Lână roşie

caier peste caier
şi-un tăietor
de lemne

sub tălpile războiului
mişc patru scânduri

mă dor ochii
visez lămpi arzând

deşir lână roşie
am uitat cântecul

leagănul e gol
de la moartea
lui lazăr

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

caier de lână –
pe mătasea albastră
stelele lucesc

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tăietor de lemne înrăit

Înainte de-a fi om,
Dânsul a trăit în pom...
Dar, de-a apărut securea,
A "tras" la pământ pădurea...
Mai mult, să nu piardă slujba,
Grijuliu... a creat drujba...

hexagramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apreciere

De domni, în general, sunt acceptată
De doamne adesea - s luată în răspăr:
"Atâţia ani ai petrecut - un caier
Şi încă n-ai găsit un fraier?"

epigramă de Gorunescu Carmen Lidia din Autoarea, clasic în viaţă, 1 (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp uitat

Zbor înmiresmat,
primul meu dor,
pasărea de noapte
adăstată
pe floarea ochilor tăi,
te caută.
Ochii tăi mirosind
tristeţea depărtărilor,
cată o umbră,
de iris proaspăt deschis
şi dincolo de zare
aşteaptă...
Zadarnic.
Primul nostru zbor
uitat
în depărtările lui Cronos
pasăre de timp
răpusă
s-a scurs.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

închid ochii şi-mi imaginez
un orb pictând lumina
dintr-o femeie nud

deschid ochii şi mă gândesc
la dragoste ca la o religie care
te îngenunchează

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe, de vorbe; judecaţi după fapte şi veţi fi siguri că, de veţi căuta un sculptor, nu veţi da peste un tăietor de lemne.

citat clasic din Hacob Paronian
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabe

iubirile au ars în lava
din etna

erele glaciare sunt neînţelese
peste pleoape trec urşii
polari

în oglinzile lui fresnel
se repetă despărţirea
în silabe

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui epigramist uitat

Cam tot ce-a strâns în patru rânduri
N-aduse nimănui foloase,
Tot astfel, între patru scânduri,
E azi un pumn de praf şi oase.

epitaf epigramatic de Mihai Haivas din Restituiri în patru rânduri (2011)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

caier încâlcit -
ninsoarea întrerupe
firul poveştii

haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina mea peste cuvinte...

Nehotărâtă văd că stai într-o răscruce,
A gândurilor mele de demult!.
"Ce drum s-apuci? Şi unde te vei duce!",
E semnul de-ntrebare cunoscut.

Ai rupt chiciura dorului în taină,
Tu dedicând privirii un nou vis.
... şi mi-ai dansat cu dânsle în palmă,
În zilele ce mi l-ai compromis.

Se mişcă cerul! Crezi că e cutremur?,
... căci stele cad... (pe gânduri) uneori.
Îmi pare că de dragul tău eu tremur,
Şi nu sporadic... zilnic... de cu zori.

Acasă-mi pare unde eşti şi tu!,
(acolo unde şoapta-ţi e regină).
... unde cuvântul nu cunoaşte... Nu,
Iar ziua nu mai ştie ce-i hodină.

Mi-ai alfabetizat încet destinul,
... şi învăţat iubirea s-o citesc.
În ochii care-ţi fulgerau de chinul,
Cedat de sentimentul sufletesc.

Ai pus răbdarea mea în furca sorţii,
Precum un caier mut... fără de lână.
Torcându-mi tu din dânsa-n faţa porţii,
Fuior de dor şi vise... împreună.

Noi să prădăm Luminii, timpul ei,
(fiind regina mea peste cuvinte).
... şi îmbătând fiorul dragostei,
Să fii destinul meu ce nu mă minte.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans, cu mult înainte de vârsta a treia

Îţi spun c-aş dansa până mor -
Dar astăzi mă dor şi rărunchii;
Mă bucur când tălpile dor,
Mai uit că mă dor şi genunchii.

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui automobilist

Pilda lui uşor se poate
Învăţa din două rânduri:
Drăcuşor pe patru roate -
Îngeraş pe patru scânduri.

epitaf epigramatic de Gheorghe Buliga din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, pe vremuri, şi fiţi siguri că e mult timp de atunci, într-o pădure mare, trăia un sărman tăietor de lemne care, toată viaţa lui, se dusese în fiecare zi în pădure la tăiat de lemne. Şi cum a plecat el aşa în pădure într-o zi, nevasta i-a umplut desaga şi i-a agăţat o ploscă pe spate ca să aibă ce mânca şi ce bea în pădure. Însemnase un uriaş stejar bătrân care, credea el, va fi un izvor nesecat de scândură.

începutul de la povestea Cele trei dorinţe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

România viceversă

E pe dos românul caier,
Ce îl toarcem cu avânt:
E agricultura-n aer,
Aviaţia-i la pământ...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior de amor
Un caier de iubire
Frison erotic
Irumpe în spirală
Infinit mai volitiv

aforism de David Boia (3 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din caierul bunicii

Torcea bunica timpul în caierul de lână,
curgea întruna firul pe fusul slab zărit, în raza lămpii afumânde.
Nu auzeam secunde, un zumzet abia desluşit se propaga agale
din corpul rotitor ce îmi şoptea poveşti şi-un somn, odihnitor.
Şi tot mai greu o pleoapă privirea o ridică, zăream bunica
căscând îmbietor, cuprinsă-n picoteală de lucrul monoton.
Odihna de-o secundă revigora lucratul, degetele stângii în caier dăpânau,
iar dreapta coborâtă asigura scurgerea lânii, uniform,
pe corpul din clepsidră, pe fusul plutitor.
Dar, niciodată n-am aflat povestea sfîrşitului de fir,
vedeam, doar dimineaţa, în paner,
din nou, că fusu-i gol şi apare înc-un ghem.
Şi nu ştiam atunci, eram un torcător, ce-adună firul vieţii întruna crescător.
Din ombilic venit-a firul, la caierul de timp ursitele l-au prins,
ca pe un nod al vieţii în mersu-i necuprins.
Căci veşnică e viaţa, funie în univers, sudează-ntruna fire ce nu se mai sfârşesc.
Rar lângă trunchi e câte unul nelegat, e însă mic, şi-n bază ancorat.
Câtă miscare-n faţă, cum clocoteşte viaţa,
parcă e un fitil ce muşcă-n viitor cu fiecare germen în şanse roditor.
Nestăvilita sete sorbeşte din trecut şi-ntruna iscodeşte ce nu s-a mai născut.
Din vreme-n vreme, se îndreapta bunica din strâmba-i aplecare,
cu o mişcare iute, plină de-ndemânare, muta în caier firul să aibă-ndestulare.
Si curge, curge timpul prin fir sau în frânghie ca să-ntregească şirul,
cu unic început, din care bifurcaţii întruna s-au născut.
A-nţepenit clepsidra cu firul prins în caier,
şi n-a ştiut bunica că-n mînă eu l-am prins,
să fie moştenirea pe care s-o transmit.
Ştafeta vieţii curge întruna în timpul conştient şi cine poate şti,
peste milenii, în caierul de stele, poate se va-nmulţi.
Căci e matur Pământul şi vremea i-a venit,
Să mute firul în loc cu-ndestulare, de care să profite şi ultima suflare.
A tot slăbit Pământul, începe a picoti,
e supt de energii, că pofticioasă-i viaţa, plină de lăcomii.
Dar, e tenace, cu adaptări ciudate şi sorţi de-nvingătoare,
sigur va izbuti, aşa este corect, cu gându-n viitor şi ancore-n trecut,
c-aşa doreşte timpul, să fie perceput.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoconsolare

Mă consolează-aceste gânduri
Ştiind că moartea nu te cruţă:
Eu nu plec între patru scânduri,
Ci am nevoie de-o... căruţă.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de România

Mi-e dor de România,
De ţara mea
Cum alta nu era.
Mi-e dor de Demnitatea
Neamului străbun.
Mi-e dor de-a lui Cinste şi Sinceritate,
Mi-e dor de tot ce-am moştenit
Mai bun,
Mi-e dor de-a sa Dreptate.

Mi-e dor de un Bălcescu,
Şi-un Mureşan,
De un Eminescu şi-un Cioran,
Mi-e dor de strigătele lor
Să le purtăm în noi, mi-e dor.

Îmi este dor mereu
De limba neamului meu,
Acea limbă română
Suavă şi genuină
Ce făcea să răsune,
Dincolo de Carpaţi,
Virtuţile române.

Mi-e dor de România mea
Să ţină fruntea sus în Europa
Ca o adevărată stea.
Mi-e dor să strălucească,
Peste zări,
Mi-e dor să fie cea mai iute
Dintre ţări.

poezie de Gheorghe Alionte (21 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

mâinile mele
două călugăriţe albe
leagănă aerul

în inima nopţii
mă dor toate rănile
de piatră

sunt prea departe
de somnul tău

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistul veşnic ratat

Toarce-al epigramei caier
Şi-orice zi se scurge-n van:
Prozodia-I ESTE-N AER,
Iară poanta... DE MAIDAN!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!