa-n faţa porţii,
Fuior de dor şi vise... împreună.
Noi să prădăm Luminii, timpul ei,
(fiind regina mea peste cuvinte).
... şi îmbătând fiorul dragostei,
Să fii destinul meu ce nu mă minte.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România viceversă
E pe dos românul caier,
Ce îl toarcem cu avânt:
E agricultura-n aer,
Aviaţia-i la pământ...
epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fior de amor
Un caier de iubire
Frison erotic
Irumpe în spirală
Infinit mai volitiv
aforism de David Boia (3 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediţia a II-a40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Din caierul bunicii
Torcea bunica timpul în caierul de lână,
curgea întruna firul pe fusul slab zărit, în raza lămpii afumânde.
Nu auzeam secunde, un zumzet abia desluşit se propaga agale
din corpul rotitor ce îmi şoptea poveşti şi-un somn, odihnitor.
Şi tot mai greu o pleoapă privirea o ridică, zăream bunica
căscând îmbietor, cuprinsă-n picoteală de lucrul monoton.
Odihna de-o secundă revigora lucratul, degetele stângii în caier dăpânau,
iar dreapta coborâtă asigura scurgerea lânii, uniform,
pe corpul din clepsidră, pe fusul plutitor.
Dar, niciodată n-am aflat povestea sfîrşitului de fir,
vedeam, doar dimineaţa, în paner,
din nou, că fusu-i gol şi apare înc-un ghem.
Şi nu ştiam atunci, eram un torcător, ce-adună firul vieţii întruna crescător.
Din ombilic venit-a firul, la caierul de timp ursitele l-au prins,
ca pe un nod al vieţii în mersu-i necuprins.
Căci veşnică e viaţa, funie în univers, sudează-ntruna fire ce nu se mai sfârşesc.
Rar lângă trunchi e câte unul nelegat, e însă mic, şi-n bază ancorat.
Câtă miscare-n faţă, cum clocoteşte viaţa,
parcă e un fitil ce muşcă-n viitor cu fiecare germen în şanse roditor.
Nestăvilita sete sorbeşte din trecut şi-ntruna iscodeşte ce nu s-a mai născut.
Din vreme-n vreme, se îndreapta bunica din strâmba-i aplecare,
cu o mişcare iute, plină de-ndemânare, muta în caier firul să aibă-ndestulare.
Si curge, curge timpul prin fir sau în frânghie ca să-ntregească şirul,
cu unic început, din care bifurcaţii întruna s-au născut.
A-nţepenit clepsidra cu firul prins în caier,
şi n-a ştiut bunica că-n mînă eu l-am prins,
să fie moştenirea pe care s-o transmit.
Ştafeta vieţii curge întruna în timpul conştient şi cine poate şti,
peste milenii, în caierul de stele, poate se va-nmulţi.
Căci e matur Pământul şi vremea i-a venit,
Să mute firul în loc cu-ndestulare, de care să profite şi ultima suflare.
A tot slăbit Pământul, începe a picoti,
e supt de energii, că pofticioasă-i viaţa, plină de lăcomii.
Dar, e tenace, cu adaptări ciudate şi sorţi de-nvingătoare,
sigur va izbuti, aşa este corect, cu gându-n viitor şi ancore-n trecut,
c-aşa doreşte timpul, să fie perceput.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistul veşnic ratat
Toarce-al epigramei caier
Şi-orice zi se scurge-n van:
Prozodia-I ESTE-N AER,
Iară poanta... DE MAIDAN!
epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoconsolare
Mă consolează-aceste gânduri
Ştiind că moartea nu te cruţă:
Eu nu plec între patru scânduri,
Ci am nevoie de-o... căruţă.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altamira
în grota din altamira
aud cum îmi cresc
oasele
sunt prima femeie
deschid ochii
frica picură
pe stânci
mai târziu îmi ascund
elefanţi
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ne raportăm tot timpul la vecinii cu care am fost în acelaşi "caier"! Noi am fost ca ei şi chiar mai mult decât atât.
aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Timpul toarce-al vieţii caier
De trăire pe pământ,
Strânge totul într-un vaier
Şi-n rămasul fără aer,
Îţi vezi goana după vânt.
Ioan Hapca în Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Ruben Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apropos de contractul "Bell"
Cum greu e-al vieţii noastre caier,
Mă-ntreb - şi nu e o plăcere:
"De ce-am dori helicoptere,
Când suntem orişicum în aer?"
epigramă de Valentin Smarand Popescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagănul prunciei
Leagănul prunciei s-a rupt.
Corzi împletite atârnă abătute de pe creanga nucului.
Scoarţa viciată sprijină solul.
L-am părăsit şi a sfârşit.
Oare la fel se iveşte şi cu oaamenii pe care-i dispensăm?
Oare se îndeamnă sporadic să cuprind cu tălpile gazonul adipos,
Să mi se-nsteleze ochii zâmbind sensibil,
Să spun primul cuvânt şi să-mi întoarcă vorba,
Să-i mângâi nodul strict şi să-i ofer impuls?
Oare?
poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silabe
iubirile au ars în lava
din etna
erele glaciare sunt neînţelese
peste pleoape trec urşii
polari
în oglinzile lui fresnel
se repetă despărţirea
în silabe
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!