Iubirile ne-mpărtășite
Plouă,
Se scurge luna veche
În luna palid nouă,
Oamenii picături
Se scurg și ei ca niște firimituri
De bine, pe o masă de săraci,
Aleargă abătuți, ușor posaci,
Privind în golul de necunoscut
Care atunci când trece, iar va fi durut...
Și brațe n-am pentru atâtea trupuri,
Buze nu am, ca în săruturi
Pe frunte, să pot spune "te iubesc",
Profundului sclipirii întru omenesc.
Iubirile ne-mpărtășite,
Fac astăzi parte din ursite...
Și-n neputința mea mă daruiesc a nimănui.
Plouă,
Merg pe străzi și mă-ndrăgostesc de statui.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sărut
- poezii despre sculptură
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cîntecul ploaiei
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca și-n casă, -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiți de-ntristare... -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Ființa mea și simțirea
Sufăr și plîng amîndouă...
Viața-și urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Alexandru Macedonski despre ploaie
- poezii despre tristețe
- poezii despre rouă
- citate de Alexandru Macedonski despre rouă
- poezii despre flori
- citate de Alexandru Macedonski despre flori
- poezii despre durere
- citate de Alexandru Macedonski despre durere
Rondel sărac
Și plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi crește în odaie,
De rouă și de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,
Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Și plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,
Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Și plouă, plouă, plouă...
rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ore, poezii despre creștere sau poezii despre ceas
Curge dor în ploi de stele
Roua-n talpa mea desculță
astăzi dorul mi-l ațâță
dor de ploaie și izvoare
și-alte tehne curgătoare.
Dor de cer cu stele-aprinse
când sta luna în culise
și prin voalul de-ntuneric
gura gurii-i era petic.
Când prin voal de perle, sânii,
precum vedrele fântânii
săturau buzele-ncinse
cu săruturi interzise.
Săturau buze și trupuri
sărutări cu gust de purpuri
iar când ploi ne erau hramuri
închinam iubirii lamuri.
Iar când ploi plouau plăcere
tot trecutul de durere
se sfărma precum o zală
lăsând Clipa siderală.
Se zdrobește roua'n gleznă
sufletu-mi iese din beznă
și din dor dus la extreme
rup tăcerea... cu noeme...
Când stă luna în culise
mie-mi plouă'n stele... vise!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dor, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre sâni sau poezii despre stele căzătoare
Plouă uman
Plouă.
Incolor, fad, pustiu.
Plouă plin, în frunze,
Cantabil, repetat, divin.
Plouă uman, firav și stins,
Ca sunetul tâmplelor tale
Când mă vezi...
Plouă.
Cantitativ, șiroi, nerod.
Plouă gri, a toamnă,
Rece, în ropot, libertin.
Plouă greoi, neputincios,
Ca golul meu din suflet
Când nu știu...
Plouă.
Înclinat, sporadic, pictural.
Plouă color, în iarbă,
Lovit, foșnind, curbat.
Plouă repede, strivind,
Ca vocea ta, răstită
Când iubești.
Plouă.
Uitat, firesc, lacrimogen.
Plouă albastru, nud,
Credul, asfixiat, iubind,
Plouă sporadic, personal,
Ca privirea mea, stângace,
Când te caut...
poezie de Gabriela Chișcari (19 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre uitare, poezii despre toamnă, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre stângaci sau poezii despre nuditate
Înainte de a iubi
Privesc iubirea ca într-o oglindă
De cristal
Cu siguranța că voi fi iubită,
Oglindă către un alt univers,
Din ea se scurg povești
Ca dintr-un izvor
Cu apă moartă,
Am decis sa iubesc doar eu,
Cu disperarea cu care pe stânci
Strângi mușchiul în căderea ta
Spre ceea ce pare a fi
O margine nedefinita de necunoscut
Gravitațional defavorabilă;
Precum întoarcerea în timp,
Stă în puterea mea,
Forța de a mă întoarce
La buza prăpastiei,
La pajiștea dinaintea ei,
Ma pot întoarce oricând
La cartea rămasă deschisă,
Din care citeam poezii...
Înainte de a iubi.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre siguranță, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, poezii despre gravitație, poezii despre forță sau poezii despre cărți
Un gând
O zi dac-aș avea cu tata,
Venită de niciunde, dăruită așa,
L-aș strânge-n brațe și i-aș aranja cravata,
Pe frunte-apoi ușor l-aș săruta,
I-aș spune că sunt bine, fericită,
Că viața mea este așa cum și-a dorit,
Să-l simt cum știe că mă simt iubită
Să-l simt și eu că este fericit,
O zi dacă aș avea cu tata,
L-aș strânge- n brațe ca pe-un prunc
Și tot ca prunc aș fi întotdeauna gata,
În brațele-i prea sigure să mă arunc
Așa cum n- am făcut-o niciodată,
Cum am crezut că pot oricând...,
O zi dacă aș avea cu tata,
L-aș ține-n brațe, doar plângând.
(In memoriam Prof. Dr. Vincențiu-Valentin Tcacenco)
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie sau poezii despre cadouri
Plouă în mine
Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre păduri sau poezii despre oraș
Verona îmi spune
Ieri,
Pe peronul acela prăfuit,
Dorind să fac dragoste cu tine,
Te-am strigat:
"Vronsky!
Într-o viață trecută,
Eu am fost Karenina ta."
Nimeni nu mai ințelege iubirea ca tine,
Nimeni nu știe, că frânele trenului
Nu sunt concepute înspre-a opri,
Ci doar spre-a ma lăsa a rămâne,
De neoprit,
Definitiv,
Întru tine.
Ană mă simt, dar nu pentru tine,
Ană mă simt precum te iubesc,
Ană mă simt, zidită-n ruine,
Cu pecete-n frunte de dumnezeiesc;
Iubirea-nțeleasă de noi, are gust de cianură, de osii de tren,
Verona îmi spune,
Ați ajuns la destinație
Îmi spune
O voce care nu știe ce zice,
Iubirea-nțeleasă de noi, este acea
Îmbinare de firi,
În numele, unicei, marii iubiri.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre gări sau poezii despre frânare
Lecția de zbor
La marginea prăpastiei privești pierdut în jos,
Simți tot ce te atinge cât este de frumos,
Cu brațele deschise, asemeni unor fluturi,
Sorbi viața și frumosul din ale vieții ciuturi,
În picături de pace, în picături de bine,
Memorii neculese din fostele destine
Și cauti metrica iubirii spre a-ți putea rima,
Dilema poeziei din însăși viața ta.
Aruncă-te în poezie și lasă-te să cazi ușor,
Gânduri în al tău suflet se nasc, trăiesc și mor,
Aruncă-te ca-ntr-o iubire, fără de teama de-a cădea,
Așa și doar atunci, tu vei putea zbura.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frumusețe, poezii despre pace, poezii despre naștere sau lecții de engleză
Plouă
Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre marină
Peisaj umed
Plouă strâmb
Și fals,
Plouă tâmpit-
Plouă cum ploua-ntr-o zi la Londra
Când sorbeam un vermut sec
Cu Anny Ondra
într-un bar pe Piccadilly Street...
Ploua ca și cum o stropitoare
Ar uda, pripită, verzile peluze
Inventate-anume ca s-amuze
Lorzii beți de whisky
Și morți după soare...
Plouă ca și cum stropii de ploaie
N-ar fi decât stropi de nădușală
Ce s-ar scurge de pe Anny Ondra goală-
Când se-ncuie cu boxerul în odaie...
Plouă,
Plouă,
Toată ziua plouă,
Plouă ca-ntr-o baltă fără fund-
Baltă-n care Ofelia și Hamlet
Se ascund
Să-i procure lui Shakespeare
O dramă nouă...
poezie celebră de Ion Minulescu din Cinci grotești (1943)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre whisky, poezii despre verde, poezii despre peisaje, poezii despre moarte, poezii despre William Shakespeare, poezii despre Soare sau poezii despre Hamlet
Plouă!
Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.
Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.
Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!
Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre mândrie sau poezii despre lumină
Vânt de primăvară
Chem vântul să-mi spună de ce mi se pare
că cerul e negru și plouă întruna,
cad stele în noapte, frumosul dispare,
pe valuri de mare, aleargă furtuna.
- E doar o părere - îmi spune, în grabă-
ce vezi e doar noaptea, nu-i ploaie - e rouă,
iar stelele nu cad, vederea ți-e slabă.
Furtună? Nici vorbă! Vezi luna? E nouă!
-Și-atunci, te întreb: ce-o fi, oare, cu mine?
Neliniști m-apasă și griji mă omoară!
-Se-ntâmplă la oameni, ba chiar când e bine,
să simtă ca tine, doar e primăvară!
În "Cărțile junglei", o carte mai veche,
e timpul când vorbele sunt înnoite,
când tot ce e viu își visează pereche,
iar gândul te poartă spre țărmuri dorite.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre primăvară sau poezii despre negru
Picătura de rai
De când te-am găsit,
fiecare cuvânt al meu
e ca o sărbătoare
despre care păsările
vor vorbi în limba lor
până va curge din tine
picături de rai,
cu gust de strugure copt.
Când plouă frumos,
cântă o cruce în mine
de nimeni știută,
iar buzele așteptării
aproape că ard,
rupând scoarța dulce a nopții,
în care gângură luna
precum un copil cu aripi de lapte.
Nu știu cum se face,
doar ochii tăi
pot trece prin talpa de cer
ca să ajungă la mine,
tocmai când iarba adoarme
cu inima mea prelinsă în brațele ei.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sărbători, poezii despre struguri, poezii despre religie sau poezii despre rai
A mai plecat un om...
A mai plecat un om și-afară plouă,
Un om frumos, cum ne mai place, nouă,
Să tot numim un om care se duce,
Uitând că asta-i viața, o răscruce!
Și toți suntem frumoși pe astă lume,
Venim, dar și plecăm când viața spune,
Acum sau mai târziu, este totuna,
Dacă iubim și soarele și luna!
A mai plecat un om și-afară plouă,
Pe fruntea noastra se așterne rouă,
Doar picături de apă, limpezi, moi,
Cu care-ntoarcem timpul înapoi!
Sunt picături de lacrimi trecătoare,
Astazi vor curge, mâine va fi soare,
Sunt amintiri ce răbufnesc pe-afară,
Chiar dacă-n lume este primăvară!
Oh, cât aș vrea să rup eu acest lanț,
Să mă ridic de jos, să mă înalț,
Să nu mă mai gândesc la ieri și mâine
Și să trăiesc un azi cum se cuvine!
E bine că ne-ntoarcem când și când,
Într-un trecut de vise, fremătând,
Dar, bine e să-l părăsim, cuminte,
Căci viața noastră merge înainte!
Să ne-amintim de tot ce-a fost frumos,
Să ne trăim momentul dureros
Și amintiri ce-apar în vis de noapte,
Să le lăsăm să meargă mai departe!
A mai plecat un om și-afară plouă,
De ieri după amiază, de la două,
Astăzi tristețea ne omoară clipa,
Mâine, cu dor, ne-om vindeca aripa!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Puf de argint
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!
Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ți spună, "Noapte bună"!
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre argint sau poezii despre muzică
Plouă
Plouă iar, plouă metodic, plouă lung și plouă des,
Ploaia asta n-are noimă, plouă doar de palmares.
Plouă noaptea, plouă ziua, plouă mâine, ieri, și azi,
Plouă și la țărm de mare, și la munte, peste brazi.
Plouă-n gară la Suceava, în Galați și în Bacău,
Plouă ca și cum chiar ploaia a murit... și-i pare rău.
Plouă-n răpăit de tobe boleroul lui Ravel,
Plouă cu mitraliera, plouă într-un mare fel.
Plouă, fulgeră și tună, plouă ca la Început,
Plouă într-o veselie, plouă cinic, absolut.
Plouă mult, și greu, și tare, plouă halucinogen,
Plouă cu nerușinare, plouă sadic, patogen.
Plouă ca la-nmormântare, ca la ultimul Sfârșit,
Plouă strașnic, plouă-ntruna, fără milă, prăbușit.
Plouă cu nemiluita, plouă gotic, plouă crunt,
Plouă-n valuri, în averse, deșănțat, în amănunt.
Plouă grav, plouă despotic, plouă iarăși, plouă crud,
Plouă fără încetare, plouă de la nord la sud.
Plouă ca o-njurătură, plouă ca un recviem,
Plouă ca o întrebare: cine-am fost, cine suntem?
poezie de Eduard Lupascu (19 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre sadism sau poezii despre nerușinare
Vreme bună
Să plouă, căci degeaba-i soare afară,
Dacă în suflet este frig și vântul bate...
Dacă liniștea se târăște-n coate
Și în privire începe să se facă seară.
Să plouă, căci doar ploaia poa' să spele
Amarul ce se scurge de sub gene,
Când pare prea târziu, dar e devreme...
Și-ai vrea să îți iei zborul printre stele.
Să plouă, căci ce-i mai frumos de-atât?
Atunci când simți că te sufocă dorul,
Să aibă cine să-ți gonească stolul,
De gânduri negre ce te strâng de gât.
Să plouă, căci se spune că e sfântă,
Poate va prinde rod în suflet nemurirea
Și va putea să ne-mblânzească firea
Ce face voința să se simtă înfrântă.
Să plouă, căci de mult n-a mai plouat,
Asemeni binelui ce izvorăște-n noi,
Păstrându-l pentru lumea de apoi,
Ne-nțelegând că ne vom pierde în păcat...
Să plouă, căci e parte din liniștea mea
Și mi-aș dori să te aline și pe tine,
Să nu apară curcubeul doar în mine,
Să știu că nici la tine nu e vreme rea.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre seară
Pădure cu petale colorate
Iubite, tu în rai mi-ai dăruit o floare,
Fiece petală într-o altă formă și culoare
Iar formele petalei au culoare schimbătoare.
Eu am privit la ea uimită de nepământesc,
Apoi m-am prea grăbit să o sădesc,
S-o luminez, s-o mângâi, s-o iubesc
Și nu ca alte flori, se deschidea în nopțile senine
Cu gândul doar la omul cel din tine,
Într-un suav și tandru abandon în bine
Iar floarea a-nflorit apoi și a rodit,
Din ea copaci, copaci au răsărit,
Pădure în cuprins nemărginit.
Albii copaci cu frunze colorate,
Foșnind în noi sonate delicate,
De trupuri veșnic ferecate.
Ne gângureau copii în gând
Suav și dulce legământ
Al veșniciei trecătoare pe pământ.
La început au fost doar dimineți cu rouă,
Acum în universul nostru parcă plouă,
Pădurea s-a-mpărțit ciudat în două,
O parte stă cu crengile-n pământ,
O jumătate poartă crengile în vânt,
E cer, pământ, doar frunze nu mai sunt...
În vifor și îngheț al apei de cleștar,
Năluci de dimineți în suflet îmi apar
Mă-ntorc în tine iar, mă dăruiesc și iar și iar...
Iubire, tu, petale colorate
Și flacără și tunet dintr-un Olimp furate,
Semințe de pădure-mprăștiate,
Cu sens doar al rodirii pentru mai târziu
O simt, o jur, o caut și profund o știu,
Ca dar Dumnezeiesc pentru acela viu,
Împrăștiate peste suflet roditor,
Din visul de pădure al iubirilor ce mor,
Aici, acum și-n veacul vecilor.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre trup și suflet
Fericire
De-o viață îndrăznesc să lupt cu efemerul,
Având ca ideal de libertate, cerul,
Visez la unica fracțiune de secundă,
De bunătate omenească furibundă
Știind că infinitul este atât de mic
Atunci când din cenușă încerc să mă ridic,
În ochii mei, până la pura lor culoare,
Albastră, sinceră, fragil nemuritoare.
Nu știu să pot să-nvăț ușor a abandona
Speranța cum că viața înseamnă altceva,
Mă ține universul în a lui splendoare
Și certitudinea că viața e visare,
Visarea întru idealul perpetuării,
Vânt împletit în cozi din capetele zării,
Visare de rotund încolăcit în spire
De infailibilă și pură fericire.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri, poezii despre sinceritate, poezii despre secunde, poezii despre ochi sau poezii despre libertate