Amicii și bondarul
Amicii și bondarul (fabulă)
Bufnița, un licurici,
Pupăza și 2 pitici,
Se-ntorceau de la servici,
Cu măști puse peste cioc,
Fiindcă nu este un joc,
Nu erau infectați
Dar erau cu toți speriați,
Că rata de infectare,
Prin pădure era mare.
Erau ascultători,
Și atenți la trecători,
Să nu-mprăștie vâlvoi
Tulpina de SAR COV-2.
Cum mergeau și tot vorbeau,
Tare se mai amuzau:
Că pupăza și piticii
Numai ziua munceau
Iar noaptea se odihneau,
Și veneau doar licuricii
Să își vadă toți amicii,
Să le lumineze calea
Ca să nu-i apuce jalea.
Bufnița, mai omenoasă,
Ȋi poftea pe toți în casă,
Apoi roata se-nvârtește,
Muncește cine voiește:
Când licuriciul strălucește,
Bufnița se odihnește.
Pe cărare-n fuga mare,
Vine bondarul hapsân
-Aș munci, nu am stăpân! Și mă doare.
- Lenea e cucoană mare!
- Ȋmi dați ceva de mâncare?
Pupăza, l-a luat la rost:
- Vai, cât ești de prost! Du-te acum și muncește, iar apoi te odihnește. Stăpânul voi fi chiar eu, dar e vai de capul tău.
- Văd, că masca nu o porți. Vrei să-i infectezi pe toți?
- Nu îmi pasă de COVID. Voi mă credeți chiar tâmpit?
Bondarul îi privi scârbit și puțin cam sictirit, plecând tot zburând pe sus nu-nainte a le fi spus:
- Sunteți proști și-atât! N-aveți cap mai sus de gât. Auzi: doctori renumiți și de fapt ați fost prostiți. Ați pus ciocul la vrăjeală în loc s-aveți mutra goală stați cu măști și distanțare și aveți o teamă mare, COVID-ul e infectare. Fraierilor, am plecat!
Când au auzit cei 5 amici, cât de urât le-a vorbit,
Toți pe loc s-au grăbit,
L-au luat la bătaie,
Ca să-l lecuie,
De a face haz
Să nu le-aducă necaz.
Și așa uniți cu toții,
Au mai prins chiar și hoții,
Pe bondar l-au învățat, lumea i-a aplaudat;
Să muncească la stăpân
Fără să fie hapsân.
Morala: Doar uniți cu toții, zi și noapte, vom putea învinge răul.
fabulă de Jumolea Alina
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre licurici
- poezii despre prostie
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte
- poezii despre măști
- poezii despre muncă
- poezii despre învățătură
- poezii despre vorbire
- poezii despre victorie
Citate similare
Fabula fluturelui ziarist
Omida, dar o... masculină,
(Fiind gramatica haină,
S-admită genul masculin
Pentru o "ea" în sens divin),
Ca jurnalistă... (cer iertare),
Ca jurnalist, pe-o creangă mare,
Săracă însă-n frunze multe,
Omidul (ea) vrând să-l asculte
Toți cei ce ascultau, normal,
Opinii doar în vizual,
Aflând că un gândac de jos,
Tot ziarist, a tras folos,
Intrând într-un partid să-i fie
Mai bine-n viață pe vecie,
A spus, ritos, cu voce tare:
"Cu cât mai prost ești, prin urmare,
Mai imoral, lingușitor,
Mai grobian și trădător
Ca gazetar și curvă chiar,
Corupt, lucrând la un ziar,
Cu-atât treci peste-al vieții hop,
S-ajungi un politruc de top!"
Aplaudat de spectatori
Omida a primit chiar flori
De la partidu-naripat
Care pe loc l-a remarcat
Și i-a propus să vină-n zbor
Pe post de mare senator,
De vrea să fie sus pe-o cracă
Bogată-n frunze, nu săracă...
Omidul (sau omida)-ndată
Uitând de ce a spus odată,
Se transformă, neașteptat,
În fluture viu colorat,
Și printre cei cu penele
Își lăuda el genele,
Privind de sus spre-acel gândac,
Tot ziarist, însă sărac,
Care văzându-l așa sus,
Ca o MORALĂ-atât i-a spus:
De ce te tot fălești atât,
Când, pentru aripi, te-ai târât?
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre jurnalism
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre sărăcie
- poezii despre fluturi
- poezii despre bărbați
- poezii despre voce
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trădare
Toți, prezumați
De ce Ioane, tu Mărie, n-aveți frică de procurori,
Voi, ce munciți atâta timp, gând nu rămâne de putori,
Să faceți planuri de hoții, sau să stați într-o flecăreală
Și, vă școliți să reușiți, că nu puteți fără de școală.
Cum oare atunci nu puteți voi s-aveți mai mult, să trăiți bine
Și cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,
Stând doar la pândă să ia vieți încet, încet, cu picătura
Sugând ce munciți voi o viață și vă alegeți doar cu ura
Că nu faceți mai mult, să dați, să spună că tot ei vă dau...
Ăi de se tolănesc de grași și grei în buzunare stau.
Cum oare, de greșiți vreodată, pentru nimicuri luați bulău
Și faceți ani întregi sub gratii că sunteți răul cel mai rău,
Dar că n-aveți mâinile fine, să scrieți cărți nicicând, nescrise,
Rămâneți să spășiți de-a întregul și vini, ce vi s-au pus de zise,
Că n-ați avut apărători, vini s-aveți numai presupuse...
Așa că sunteți voi la legi dovada-unei dreptăți repuse
În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democrație,
În care numai mari pungași punga învechită să-și prescrie
Și, rămân toți, după o vacanță în celulele cu tot tacâmul,
Să iasă să se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul...
Atât duium, ce le aparține, că n-au fost probe cum l-au luat...
Să știi Ioane, tu Mărie... Ei-s "prezumat nevinovat!"?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre bine și rău, poezii despre școală, poezii despre vinovăție, poezii despre vacanță, poezii despre păianjeni, poezii despre procurori sau poezii despre nevinovăție
La proțap
La masă vine-un mare ștab,
C-un aer mândru, de nabab.
- Sunt X, sunt de la DNA
Sunt tare, nu sunt de colea,
Făceți-mi loc degrab!
Băiete, dă-mi grătar de porc
Ai grijă, până mă întorc
Să fie gata că, altfel
N-o să te văd bine defel
De sânge-o să te storc!
La budă cum se duse el,
Unul bătrân și foarte chel,
La masa mare, dintr-un brad,
Făcu un plan ca de-un jihad,
Sau chiar de un măcel.
Și, cum erau acolo toți
Din cei cu care greu te scoți,
Maeștri-n vorbe și-n umor
De care nu prea scapi ușor,
E simplu să socoți!
Cum l-au văzut venind domol
Direct la masă, făr-ocol,
Cu gândul numai la grătar
-Adus, deja, de ospătar-
L-au încolțit nasol.
Ești doar un X, tu, un gunoi!
Și prost și gras cât un butoi!
Ce zâmbet tâmp! Ce mare ștab?
Nu te-ai închis nici la prohab,
Ce cauți printre noi?
L-au tot sucit, ca pe-un ciorap,
C-a amețit de tot de cap
Și nu i-a mai priit defel.
Nu s-aștepta ca, tocmai el
Să fie... la proțap.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre umor, poezii despre porci, poezii despre mândrie, poezii despre gânduri, poezii despre bătrânețe, poezii despre brazi sau poezii despre aer
Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, mă priveau toți; iar pentru că eram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia să ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât să fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea să te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, să mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre visare, citate despre viitor, citate despre timp sau citate despre prezent
De Sf. Gheorghe
Sunteți prea mulți să vă urez la fiecare
Mulți ani și să vă dăruiesc o floare.
Așa că, sper, că nu va fi cu supărare,
De vă urez la toți, la mic, la mare
Să aveți parte de ce vă doriți
Și măcar azi să fiți mai fericiți!
Să prăznuiți în liniște și pace
Cu cin' vi-e drag, cu cine rău nu face,
Să fie soare, cer senin și voie bună
Și să vă veseliți cu toții împreună!
Iar voi, bărbații, mai ușor cu vinul,
Că v-amețește rău, acum, pelinul.
Luați-o mai ușor cu băutura,
C-o să vă ia pe dinainte gura.
Și nu-i frumos ca-n zi de sărbătoare
Să fiți chiar voi, cu gura cea mai mare.
S-aveți de toate azi, pe sfânta masă
Și bucuria să domnească-n casă!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre vin, poezii despre urări, poezii despre sărbători, poezii despre supărare, poezii despre superlative, poezii despre sfinți sau poezii despre prezent
Bondarul leneș
O furnică mititică,
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate o greutate,
De trei ori cât boiul ei.
Pe cărare-n jale mare
Plânge un bondar ciapcin:
- Mor de foame
Și n-am poame
Și-aș munci
Dar n-am stăpân!...
- Hai și-mi cară din povară
Și sunt gata să-ți plătesc.
- Cum n-aș merge! Dar pe lege
Jur că nu pot să muncesc!...
- Vai de tine! Ce rușine
Leneșule cerșetor,
Nici de milă, nici de silă
Nu ți-aș da un ajutor!...
fabulă clasică de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre promisiuni, poezii despre plâns, poezii despre plată, poezii despre moarte, poezii despre lene, poezii despre legi sau poezii despre greutate
Denigratorilor lui Eminescu
Din ce lumi voi ați venit
Și aici v-ați pripășit?
Pentru ce-ați venit la noi
Și-aruncați tot cu noroi?
Unde vreți voi să ajungeți?
Nația vreți să o distrugeți?
Vă numiți voi literați
Și pe toți îi criticați;
Filozofi vă mai ziceți,
Cine credeți că sunteți?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncați.
Locul lui vreți să-i luați?
V-a avântați la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercați
Locul lui n-o să-l luați!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
Cu el doctorat v-ați dat,
L-ați luat, v-ați lăudat.
Puneți mâna și munciți,
Nu la locul lui râvniți!
Pe aici ca voi au fost
Ce-ncercata fără rost.
Locul lui ei l-au râvnit.
Rând pe rând s-au prăpădit.
Nume noi ei și-au luat.
Dar cultura i-a uitat.
El e nufăr în cultură,
Iară voi doar un pelin!
Voi vărsați venin pe gură
Și vreți locul lui divin?!
Icoană este pentru noi,
Iar voi, doar un gunoi.
Cu sau fără de folos,
Creierii el și i-a stors.
A lăsat drept moștenire
Opera-i spre-a sa cinstire.
De la voi ce-o să rămână?
Doar o mână de țărână!
La români i-o vorbă mare:
Fiecare dă ce are!
Trădători de neam și țară,
Pentr-un ban primit de-afară.
Sunteți pata pe vecie
În cultura României!
Va veni timpul odată,
Că istoria nu iartă!
De plătit voi veți plăti,
Chiar și morți dacă veți fi.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cultură, poezii despre România, poezii despre nuferi sau poezii despre moștenire
Politică de trei parale
Ne dăm pe mâna orișicui, că iată, nu avem ce-alege,
Toți sunt o apă și-un pământ, ei n-au credință și nici lege.
Ne tot lăsăm îmbrobodiți, când vin din patru-n patru ani,
Cu vorbe mari, sforăitoare și cu discursuri de doi bani.
Promisiuni de viață bună și miere multă peste tot,
Nu au măsură la minciună să prindă cât mai mulți la vot.
Iar după-aceea... noroc bun! De noi, în cot pe toți îi doare,
Prioritatea-i pentru ei s-apuce osul cel mai mare.
Se sfâșie ca niște fiare, pe viață și pe moarte-i lupta
Se folosesc de orice arme și crâncen își păzesc reduta.
Ca niște stoluri de lăcuste rod tot ce întâlnesc în cale,
În urma lor, pe trupul țării rămâne doar potop și jale,
Un biet popor încovoiat de-atâtea biruri și ponoase,
Abia mai poate respire în case mici și friguroase.
E sărăcie peste tot și deznădejdea-i tot mai mare;
La știri auzi că un biet om s-a sinucis din disperare.
Nici Dumnezeu nu te mai scapă, nici toată inchiziția
De-o să ajungi prin tribunale afla-vei ce-i justiția.
Pe-un amărât de cum l-au prins, c-un sac de boabe c-a furat -
Adio, sfânta libertate! La pușcărie l-au băgat...
Cam vreo cinci ani, ba chiar mai mult, justiția e foarte dură,
Doar legea este pentru proști, nu pentru grangurii ce fură
Și-atâtea au devalizat: uzine-ntregi, mașini, vapoare,
Pământul țării l-au furat și din păduri mii de hectare.
Ei nu acceptă că sunt hoți, voi, însă, știți cum se numesc,
Ei spun că fac " privatizare " când faptic fură cât poftesc.
Și dacă-așa,... dintr-o "eroare", un avocat "nepriceput",
Mai bagă vreunul la-nchisoare... se știe ce e de văzut:
Cum se găsește câte-un doctor, ce foarte prompt ne dovedește-
Că are-o mare suferință și închisoarea nu-i priește.
Pe loc, e pus în libertate și ne sfidează clar, pe toți.
Se-aplică legea la cei mici, ea nu e pentru marii hoți.
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă (2000)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre justiție, poezii despre țări, poezii despre știri, poezii despre votare sau poezii despre suferință
Scrisoare din Italia
Băi mânca-vaș, am o boală,
Să aflați cine sunt eu:
Sunt născut în pielea goală,
Și fără să am vreun leu.
Ai mei m-au ținut la soare,
D-aia-s negru "abanos",
Dar nu-mi pasă de culoare,
Că nu sunt vreun rușinos.
Părinții grăbiți tare,
Cum am făcut de zece ani,
Au făcut o nuntă mare,
Cu o pirandă din țigani.
Școala am făcut în stradă
Unde-am învățat la greu,
Cum să îmi aleg o pradă,
Cum să fur un portmoneu.
Având studii terminate,
M-am simțit stingher în țară,
Mi-am luat o boccea în spate,
Și-am plecat grăbit, "afară".
Aici am intrat în mână,
Chiar din prima zi de treabă,
Am violat o bătrână,
Seara, am spart o tarabă.
Am "lucrat" ceva în gară,
Le-am furat și din metrou,
Apoi pentru prima oară
Am luat gâtul unui... bou.
M-au băgat la pușcărie,
Unde, am stat câțiva ani,
Cea mai mare șmecherie,
Am învățat să fac bani.
Am mai scos femei pe piață,
Că țiganii sunt și pești,
Am luat o mașină hoață.
Și mă rog... alte povești.
Dar acum macaronarii,
S-au obrăznicit de tot,
Doar ce am simțit dolarii,
Și-mi cer să nu mai fiu hoț.
Azi ei mă discriminează,
Tată-a zece puradei,
Când încerc să fiu pe fază,
Să nu-i prindă și pe ei.
Ba mai mult, fără vreun rost,
Și amprente vor să-mi ia,
Da-i pârlesc, că nu sunt prost,
Mâine, am să fug în Spania.
În final vă cer părerea,
Nu-i așa că sunt măgari?
Mi-au stricat afacerea,
Ticăloși... macaronari.
PS:
Să nu uit, nu vă speriați,
Sunt țigan dar nu și porc,
Vă rog liniștiți să stați,
Oricum la voi nu mă-ntorc.
poezie de Paul Constantin (14 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Italia, poezii despre sfârșit, poezii despre bani, poezii despre viitor, poezii despre sperieturi sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Bondarul și libelula
M-am îndrăgostit; mamă ce mă doare!
Și mi-am amintit, de o zburătoare.
Iată zburătoarea; e o libelulă
Ce sărută floarea, și e nesătulă.
Acum a zburat, să scape dorește
După ea m-am luat; știu că mă iubește.
- Stai și mă așteaptă? Mică zburătoare
Dragostea mi-adapă, cu o sărutare.
- Nu stau, că-s grăbită, zbor la altă floare,
Vreau să fiu iubită, numai de cicoare.
- Tu ești o cicoare, eu sunt un bondar,
Dragostea e mare, așteaptă... măcar?
- Nu pot aștepta, trebuie să zbor,
Nu-s iubita ta, să facem amor.
- M-am îndrăgostit, spune-mi, ce să fac?
Sunt un prăpădit, de iubire zac!
- Du-te și te scaldă, să te bălăcești,
Apa este caldă, și te răcorești.
- Apa e fierbinte, poate că iau foc,
Bondarul te prinde, fato, de mijloc!
- Lasă-mă în pace, dă-mi drumul să zbor!
De tine nu-mi place, mă usuc și mor.
- Ești deja uscată, și nesuferită,
Ești urâta fată, necăsătorită!
- Mă căsătoresc, cu al meu iubit,
Pentru că-l doresc, și e-ndrăgostit.
- Atunci, mă lipsesc, nu-mi mai ești dorită
Și poate-mi găsesc pe a mea iubită.
- Du-te sănătos, du-te să iubești!
Ești bondar frumos, și ai s-o găsești.
Și bondarul a plecat, căci și-a revenit,
Iubita, l-a așteptat, și mult s-au iubit.
Când te-ndrăgostești, nu mai știi gândi,
Vrei să te unești, cu cine o fi!
Și așa și este, nu e eronată,
Chiar dacă-i poveste, în rimă redată.
***
Dacă ești bondar, ești îndrăgostit,
Citește, măcar, ce ți-am viersuit!
Dacă ești cicoare și plutești în zbor,
Găsește-ți o floare, și fă-i un odor!
Și eu am găsit, te-am găsit pe tine,
Cititor iubit, de poeme fine.
fabulă de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sărut, poezii despre poezie, poezii despre flori, poezii despre urâțenie, poezii despre sănătate, poezii despre pace sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Părinții mei
Vă tot aștept, din nou, să stăm sfătoși de vorbă
Despre cum este în rai; de ai totul, ce vrei,
De sunteți împreună și mama face ciorbă...
Și dacă vă iubiți, la fel, părinții mei?!
S-a scurs atâta timp, fără să vă revăd
Și n-aș vrea să vă uit; din minte-mi pun condei
Să vă refacă chipuri... La voi nu e prăpăd?
Sau de-i, nu-i bai?... La braț sunteți, părinții mei!?
Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceți
Și cine vă ascultă povețele-n crâmpei
De moarte pentru viață, ce-n șoapte le-ntorceți...
Vă șușotiți și-acum, cu drag, părinții mei?!
Vă pun o întrebare, așa copilărească,
Că încă-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei
Să-mi puneți un mesaj, sau îngeri să renască
Suflet... Suflet ce-l am din voi, părinții mei!?
... Și-acolo, e vacanță sau tot munciți într-una
Și cui mai dați bomboane, cui întrebați; "Mai vrei?"...
Vă mai mândriți cu mine? Cine mai sună acuma
De peste mări și țări?... Vă e dor, părinții mei?
Și dacă ați plecat, n-ați luat bilet retur
Să vă întoarceți, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!...
Chiar laici de-ați fi fost, sau sfinți, să dați un tur;
O mângâiere doar, s-o simt, părinții mei!
Că știu, voi n-ați avut atâta timp de voi,
Poate-o să-mi spuneți mie și eu la alor mei
Cum pot doar în voiaj să scap de rău, nevoi
Și să ne întoarcem toți, c-am timp, părinții mei?!
Voiam să știu și dacă singuri sunteți pe-acolo,
Sau vă aveți cu toții -frați, veri, toți îngerei-
Ca să le spuneți voi -că am vocea în tremolo-
Că un dor nebun mă ia, să vin, părinții mei!
Să-mi spuneți voi, curat, de viața chiar există
Și trup de e-o himeră, ce mi-o ador?!... Și ce-i
Mai important să fac, cât încă pot; o listă,
Să vă aduc de-aici, din iad, părinții mei?
Să știți c-am învățat cum pot să fac, să zbor,
Căci pot pe nori să sui, chiar dacă norii-s grei
Și pot să iau, datornic, o scară să cobor
Plin brațe tot, de daruri; voi doi, părinții mei!
Mă uit pe cer; oh, plouă cu lacrimi, dragii mei!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre copilărie, poezii despre îngeri sau poezii despre vară
Colac peste pupăză
Sigură-s și nu doar eu,
Toți văzut-au cu mirare:
Pupăza e la Vișeu
Iar colacu-n Baia Mare!
epigramă de Viorica Găinariu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nașterea lui Isus
În al său palat măreț,
Irod stă, și se gândește:
Cine-i acel îndrăzneț
Ce cu gând rău, îl pândește?
Cine vrea locul să-i ia
Pe-al său jilț, să se așeze?
Cine cutează și vrea
În al său loc să troneze?
Nimănui nu-i va permite
Locul lui ca să îl ia,
Orice ar fi, căci el, nu minte
Jură, că va fi așa.
Cei trei magi care-au venit
Despre un Prunc l-au informat.
S-a speriat și s-a gândit...
Totul îi părea ciudat.
I-a rugat să se întoarcă
Despre Prunc să îl vestească
Ca apoi și el să poată
Să se ducă, să-L cunoască.
Magii l-au asigurat
Că-n curând îl vor vesti,
Ce-au găsit și ce-au aflat
Despre Prunc, totul va ști.
Steaua cea strălucitoare
I-a condus spre Betleem
Pe cer, mare, călătoare,
Pentru ei, era un semn.
Aici, steaua s-a oprit
Lumina ei strălucea
Iar magii au poposit.
Pruncul Isus, Se năștea!
Îngeri tot mai mulți veneau
Ieslea au înconjurat,
Cu putere ei cântau
Pentru al lumii Împărat,
S-a născut Prințul Ceresc
Toți, adânc s-au închinat
Cu uimire Îl privesc
Pe Pruncul mic, înfășat,
O minune s-a-ntâmplat
Slavă cu toți Îi cântau
Iar magii daruri I-au dat
Și cu drag, la El priveau
Și păstorii au venit
Să se-nchine, să-L slăvească
Mielușei I-au dăruit
Toți simțeau slava cerească.
O lumină lucitoare
Tot pământul l-a scăldat
Ca lumina ca de soare
Cei prezenți s-au minunat.
Irod a tot așteptat
Ca magii să îl vestească...
Ei pe alt drum au plecat
Pruncul să Îl ocrotească.
Vestea bună s-a tot dus
Toți vorbeau cu bucurie
Toți Îl vesteau pe Isus
Și a Sa Împărăție.
Amin
poezie de Florența Sărmășan din Voi merge pe urmele Tale (16 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre naștere, poezii despre cadouri, poezii despre bebeluși, poezii despre stele sau poezii despre protecție
Mai târziu
Când va începe noaptea
voi șterge urmele ploii
și îmi voi chema tinerețea să mai stăm
la taifas
vom privi cum zboară culorile toamnei
dezbrăcând copacii,
vom sorbi amintirile
lăcrimând,
iar eu îi voi promite
că, mai târziu,
mă voi întoarce
să adun toți fluturii albaștri.
Și voi suspina prelung.
Dar, vai! pasărea aceea cu cioc de granit
îmi fură sfârșitul poeziei.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre păsări sau poezii despre ploaie
Durerea femeiască
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Și, să mai amânăm, nu-i înțelept,
Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit,
Femeia, n-are, totuși, nici un drept.
Muncim, ca niște sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Și condamnarea de-a ne urâți,
Chiar voi, ce ne iubiți, ne-o dați, mereu.
Stăm în picioare, încă de cu zori,
Și vă mirați că nu mai sunt subțiri,
Dar voi, care vă credeți tot feciori,
De ce nu arătați ca niște miri?
Pe unde ne dați dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burți ne dați copii,
Iar voi plecați la altele, râzând,
Când suferiți, ne cereți lângă voi,
Ori vă-mbătați, ori ați trudit prea mult,
Vă plângem, când vă duceți la război,
Sau când vă speriați, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Și legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateți, ne-nșelați și noi o știm,
Ba, alteori, intrăm în circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Vă fură amintirile de ieri,
Își vor plăti plăcerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiași plăceri.
Și, uneori, păcătuim curat,
Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Că însuși Dumnezeu este bărbat
Și nu le înțelege pe femei.
Dar, vai, a fost odată prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Și-acum, ne omorâm sârguincios
Și zilnic ne distrugem fără rost.
Ne-nvinge viața fără orizont
Și voi ne-nvingeți, într-un mod câinesc,
Trăim ca niște văduve de front
Și mâinile mereu ni se aspresc.
Acum, când auziți acest reproș,
Priviți, fără privire, înapoi,
Încuvințați din cap, mărinimoși,
Și credeți că nu-i vorba despre voi.
Și, totuși, e vorba despre toți
Sunteți la fel de răi și de flămânzi,
Durerea femeiască pentru soți,
E-un credit fără giruri și dobânzi.
Vă e urât cu noi, vă e urât,
Și ne-ați ucide, dragilor bărbați,
Așa că vă rugăm numai atât:
Puteți să ne jigniți, să ne-njurați,
Dar faceți-o cu tonul coborât
Și pân-adorm copiii, așteptați.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre plăcere, poezii despre femei și bărbați, poezii despre înțelepciune sau poezii despre văduvie
Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe, citate despre urâțenie, citate despre urechi, citate despre noapte, citate despre mâncare, citate despre iarnă, citate despre bătrânețe sau citate despre boală
Fără Dumnezeu
Voi n-aveți Dumnezeu, n-aveți rușine,
sunteți defecți la cap și fără scrupul
sunteți exagerat de lacomi, sunteți grupul
ce furați trenuri, gări, cu tot cu șine.
Voi n-aveți Dumnezeu, nu aveți teamă,
v-ați cumpărat justiție și "faceți legea"
să vă servească interesele, fărădelegea,
n-aveți nici conștiință și nici mamă!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar credeți falsul,
c-aici e raiul, iadul, ca un joc cu zaruri,
vă cumpărați domenii, funcții, lauri,
stați liniștiți, curând începe valsul!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar El vă știe!
Veți da Lui socoteală de mizerii,
de cum v-ați bătut joc, fără criterii,
de cum ați construit o dinastie.
O dinastie cu un scop: hoție!
poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (12 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre vals, poezii despre trenuri, poezii despre rai sau poezii despre mamă
Numai unul? (După George Coșbuc - Numai una)
Pe umeri încă are grâu,
Căci pofta n-a ținut-o-n frâu;
Mergea întins și cam lălâu,
Nici gând să se retragă.
Iar boabele cădeau pe ei
Pe toți: nuntași, însurăței,
Ba chiar și-n jur, pe puradei
Aduși de o miloagă.
Privește fix, minute trec,
Și toți mireasa o petrec,
Să facă poze se întrec,
Ea vrea să ia buchetul.
Căci, dacă-l prinde ea acum,
Chiar dacă multe-i stau în drum,
Va ști că va urma oricum.
Acesta-i e secretul.
De-acum, voi știți tot ce spun eu,
C-au dat filmarea la teveu
Și ne vom aminti mereu
De prinsul din grămadă:
Nici n-ajunsese bine sus
Când, cea cu multe kile-n plus
Și la-nălțime mai presus,
L-a prins, cu o paradă.
Să-l țină strâns a fost un fleac,
Vă spun, deloc nu mă prefac,
Cu rugby-ul nu prea mă împac,
Dar ea a fost de fală.
Și chiar așa: un antrenor,
Văzând-o la televizor,
A vrut-o, ca apărător,
Chiar la Națională.
Se uită babele sașiu
La noul trening auriu,
La mersul ei săltat, zglobiu
Și toate-s pe la poartă.
Să vrei și nu poți să n-o placi
Cum merge țanțoș printre vaci,
Cu jind privită de burlaci
Ce-o vor acum consoartă.
Au vrut primarul și ai lui,
S-o ia-n partid, dar "-Pofta-n cui!"
Vedetă mare ca ea nu-i,
Să cauți în tot satul.
Să se mărite? Ar putea,
Că mulți aleargă după ea
Dar, doar cu unul nu mai vrea
Să își împartă patul.
parodie de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel, după George Coșbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre televiziune, poezii despre soție, poezii despre secrete, poezii despre sat sau poezii despre poftă
Pana de cocoș
În curtea unui gospodar,
Unui măgar șui, așadar,
Cam urâțel și cenușiu
Capricios și-un pic sașiu,
I se puse-odată pata,
Se-ntinse cât îi e poiata,
Întru totul
Făcând pe mortul.
Urlă stăpânul său plenar
Să vină un veterinar,
Care-l frecă c-oțet și paie
Să i se-nmoaie
Și sânge și încheietura
Ca să-i pornească osatura,
Să-nfulece ovăz ori fân,
Să fie, cum a fost, hapsân
Și la băut și la mâncat.
(Mai ponderat la-ncălecat!).
Leacuri să-i dea și de-o comoară,
Doar să nu moară!
Veterinaru-i avizat.
Pe om, el l-a avertizat
Că îi va da penicilină,
Că, poate, boala i-o alină
Chiar dacă doare,
Că fără asta, sigur, moare.
Spre-a nu fi chiar mâncat de muște
Rămâne-atâta: să-l împuște!
Verdictu-l auzi cocoșu'.
De spaimă, se făcu mai roșu
Și cucurigă plenar,
Ce zice-acest veterinar:
- "Cucuriguuu! Cucuriguuu!
Mor de fricăăă, nu de friguuu,
Că am aflat acum din cușcă
Că pe măgar mâine-l împușcă!"
Deruta i-a îngenunchiat
S-au dus, chiar toți la Urechiat:
- "Nu fi măgar!"
- "Hai, nu fi prost!"
- "Rămâi cum ești, măgaru' nost!"
- "Să n-ajungi fundul sacului!"
- "Rămâi tot râsul satului,
Dar scoală-te și ieși din cușcă,
Altfel, chiar mâine, te împușcă!"
Conchise foarte inflamat
Cocoșul, cel mai informat...
Să știți că, până dimineață,
Rumegând povața-isteață,
Măgaru-a prins chef de viață.
De bucurie, gospodarul,
Văzându-și iar zdravăn măgarul,
Rugă, cu sârg, veterinarul:
- "Dădurăm cep vinului roșu.
Nevast-a și tăiat cocoșu'!
Să ne simțim toți bine. Iată,
Măgaru-i teafăr în poiată!"
Morala:
Nu-ți supralicita, tu, harul
Chiar obsesivo-compulsiv.
Rămâi, mai bine, un naiv
Precum... măgarul!
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măgari, poezii despre cocoși sau poezii despre sânge
1
A fost o vreme când toți încercau
din răsputeri,
să fie proști,
dar proști în cel mai profund mod posibil,
adică proști divini,
cu altare și cu temple
în care să vină să se parfumeze între ei
cu tămâie
sau cu bucăți de meteoriți.
Erau cât se poate
de frumoși,
de îngrijiți.
Lumea era fericită.
A fost vreodată o vreme când toți se străduiau
să fie proști.
poezie de Toni Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre meteoriți, poezii despre frumusețe sau poezii despre fericire