O zi...

(sa fie deajuns o zi să cunoşti un om?...)

Dă-mi doar o zi din viaţa ta
Să-ţi fie ţie bine,
Parfum de viorea-ţi voi da
Şi zile câte-o mie.

Te iau de mână să te simt
Şi dorul pleacă-n lume,
Chiar dacă tu îmi spui, nu mint,
Văd urme de zăpadă.

Miros de primăvară eşti
Sunt raza ta de soare
Când ghiocei se nasc uşor
Pământul râde iară-şi.

O zi şi-o noapte-i deajuns
Să mă cunoşti mai bine,
Şi-o zi cu soare printre nori
Ocean de desfătare fie.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi

Mai dă-mi Doamne şi azi putere
Să-mi duc necazul şi durerea
Şi bucuria să n-o uit,
Căci ştii, că eu iubesc mai mult.

Când dimineaţa mă trezesc
Văd cerul albastru si mi-e drag,
Că-n noua zi de viaţă pot
Să-mi bucur sufletul de dor.

Zâmbesc la soare jucăuş
Şi roua în căus o strâng,
Îmi umplu braţele de flori,
Şi fericită îţi zâmbesc.

E scumpa viaţa chiar de-i grea,
Eu singurică doar cu ea
Te port în sufletul şi mi-e bine,
Când văd şi alţii ca şi mine.

Mă rog şi pentru ce-o să fie,
Putere să ne dai, e bine
Iar pentru mine-ţi cer în plus
Să-mi dai iubire îndeajuns!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu orhidee

Iubitul meu cu ochi ca marea
Cu fruntea limpede ca zarea
Cu mâinile ţesute-n orhidee
Eşti vis ce îl culeg din ape.

Cum mugurii crapă pe crengi
Şi vor să iasă la lumină,
Parfum de viorea sublim
Sunt paşii tăi ca o grădină.

Şi colţul ierbii e frumos
Ca un covor în verde
Miresmele de nostalgii
Te simt când stau de veghe.

Ca un buchet de ghiocei
Sunt anii tăi iubire,
Mă doare sufletul când văd
Că trec precum un fulger.

Ca un tablou ce-l ţin în mână
Cu păsărele mii şi mii,
Sunt gândurile tale-n stele
Ce numai tu le poţi privi.

Dacă va fi o zi cu nori
Şi ploaia chiar ar şterge
Pădurea plină de ninsori
Ai râde, făr' să-ţi pese.

Îţi las splendoarea zorilor
Cu frumuseţea orhideei
Iubire prinde-ţi visele
În sărbătoarea primăverii.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe si iar vorbe...

( ce să fie oare?... decât vorbe goale...)

Dacă doresc ceva, 'ţi voi spune,
Aşa sunt eu şi chiar mi-e bine,
Te vreau întreg plin de iubire
Deşii sunt prea tăcută-n fire

Aştept să treacă ziua-ntreagă
Şi-apoi ne spunem tot ce vrem
Trecut-au vorbele prin faţa
Luminilor din locul gol.

Îmi place să te simt uşor,
Ca un proscris în ţara largă
A sufletului părăsit
Lângă cuvintele grămadă.

Dacă a rămas ceva să-ţi spun
Aleg o altă ţară acum
Poate şi alte vorbe bune,
Să ţi le spun mai mult în şoapte.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulţi bani,
fie că ai prea mulţi ani.

În lume se mai moare
fie că din greu munceşti,
fie că doar leneveşti.

Tot în lume se mai moare
fie că eşti încă tânăr,
fie că eşti mai bătrân,
fie eşti copil pe umăr,
fie eşti cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-şi ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzeşte,
Aşa omul odrăsleşte.
Unul naşte, altul moare,
Toţi avem un timp sub soare.

poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fie bine, drag fecior

SĂ-ŢI FIE BINE, DRAG FECIOR

De când pe lume te-am adus
În casa sufletească,
Rugăciuni mi-am dus la Iisus,
Vrând să te ocrotească.

Să primeşti bine în viaţă,
Sufletul meu nu-nceta
De-a pune rugă-n speranţă,
Pentru fericirea ta.

Nu suportam să-ţi văd plânsul
Şi lacrimi pe obrăjori,
Că-n mine plângea sufletul
Mai rău ca ploaia din nori.

Cu braţele protectoare
Te sprijineam, să mergi drept.
Să înveţi ce e onoare,
Îţi sădeam gând înţelept.

Astăzi mă rog la Dumnezeu,
Cu lacrimi şi suspine,
Mie să-mi dea necazul tău!
Ţie să-ţi fie bine!

Când dorul în suflet creşte
Şi tristeţile mă dor,
Te-aş întreba: cum îţi este
Fără mine, drag fecior?

*Dedicaţie fiului meu, MIHAIL-DORU, la Ziua Onomastică şi Aniversară
Maria Filipoiu - poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am oprit o clipă

MOTTO:

"Lucrurile cele mai măreţe
se prăbuşesc într-o clipă."

"Brevibus momentis summa
verti." - Tacitus

M-am oprit lângă drum,
Să las clipa să treacă
Ca un fum printre foc,
Ca un fulg printre nori..

Dacă ploaia de vară
Udă câmpul cosit
Printre ierburi înalte
Plâng viorile, plâng.

Trupul gol se-nfierbântă
De durerea ce-o port,
Lasă-mi clipa să zboare
Să m-atingă uşor.

Printre pomi de măslin
Sunt un ram fără rost
Ce-l loveşte furtuna
Risipindu-l pe jos.

Voi pleca printre soare
Răsăritul să-l văd
Nu mă tem de iubirea,
Ca şi clipă, s-a dus..

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă

Mi-e teamă că mă uită timpul,
ce curge lin şi plin de dor
Sub mărul verde de astă vară,
Trec clipele cu tine uşor!

O viată avem şi nu ştim bine
Ce facem mâine printre nori,
Mă cheamă gândul despărţirii
Şi-l las să plece printre noi!

Frumoasă eşti ca zâna nopţii
Iubire pleci şi tu din nou,
Rămâi cu mine nu fi crudă
Ca amintirile ce dor!

De mor aş vrea să fiu mireasă
În câmpuri verzi cu maci ce dorm,
Să mă priveşti mereu în fată
Şi lacrimi să-ţi curgă uşor!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătură dulce-amară

Las o lacrimă să curgă
Ca o picătura vie
Peste cumpăna iubirii
Trandafiri să torni o mie!

Dragostea e ca şi focul
Şi mă bate si mă arde.
Flori de măr dalbele jocuri
Fericiri să-mi umple locul!

Dacă te-aş chema la soare
Te-aş căuta în strada mare
M-aş găti de sărbătoare
Ca o floare de cicoare!

Dacă lacrima tot curge,
Aş lăsa-o sa mă ude
Nu mai vreau să fie iară
Picătură dulce-amară!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa între noi e că tu vrei să-ţi fie ţie bine, iar eu vreau să-mi fie mie bine...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti?

Eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
mă iartă dacă îţi greşesc,
când gândurile se opresc
în calea vietii, când nu eşti!

Nu te-nţeleg de ce îmi vrei,
iubirea când nu poţi s-o dai
eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
dar nu eşti singur pe påmânt!

Când îţi vorbes nu vrei s-asculţi,
cuvintele mi le opreşti
te ştii de domn, dar eşti şi sclav
iubirii ce o porti şi-o dai!

Când îmi săruţi privirea
văd bolta cerului de sus,
un amalgam de stele mari
ce-mi mângâie iubirea!

Eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
te vreau aşa în viaţa mea
deşi mi-e greu să înteleg
cât de serios mă porti în ea!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mă...

Iubitul meu, când pentru prima oară mi-ai şoptit...
Că dragostea e tot ce ne-ncojoară,
Am tresărit precum o floare rară sub adieri de vânt răzleţ,
ce-şi caută un loc sub soare...
Tu ştii că dacă într-o zi petalele-mi vor fi atinse
şi raze mă vor risipi în nori,
Iubirea mea să o păstrezi aievea,
cu împletiri de rozmarin şi dor...
Nu vreau să plângi când vei citi ce-am scris,
Un dor nebun am... doar să te-ating
şi te iubesc la fel de mult,
ca trandafirii scurşi pe trupul gol...
O lacrimă de-ţi ştergi discret
o simt cum arde în eter
şi ploile o sting mereu, nu-ţi fie teamă de-o să pier...
Te las... să-mi plâng iubirea mea cu flori de nufăr şi parfum
şi ştiu că nopţile-ţi vor fi
la fel de albe şi pustii!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu crezi că e specială, atunci înseamnă fie că nu o cunoşti, fie că nu ai făcut-o suficient. Fiindcă daca ajungi să le cunoşti, toate femeile sunt extraordinare şi speciale!

citat din Maria Dimian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Toamnă cu miros a glie
Reavănă, mustind bogat,
Aşa frig, oare, să-ţi fie
De sub frunze te-ai băgat?

Căci pădurea-nflăcărată
Care se scălda-n lumină,
Acum zace-nsăngerată
Putrezind pe jos, în tină.

Doar să-ţi fie ţie cald
Frunzele le-ai ruginit.
Fac specacol şi-apoi cad,
Pomii toţi i-ai desfrunzit.

Ah! Ai pustiit pădurea,
Păsările nu mai cântă,
Se aude doar securea
În vreun pom când se avântă!

Nu era mai bine, oare,
Zic şi eu, ca simplu om,
Să te fi-ncălzit la soare
Nu sub frunzele din pom?

poezie de Florentina Mitrică (17 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De auzi ale mele şoapte
Pe pământ desculţă calc
Printre frunze şi prin iarbă,
Cu miros de flori mă-mbăt
Şi de abur şi verdeaţā.

De auzi a mele şoapte
Şi chemarea ce o port,
Lasă-mi dragostea să vie
Ca să fie ca un foc.

Goală sunt, visez la tine,
Chem iubirea-n ajutor,
Ca şi ploaia care cade
Aşteptând al clipei dor.

Voi purta şi coroniţă
Din fânul cosit căpiţă,
Ne vom îmbăta de tot,
Prin iarbă şi printre flori!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocei de primăvară

Vise vechi, cu fin parfum,
Peste gânduri îmi coboară,
Într-un început de drum-
Ghiocei de primăvară!

Peste câmpuri cu zăpezi
Un parfum mă înfioară,
Ca şi muzici de aezi-
Ghiocei de primăvară!

Urcă gândul înapoi
Pe a vieţii mele scară
Şi mă văd copil vioi –
Ghiocel de primăvară!

Îi culegeam de pe deal
Şi-aveam inima uşoară,
Viaţa fără nici un val-
Ghiocel de primăvară!

Chiar de anii au trecut
Şi s-au dus pe-a vieţii scară,
Încă mai culeg în gând-
Ghiocei de primăvară!

Ieri, plimbându-mă-n grădină,
Am zărit doi ghiocei,
Două raze de lumină-
Parcă sunt copiii mei!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Sfârşitul e cel care ne apără de pieire;
Sfârşitu-i nemurire.

Minte opacă,
Lasă lumina să te pătrundă,
Lasă lumina să-ţi arate
Nemurirea,
Căci eu o văd în fiecare clipă;
O simt şi-o adulmec,
O simt şi-o ating;
Nemurirea sunt eu,
Eu sunt nemurirea.

Nu voi piei,
Ci doar voi învia,
Nu voi pleca,
Ci doar voi aştepta
O clipă-n puls faţă de alţii.

Nu vezi?
Sunt om, sunt muritor,
Sunt o străină;
Căci nici eu nu mă cunosc.
Sunt lipsă, sunt absenţă,
Sunt soarele fără lumină…
Şi vreau s-o caut, să o găsesc
Mi-e dor să strălucesc!

Miros de cetină arzând,
Sunt vânt.
Miros de fân uscat,
Sunt rădăcina sub copac.
Miros de ramură de tei,
Sunt pleata salciei.
Miros de acasă,
Sunt bunica ţesând la fereastră.
Miros de viorea târzie,
Sunt poezie.
Miros de copilărie,
Sunt eu, sunt veşnicie...

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mă

Caută-mă, iubite, până-n miez de noapte
Dacă ar fi să dorm, să nu-mi pui iar semne,
Să nu uiţi la poartă să îmi legi ghirlande,
Flori de liliac sā-mi aşez pe haine.
Licurici să-mi fie torţe surioare
Ce-mi arată calea până-n depărtare
Când alerg desculţă prin roua stelară
Să mă simt iubită pânā-n primăvară,
De un suflet bun ce mă înconjoară.
Când noaptea-mi şopteşte, dormi iar, inimioară!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate eşti...

Eşti aşa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate eşti femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o şterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi eşti, cealaltă o să-ţi fiu.

Jumătate eşti vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.

Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.

Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate eşti vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.

Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar şoapte,
Jumătate o cer si vreau să-mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.

poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curg florile, ca amintirile...

(te-ai dus)

Te-am iubit, ca zorile ce vin
în dimineti de primăvară,
în picături de soare şi verdeată,
în inima târzie, cu miros de viată!..

Şi niciodatå n-am crezut că vântul
v-a rupe lanţul dragostei ce curge,
ca o licoare-n sufletul ce plânge...
în clipele uitării dintre vise!

M-am aşezat la margine de drum,
să văd cum liliacul înfloreşte,
culoarea mov mă zăpăceşte
si respiratia mi se şterge!

Te-am îmbrăcat în flori de trandafiri
ca hainele iubirii să îţi fie,
pecete de va fi să uiţi...
iubirea ce-ai lăsat-o vie!...

Dar ai uitat că zorii plâng
o dragoste de vise,
că primăvara a-ngropat-o
printre frunzişul seri!
Şi liliacul a-nflorit la marginea
pădurii,
privesc pierdută florile ce curg
Şi-mbracă drumul noptii!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Frunze albe de măslin
Curg pe jos într-o feerie
Tu femeie eşti suspin
Eşti şi dor pentru o mie.

Zilele devin poveşti
Noaptiile o simfonie
Bucurii împarţi mereu
De e greu sau de e bine.

Chipul tău e o grădină
Fruntea plină de lumină
Panseluţe, viorele
Izvorăsc privind la ele.

Mâinile sunt preţioase
Crinii albi miros a bine
Braţele îţi sunt iubiri
Leagăn pentru ce-i micuţi.

Eşti soţie eşti şi mamă,
Raze de slipiri pe ramuri
Bogăţii de bunătate
Pentru toţi ce nu au parte.

Scriu poeţii despre tine
File-ntregi de simfonie
Tu femeie eşti în toate
Eşti şi viaţă, eşti şi moarte!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!