Sunt carul de la margine de sat
Sunt carul de la margine de sat
Și zac de multă vreme părăsit;
O iederă pe roți mi s-a urcat,
Iar caii mei zănatici, au murit.
Aveam prelată și un coviltir,
Dormeau sub ea vreo zece puradei,
Iar șeful șatrei ascundea-n chimir
Și-n oiște, purcoi de cocoșei.
Dar au plecat la Londra, la Bruxelles
Și au cerșit cu toții pe afară,
Acuma s-au întors și au castel,
În loc de cai, au Mercedes la scară.
Mai am in minte pocnetul de bici,
Iar loitrele mai poartă încă semne,
De la buștenii mari sau chiar mai mici,
Când noaptea se furau din codru lemne.
Doar carii ce mă rod neîncetat,
Sunt durerosul leac de-nsingurare:
Stau nopțile, sub cerul înstelat,
Privind invidios la Carul Mare!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Carul Mic sau Carul Mare (unuia care-i talentat, dar cam "sprițar")
Ieri, am văzut cum mânuiești paharul,
Și doresc să-ți adresez o întrebare:
"Se zice, ai avea talent cu carul,
Dilema-i: Carul Mic sau Carul Mare?'"
epigramă de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.
Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.
Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârție,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.
Două umbre însetate
Își caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Plăvanii
Trec în asfințit plăvanii
Înjugați la carul greu;
Cu ce-or fi greșit sărmanii
Opintindu-se mereu?
Câte-o groapă prinde-n gură
Colbul câte unei roți
Ca asupra de măsură.
Mai răsuflă dacă poți!
Șfichiuind, tresare biciu',
Că jăndar un altu' nu-i
Și-i întinde la supliciu
Că-s orfanii nimănui.
Pe târziu, se vede satul
"- Bine, Doamne, că ne ții!"
Se începe-amuș aratul
Și-n tarlale și în vii.
Ochii blânzi de nevoință,
Lăcrimați îndeajuns,
Văd iar ieslea lui Gheorghiță
Și odihnei dau răspuns.
Nu pe multă vreme, însă -
Noaptea-ntreagă caii rod ;
Care-ntregi de roadă strânsă
Trec în burți fără de nod.
Cântă-n trâmbițe cocoșii
Năzdrăvani, în zori de zi;
Boii saltă greu, ca moșii,
Carul gol iar greu va fi...
Caii rod și rod întruna
Făr' de saț și fără griji...
"- Hăis!" și-n greabăn pică una,
"- Azi ne ducem la ogrinji!"
Lungă-i tare ziua, lungă!
Boi, ca boii la cărat;
Caii rod... ( când să le-ajungă? )
E plăvanul blestemat!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paștele cailor
Au și caii pe imaș
Paște, ouă sunt cu carul,
Iar pe post de iepuraș
Vine pe furiș - măgarul!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O călătorie printre stele
Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvățăm!
Galaxii ce-ți par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliți, comete și asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic și Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluțe călătoare?
Mii de stele și comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Și-n Calea Lactee ia privește
Chiar Pământul se găsește!
poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea arogantă
Ce arogant e cerul de atăta blândețe
cu stele copile atârnate de bătrânețe
cu luna opacă
cu noaptea tăioasă scoasă din teacă
cu tine la marginea ochiului meu.
E o deplasare a ființei
din șopronul copilăriei în care
nasc blânde pe fân în ulcioare
zâmbind din șolduri bocitoare.
Ce arogant e cerul unei fecioare
când îi trece pământul printre picioare
cu carul mic în carul mare
la târg pe cer
în gura mare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buturuga mică... răstoarnă carul mare
Cum zicea a mea bunică:
"Pe la noi, era în stare,
Buturuga a mai mică
Să răstoarne carul mare"
Măi, ce vorbă minunată!
Însă azi, am un regret,
Cum pădurea-i defrișată
Buturugi sunt berechet,
Dar nu stau pe căi bătute,
Sau pe-o uliță măcar,
Ci, apatice, tăcute,
Stau "ca lemnele" în car,
Și niciuna dintre toate,
Cum e caru-n van pierdut,
N-ar cădea, intrând sub roate,
Să-l răstoarne ca-n trecut,
Așteptând din cer să cadă
O surcică-n ajutor,
Ori să intre la obadă
Vreo codiță de topor,
Și cum râpa-i mai la vale,
M-aș mira, că-ai dracu' boi,
Chiar de-apare-un ciot în cale,
Caru-l trag... tot înapoi!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul epigramei
O să o ducem și mai rău,
Că-n aste vremuri de coșmar,
A fost ales, de la Buzău,
Să dreagă carul un Rotar!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vedem Ursa Mare la stânga Polarei, peste șase ceasuri o vom vedea sub Steaua polară, tocmai la orizont, iar dacă noaptea ar fi destul de lungă, peste alte șase ceasuri am vedea Ursa sau Carul Mare la dreapta ei. În 24 de ore Carul Mare se reîntoarce la locul de unde a plecat; de aceea, dacă observăm într'o seară Carul cel Mare la stânga Polarei, a doua zi, la aceeași oră, îl vom vedea tot acolo.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi... ai cui suntem?
S-a mai stins o stea în Carul Mare
Carul șchiopătează în trei roți,
Pe Pământ e mare Sărbătoare
Pentru ghiftuiți și pentru hoți.
Restul rabdă foametea sub piele
Umiliți de-a nu fi, când ei sunt
Umbre, cărând crucile prea grele
Înspre domiciliul lor mărunt.
Țara lăcrimează prin coclauri
Ca o mamă pentru pruncii ei,
Cei vânați de lifte și balauri
Și ce triști sunt, Doamne, ochii ei!
Ochii ei albaștri de cicoare
Unde plouă-agonic, permanent.
Scâncetu-i se-aude-ntre hotare
Tot mai jalnic și mai insistent.
Se-ncovoaie brazii sub colinde,
Cerul nu le-aude-i tot mai sus
Iuda, negustorilor ne vinde
Și mai răstignește-nc-un Iisus.
E tăcere-n burgul de la mare,
Timpul își urmează cursul lui
Azi e România-n Sărbătoare
Noi, români, suntem ai nimănui...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorb cerul din priviri
Noaptea se așază pe un scaun de lemn
citește un poem al luminii
și subliniază cu negru.
Luna privește de curiozitate din mijlocul cerului,
stelele nu văd nimic
și pleacă la plimbare prin galaxie.
Mă prinde somnul și ca să nu adorm
mă înviorez cu două pahare cu vin alb,
sorb cerul din priviri,
carul mare a luat-o la sănătoasa.
Caii dimineții pasc pe pajiște,
muntele tace și mișcă din sprâncene,
pe semne apele
îl sapă la rădăcini.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorb cerul din priviri
Noaptea se așază pe un scaun de lemn
citește un poem al luminii
și subliniază cu negru.
Luna privește de curiozitate din mijlocul cerului,
stelele nu văd nimic
și pleacă la plimbare prin galaxie.
Mă prinde somnul și ca să nu adorm
mă înviorez cu două pahare cu vin alb,
sorb cerul din priviri,
carul mare a luat-o la sănătoasa.
Caii dimineții pasc pe pajiște,
muntele tace și mișcă din sprâncene,
pe semne apele
îl sapă la rădăcini.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Buturuga mică răstoarnă carul mare"
Cu toții ne dorim, la o adică,
O răsturnare pentru cel sus-pus
Și așteptăm o "buturugă mică",
Dar "Carul Mare" este mult prea sus...
epigramă de Ștefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ștefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când doar ploaie sunt...
Nu s-au mai desprins de mine ploile cu frunze-n plete,
Curg, așa, ca o cascadă și nu-ncerc să mă ascund.
Poate, te-oi găsi prin ele, printre frunze violete-
Strigă-mă, iubite-n ploaie, chiar de-andante îți răspund!
Și dezbracă-mă de toamne, cât mai este timp de-o vrajă-
Uite, cum suspină cerul-mpovărat de nenuntiri!
Caută-mă-n nopți de veghe, unde mirii stau de strajă,
Numărându-și anii tineri amprentați de amintiri.
Și de-o fi să fie-o nuntă, nu uita să faci strigare
Până dincolo de toamne, să mă-mbraci în primăveri,
Să mă plimbi prin constelații, înhămat la Carul Mare,
Ca un Zburător, iubite, nemurirea să-mi oferi!
Poate-i doar un vis de noapte ce se naște din dorință-
(Eu să te inund cu cerul, ce se scaldă-n ochii mei),
De atâta așteptare și prea multă neputință,
Când doar ploaie sunt, iubite, și te chem ca să mă bei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șaizeci de secunde
Secunda zero-iată Abea de m-am născut!
Pe lungul drum al vieții mă aflu la-nceput
Nu știu a zice "mamă" și nu privesc la stele
Sunt alții care poartă de grijă vieții mele.
Secunda trei - mă strădui a scrie și-a citi
Și-alerg prin curte rațe și curci cu alți copii.
De-s programat din ceruri optzeci de ani s-apuc
Am patru ani acuma și mult o s-o mai duc.
Mustața-i încă mică, dar timpul trece, trece
La treișpe ani ș-o țâră sunt la secunda zece.
Cu încă cinci secunde ce-s transformate-n ani
Când ceasul bate sfertul am douăzeci de ani.
Și cum la vârsta asta prin toate vesel treci
Îmi pare că minutul nu se va scurge-n veci!
Nu mai privesc la ceasuri-oricum nu am deloc -
A mea e toată lumea și-n toate am noroc.
Când, după multă vreme și doar așa-ntr-o doară
Pe ceas mi-arunc privirea, văd limba cum coboară
Îmi intră-parcă-n ciudă-prin piele și prin oase
Și nu se mai oprește decât la cifra șase!
Și asta doar o clipă ce iată, s-a și dus!
Apoi, cu multă râvnă o ia din nou în sus!
Oricum, mai este vreme și încă-mi este bine
Deși se-ndreaptă-n grabă șaizeci de ani spre mine!
Până să bag de seamă cum vine "chestiunea"
Hop! Limba-i la trei-sferturi și-ncepe slăbiciunea!
Îmi intră frigu-n oase și parcă mult mai greu
Ca altădată umblu - și-i zloată mai mereu.
Iar rațele ce-odată le alergam prin curte
Acuma stau pe varză - iar mesele-s mai scurte!
Atent să nu alunec, fac pasul tot mai mic
Și capăt tot mai tare alură de bunic!
- Mai ții tu minte oare, de unde ai plecat?
De la secunda "zero" - o clipă unicat!
Big-Bang-ului de-atuncea, Big-Crunch să-i corespundă
Acum când ceasul bate și ultima secundă!
Trecut-au anii tineri, pierduți printre castani
Săgeata-i chiar la țintă - căci ai optzeci de ani!
Optzeci de ani și Stixul stă gata să-ți inunde
O viață comprimată în șaizeci de secunde!
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festina lente
Românii ce-au mutat hotarul,
Venind la Alba-Carolina,
Mai iute ajungeau cu carul...
Decât acuma cu mașina!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când a răsturnat carul cu proști s-a văzul că are talent cu carul.
citat din David Boia (14 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Izvorul de rouă
Ai pus naiul la inimă,
Și a-nceput să cânte,
Stelele s-au aprins
Peste-naltul munte.
Carul Mare-n ceruri
S-a răsturnat încet
Precum o rimă rară
Sub pană, la poet.
Am căutat copita
Calului ce-a tras
Carul Mare-n ceruri,
Cu dorul am rămas.
Tu cu naiu-n suflet
Te-ai urcat la stele,
Copitele aprinse
Torc dorurile mele.
Visele mă poartă
Spre o cruce nouă,
Trecem prin viață
Un izvor de rouă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provincială
La margine în prelungire
Într-un oraș provincial
Flori de salcâm cu dăruire
Arată albul de cristal
Viața încă mai pulsează
Adiacent pe roți de fier
Locomotive defilează
Stau un minut și-n noapte pier
În ziua caldă, monotonă
Lângă statuile din bronz
În parcul verde stau de vorbă
Bunici în cărucior cu roți.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș răsturna Carul Mare
Aș răsturna Carul Mare unde-o fi capătul lumii,
Să caut oglinda spartă, să o-ntreb cine sunt eu,
De sunt demon ori femeie, de ce iubesc toți nebunii
Ce scriu vers furând din stele, slăvindu-l pe Dumnezeu,
De ce mă pierd prin mulțimea, ce altuia groapă-i sapă,
De ce coji alunecoase, îmi rănesc călcâiele,
De ce-i troc cu orții popii, lumânări, fitil de lampă
Și copii, înfometați, răscolesc noroaiele!
Nu mă simt o Penelopă, țesând, ziua, la lințoliu,
Mi-aș dori din Carul Mare, semnul păcii-n vârful culmii,
Creangă de măslin și laur, să afle cei cu orgoliu,
Că soarele când răsare, nu se-nvârte-n jurul lumii!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!