Gloria mundi
Din văzduhul cuvintelor
străbătând abisul,
ai putea crede că ești stăpân
al prezenței în lume,
aidoma luminii începătoare de stea
însă nu-i totdeauna așa.
Judecata dreaptă -adevărată,
în alegoria vieții se face
cu limpezimea oglinzii imaculată.
Prins în lesa nimicului,
nu vezi cât de repede
trece gloria lumească;
privind mereu înainte,
precum hoții de timp,
ar trebui mai întâi să ai curajul
de-a gândi cu propria minte.
Așa trăind,
în cochilia de melc a veșniciei,
lumina tot lumină rămâne
grea precum păcatul ispitelor păgâne;
o poezie a poeziei contemplând
omul și universul lui
geana cuvintelor mântuite de-azur
împrumutându-i taina zborului
dintr-un timp viitor, incert și obscur.
Din văzduhul cuvintelor,
s-ar putea crede
că ești unicul stăpân
al prezenței tale pe lume,
în real însă te cârpești cu vorbe,
lustruind în fărâma de tină un nume,
cu aripa-n gol suspendată
între un survol absolut
și o aterizare forțată.
Astfel gloria lumii trece,
printr-o ieșire din timp neașteptată,
iar omul, sedus de viclenia oglinzii,
nu se liniștește nicicum, niciodată,
îmbătându-se cu apă rece
în alegoria ființării adevărată.
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre seducție
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre mântuire
Citate similare
Halleluyah
Mistică
a necuprinsului
sub privirile de sfânt ale sfinxului:
infinită este creația lui,
coloana vertebrală a vieții suind.
Cine poate sta înaintea măreției
fără de seamăn -a lui,
a demiurgului?
Între
real și utopic,
istoria lumii respiră
căderea în timp
sub propria greutate.
În ritmul cosmic
infiniții se strâng
într-un fragment
de eternitate.
Viața nu-i decât levitație
a trupului spre cer. O, de-aș putea
cu inima să-ating edenul cerului,
ecoul tăcut al misterului!
Senzația
de savoare și libertate,
înălțător o resimt
cu grația firii de om neîntinate.
O!, nu călcați
altarul sacru al versului meu:
poezia nu-i decât o formă de viață,
iar [...] făpturile ei
infinite căi de a-l cunoaște
[așa cum este] pe dumnezeu.
Slove de aur,
neasemuit de curate,
pavate cu urmele
trecerii (z)eului
rodesc în sufletul omului.
Omul liber,
mereu îndrăgostit de cer,
în roza vânturilor stăpân
precum întâiul monarh.
Pentru tot ce-a fost și este,
pentru tot ce va fi
dar încă nu-i azi pe pământ,
sub privirile de sfinx ale timpului:
lăudat fie numele lui!,
halleluyah!
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre trandafiri, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Departe, tot mai departe
Știu
sau cred că știu,
tu
însă
o știi.
Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.
Toate te-așteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exiști,
cât timp ești tu,
cel ce respiri viața.
Departe,
tot mai departe,
privești
macii răsăriți
în rădăcina inimii.
În fața oglinzii o altă oglindă,
în ea o alta
și
tot așa,
din singurătate
în singurătate,
spre eternitate...
Dincolo de noi
e șoapta din adâncuri
auzită în trecere.
La o margine a vieții,
treci prin încercarea
de a nu pleca
prin umbră
- celălalt chip al luminii -,
asculți ploaia
și descântecul ei.
Grea sarcină e temperarea
în nemărginitele întinderi
ale gândului!
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre ploaie, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre flori sau poezii despre existență
Nici o altă meserie din lume nu te deposedează atât de mult de tine precum o face predatul. Ai putea petrece o zi întreagă într-o spălătorie de exemplu, fiind stăpân absolut al gândurilor tale. Însă predatul te anulează complet. Îți străpunge ființa: îți acaparează spiritul. Îl smulge din ungherul în care stă pitit.
Sylvia Ashton- Warner în Spinster
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre meserii sau citate despre gânduri
De n-ar fi
De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
și-n văzduh, dar și pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălțare,
atunci când își dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-așterne,
calea către existență
și credința-n Providență.
OMUL supune natura,
cucerește alte spații.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generații.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sfinți, poezii despre păsări, poezii despre natură, poezii despre iubire sau poezii despre frunze
Limba română
Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.
S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.
Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii și răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.
Pământu-acesta cât ne rămase,
Munții cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.
Făcuți dintr-un sânge străvechi precum vinul
Din boare și rouă și din furtună,
În ea ne rostim bucuria și chinul,
În prea iertătoarea limbă română.
În ea se botează și viii și morții,
În ea se șoptește sub clarul de lună,
Au dus-o pe buze și domnii și hoții
Trăind de milenii în limba română.
Iar timpul tot curge și curge-va veșnic
Și sufletu-mi tainic mereu se cunună
În fiece toamnă, sub stelele sfeșnic,
Cu blânda mireasă, limba română.
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre limba română, poezii despre România, poezii despre vulturi, poezii despre vin, poezii despre uitare sau poezii despre toamnă
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.
Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.
Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre verde
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stejari
- poezii despre război
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
Omul e precum copacul
Omul e precum copacul,
are în plus gândul și capul
Din sămânță înfăptuit, cu iubire e rodit
Și-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găsește pace
Și o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învățat
Multe de la un copac
poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre început, poezii despre zâmbet sau poezii despre fructe
Să ne grăbim
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii și un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o liniște obișnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranța este nesigură,
ne ia sensibilitatea așa cum fiecare fericire
vine alături de tristețe și veselie,
precum două patimi totuși mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuțește sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverența seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deși cel mai mare risc este să te naști, nu să mori
iubim mereu prea puțin și mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
și vei fi precum un delfin, blând și puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
și cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
și nu știm niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.
poezie de Jan Twardowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre naștere, poezii despre încălțăminte, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe, poezii despre telefon sau poezii despre siguranță
La un moment dat în viață ai de-a face cu diverse situații dificile. Cu toții avem parte de astfel de situații, însă dacă ești pregătit vei trece mai ușor peste și nu te vei afunda și mai tare în suferință. Una din strategiile pe care le aplic este următoarea: Să-ți dorești ca lucrurile să fi fost altfel și sperând că va fi mai bine nu este o strategie. Lucrurile nu se vor îmbunătăți de la sine. Petrecem prea mult timp plângându-ne despre situația în care ne aflăm încât nu mai avem energie să acționăm. Fii realist și privește viața așa cum este, nu cum ar trebui să fie. Prin această strategie îți vei schimba focusul de la a te plânge la a găsi soluții pentru a trece peste situația în care ești. Până la urmă viața nu este făcută doar din momente fericite, curcubee și vată de zahăr, situațiile dificile au rolul lor. Au rolul de a te face mai puternic, mai bun, mai înțelept. Iar data viitoare când viața nu este roz, fă un pas înapoi, înțelege că face parte din procesul evoluției tale și cere mai mult, că doar poți. Nu poți fi doborît așa ușor. Viața este precum anotimpurile: toate sunt trecătoare, important este să-ți faci provizii vara ca să poți trece peste iarnă.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre înțelepciune, citate despre zahăr, citate despre timp, citate despre suferință, citate despre schimbare, citate despre roz, citate despre plâns sau citate despre iarnă
În trecerea grăbită
În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
Fă-ți timp să poți, cu mila, să le alini, trecând.
Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,
Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lâng-un izvor,
Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.
Fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău bătrâni,
Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini.
Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,
Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Hristos,
Fă-ți timp să guști frumusețea din tot ce e curat,
Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat.
Fă-ți timp de rugăciune, de post și meditări,
Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,
Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic.
Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să-i dai vieții și morții tale preț.
Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieții, n-o mai strângi.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre seară sau poezii despre păduri
Ghinda
Ghindă din stejar bătrân
Cum rămâi fără stăpân?
Fie ziua cât de mare
El citește, ori le doarme.
Iar tu ființă mititică
În ochii lui pari o furnică
Ești micuță dragă fată
Și te zbați prin colb și zloată.
Uneori intră la gânduri
Că ai să-i decorezi livada
Cu frați mulți și cu copile
De nu-i mai cunoști ograda.
Însă tu an după an
Putrezești pe jos în van
Stăpânul mereu pregetă
Tot cobind a secetă.
Uite așa dispari fetiță
Lângă tatăl tău în suferință
Care vede el, săracul
Că stăpânul nu-ți vrea leacul.
An de an stejarul crește
Ghinde multe el rodește
Presară la rădăcină
Zeci sau sute și suspină.
Și gândește că vreodată
Îndărătnicul stăpân
Pune mâna pe lopată
Să te așeze în loc mai bun.
Să crești falnică-n ogradă
Lângă frații tăi din jur
Să vă admire o lume întreagă
Când pe voi, când pe stăpân.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre suferință, poezii despre somn, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre lectură
Nu-i așa
nu-i așa că e doar o vedenie
o crudă întâmplare
că rasuflarea ta mi s-a smuls din carne
din os
și mă doare
nu-i așa că nu există verde
că iubirea e aroganță
că gândurile noastre împreunate
sunt doar o așchie
de speranță
apropierea ta agățată de piele
adâncă mi-e tot mai adâncă
iubito nu-i așa că
aerul dintre noi uneori
se transformă în stâncă
nu-i așa că ți-am dorit doar umbra
încolăcită de mine
că marginea cuvintelor
e doar sângele pulsând
în mișcări rectiline
nu-i asa că n-ai plecat niciodată
iar eu n-am rămas
două povești oarecare
despărțite de timp despărțite
de un singur pas
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre stânci, poezii despre mișcare sau poezii despre dorințe
Ultima primă zăpadă
Se întoarce iarna peste sat
Și la casa unui om bătrân,
De copii și de puteri lăsat,
Cal și câine, slugă și stăpân...
De lungimea nopților se teme
Și la frig întâi se dă bătut,
Prima dată când oftează, geme,
Însă crede că i s-a părut...
Și-l apucă zorii cu privirea
Nedormită, spre lumina mută,
Rece, albă, ca din amintirea
Lui, pe-ntreaga lume așternută...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sat, poezii despre noapte, poezii despre lungime, poezii despre iarnă, poezii despre câini, poezii despre cai sau poezii despre bătrânețe
Grădina cuantică
Cu sentimentul excelenței în artă,
versurile mele
aducând la viață roiuri de stele.
Din rațiuni inteligibile,
toate lucrurile din jurul tău
au fost la obârșia lor necuvinte,
cartografiate apoi în cuvinte.
În grădina cuantică
zăvorâtă-n adâncuri sub cheie,
nu există nimic din universul știut,
numai clipa magică-n care poți
imortaliza un gând, o idee.
Intrând în seiful naturii,
actul contemplativ schimbă lumea;
la capăt de drum lumina zace
între multiple stări și urmări
norocul apare când nu te-aștepți,
umplând golurile cu șoaptele
celor pregătiți să-l întâmpine
în inedite (...) chemări.
Blurând tabloul din vis,
în universul cuantic
lumina odihnește
într-o infimă gaură neagră,
ca pisica lui Schrödinger
ascunsă în propria
viață/moarte.
Tărâm
al misterelor ultraprofunde,
în fumigații nostalgice
trupul nu-și mai amintește nicio spaimă;
impredictibilă viața
în limpezimea clipei își caută faimă.
De la insepararea cuantică
la superdeterminism
doar cuvintele lumii
aflate în superpoziție
și lumina eliberată de orice servituți:
subtil disipate în aerul prezenței tale.
În
grădina cuantică,
într-un nor de probabilități -fonemul
flutură în mână
cheia eforturilor tale,
cu sentimentul excelenței
invocând cuvântul-talisman
pentru a închide
Poemul.
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre stele, poezii despre spaimă sau poezii despre schimbare
* * *
Lumina ce să fi fost
îi puteam fi pereche
chiar când se făcea vânt
nimic mai simplu să-i fi fost căzută pe aripi,
precum odinioară sălbaticii ademeniți
cu mărgele de sticlă și tot ce-mi imagina lumii;
atunci nu știam decât păcatul de-a muri
și el părea să-mi respire ultima dată viața,
atât de inofensivă lui, apoi, adunată în eros primar
ca-n apropierea totalei învingeri,
țipător, colorat și crud, lunecos
precum un pântece de șarpe
ce ne-nghițea egal,
dar viclenindu-mă femeie,
vechiul dans, adierea ori răvășirea
și șoapta dorinței de altele,
cum totuși putea îndestula în mine;
... i-am tot lunecat așa o vreme sângele
și am continuat a vorbi cu ridurile lui
atât de singure
și, în tot ce nu deslușea,
i le-am netezit, preschimbată astfel,
pentru șarpe, gloria iubirii de el și femei
și pentru o lumină ce să fi înflorit...
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei sau poezii despre șerpi
Valerie: Îmi amintesc cum înțelesul cuvintelor a început să se schimbe. Cum cuvinte nefamiliare precum "colateral" și "predare" au devenit înspăimântătoare, în timp ce lucruri precum Norsfire și Articolele Alianței au căpătat putere. Îmi amintesc cât de "diferit" a devenit pericolul. Tot nu reușesc să înțeleg de ce ne urăsc așa de mult.
replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte, citate despre început, citate despre spaimă, citate despre pericole sau citate despre devenire
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sfârșitul lumii sau poezii despre sfârșit
Magia cuvintelor
MAGIA CUVINTELOR
O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
și-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.
Eu mă rog cu-nțelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veșnicii cuvântul.
Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.
În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,
poeme cu al meu dor.
În stihuri las dragostea
și vis din inima mea,
ca să-mi cânte menirea,
când voi fi spuză de stea.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică
Orfelinat celest
moto: dacă la început a fost cuvântul pot spune că Dumnezeu a fost poet
și a creat universul așa cum și eu am creat poezia mea
nu m-am gândit niciodată că aș putea trăi în visul unui copil
și oricât aș scotoci, nu i-aș găsi niciodată marginile.
sunt învățat să cred că exist, iar dacă n-aș crede
n-aș mai exista...
supernovele dospeau undeva într-un vis;
copilul le strângea în palme, iar ele explodau.
unele planete erau puse cu dichis,
altele în praful cosmic scindau,
dintre meteoriți... de-a v-ați ascunselea, surâdea
și se năștea în cer o altă stea.
copilul pe zi ce trece simțea nevoia de-a visa
împreună cu altcineva,
o ființă după chipul și asemănarea lui,
să se plimbe cu ea prin univers, haihui,
dar nu știa câte cuvinte și ce cuvinte
ar fi fost îndeajuns să-l alinte.
plângea și în fiecare lacrimă se oglindea
o creatură ciudată, cu forme nedefinite,
cu aripile zgribulite.
copilul se întreba... și se tot întreba:
oare-aș putea plămădi din pământ, suflare și lacrimi,
din întuneric și lumină, din fericire și patimi,
un trup și o umbră?
celui viu i-aș spune bărbat și l-aș lăsa să se joace,
să vorbească cu a sa inertă jumate;
dar ce se va-ntâmpla când Pământul se va întoarce,
când noaptea va fi zi și ziua va fi noapte?
oare-aș putea face două lumi diferite
care să se atragă și să se evite
nedorind să se cunoască vreodată,
o lume de oameni și o lume de umbre,
trăind și murind totodată?
oare-aș putea să-i las și pe ei să viseze
lumi în care să trăiască, fără să graviteze
în jurul visului meu?
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie
Fericiri și nefericiri sunt cai albi și cai negri ce aleargă în aceeași direcție, aproape și paralel, așa că o iau înainte când albii lângă cei negri, când negrii lângă cei albi. Așa merge toată viața, alcătuită în întregime din astfel de întreceri între cai albi și cai negri. De aceea omul, în același timp, își trece viața în fericire și nefericire, chiar și atunci când nu-și dă seama de asta. Nu există nicio nefericire absolută, precum nici fericirea absolută, și de aceea le trăim pe amândouă în același timp.
Iovan Ducici în Fericire, iubire, femeie (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fericire, citate despre negru, citate despre nefericire, citate despre alb, citate despre existență sau citate despre cai