Deznodământ

Când Moş Crăciun vine prin zăpadă,
brazii de argint poartă-n case limbi de foc!
Şarpele se transformă într-un guler la femeile bogate,
strălucind ca un inel de piatră preţioasă
pe degetele mâinilor.

poezie de Mihai Sebastian Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă

zăpada frânge drumul în troiene
abia răzbate vântul prin poteci
picioarele se taie-n gol când treci
omatul plin de noduri gordiene

de-ar fi doar peste case să se-aştearnă
şi brazii să-i albească sub veşmânt
n-ar trebui de loc să mă frământ
dar simt cum mă îngrop adânc în iarnă

chiar totuşi surghiunit să mă condamne
la viscol şi zăpadă de crăciun
nu vreau decât să nu opresc niciun
cuvânt al tău când stăm de vorbă doamne

poezie de Dinca Valerian (2020)
Adăugat de Dinca Valerian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte!

poezie dedicată copiilor mei: Mihai Sebastian şi Elena Camelia

Pentru cei mici, jocuri interactive
-Iubeşte natura, fraţii şi stelele!
Iubeşte acele atingeri duioase!
Când tu nu poţi fi în case
Iubeşte tot ce lumea respiră!
Iubeşte atingerea vântului!
Iubeşte lacrimile cristaline!
Iubeşte-L pe Dumnezeu!
Cu sufletul îngrijeşte-te de tine!

poezie pentru copii de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remaniere guvernamentală de Crăciun

Pentru-a stinge-o vâlvătaie,
Vor schimba, de mascaradă,
De Crăciun, un om de paie
Cu un altul... de zăpadă!

epigramă de Mihai Haivas din Revista Epigrama
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brazi luminaţi

Brazii de argint se pierd în zare...
Au rămas în timp o datină.
Deseori în vânt se clatină,
Luminând pădurea spre lansare.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viscolită prin văzduhuri

Cad pe o geana de lumină
De mă cauţi tu străine
Mă găsesti în Lună plină
Vin din cer cărări divine

Fluierată-n vânt si ger
Asezată în câmp deschis
Stau în haina ta în guler
Sunt zăpadă nu focul încins

Moale albă pufoasă mătase
Lunecoasă stau pe derdeluşi
Mă găsesti pe ţurţurii la case
Tu atent să mergi pe alunecuşi

Eu născuta dintr-o apă
Viscolită prin văzduhuri
Fulg făcută-n mare grabă
Si cernită alba-n câmpuri

Nea zăpadă poţi să-mi spui
Omule de mi iesi in cale
Haine groase tu să-ti pui
Să nu te îmbraci in zale
Si-n picioare cu sandale

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă

Azi te îmbrac cu fulgi
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aştepţi cu flori
din ierni pierdute-n
nopţile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simţi vibraţia mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinşi, ce ard
pe chipul tău de gheaţă
eşti omul de zăpadă
din grădina mea.

poezie de Maria Ciobotariu (17 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Risipeam energie multă în curtea şcolii,
Plimbându-ne prin coridoare largi şi încăpătoare,
Mergeam către ora de sport,
Jocuri de copiii şi multă mişcare
Zâmbete şi note muzicale.

poezie pentru copii de Mihai Sebastian Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheterabis

Gheterabis e limba mâinilor mele prin cuvântul de după şi de mai dinainte
ca să nu te mai înţeleg,
ca pe-o mură.

Ţi-am păstrat căciula albă de oaie
dosită
într-un
cuib
de flori
de
primăvară
ştiam
că te
întorci
repede,
dacul meu molcom, prostuţ, ca o pasăre mare!

Nu-mi mai adu, acasă, mătănii.
Ia-mă mai bine în braţe şi să fugim de aici
unde e frig
şi sunt multe fântâni.
Să căutăm un sat foarte mic, unde sunt multe fântâni.
În olcuţa de lut să mă pui să îţi fac mămăligă,
să îţi aduc apă,
cu vadra,
şi să mă înveţi să îţi mai scriu din nou,
cu mălai, pe zăpadă,
în limba
neştiută
a zorilor
degetele mele ştiu
să stea în zăpadă
şi să lase repede semne ca după trecerea
anilor cu lupi
şi
a bolilor de tânjire
nu îmi plac turturelele îmi par nişte paseri prostuţe
dar o să le dau mult mălai
dacă le iubeşti tu...
poate şi tu eşti o turturea, una mică, dar bătrână...
(îmi spui)
ca apa de dedesubt dintr-o fântână foarte curată...
(îmi spui)
e prea mult mâl pe la case...
să ne facem din mâlul de după ploi şi din fântâni
un fel de căsuţă...
a fugi într-o fântână, e trist.
dar şi prin cer, stelele uneori se-ntristează, aşa ca şi tine, femeie!
da!
chiar şi stelele!
să le facem case de mâl şi fântâni, atunci,
şi să ni le facem fiice,
o să îmi iau atunci năframa, să mă acopere, ca pe o femeie bătrână,
şi o daltă, ca să descoperim o fântână foarte veche, dar tulbure
în pământul mâlos,
ca o oglindă murdară, care aşteaptă anotimpul de după,
ia să mă ascund un pic în pasărea aceea,
ca să nu te mai văz!

Gheterabis. Sum. Ego.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Eu l-am văzut pe Moş Crăciun:

E un moşneag...

Cu barbă albă, cu cojoc şi cu toiag,

Ca toţi moşnegii care trec pe drum.

Departe, într-o ţară fermecată

În care nimeni n-a ajuns vreodată,

Stă singur cuc într-un bordei de fum.

Bătrânul, Moş Crăciun!

Şi trage moşul, trage din lulea...

Şi zilele se duc, şi iarna vine,

Şi prin căsuţe-ncep a-l aştepta

Băieţi cuminţi şi fete mici ca tine.

Şi într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt

Întinde mâna-i bună spre pământ

Şi-anină-n cer, de-un fir de borangic,

Un pui de stea pentru Isus cel mic...

Atunci pe nevăzute cărărui,

Porneşte Moş Crăciun cu sacul lui,

Şi când adoarme zvonul de colindă,

El bate-ncet la uşa de la tindă...

A fost, moşneagul bun, şi-acum un an,

Dar tu erai prea mică şi nu ştii:

Ţi-a pus sub perinuţă jucării

Şi-un cerceluş cu piatră de mărgean.

Iar când a fost să iasă din iatac,

Măicuţa l-a pândit de după uşă,

Să nu te vâre din greşeala-n sac,

Ca pe-o păpuşă!

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă pentru Moş Crăciun

mă cuprinde iar magia sărbătorilor de iarnă
iar aştept colindătorii să-mi aducă bucurie
o ninsoare peste case lin să se aştearnă
brazii să se înveşmânte cu a vremii feerie.

târgurile de Crăciun s-au înmulţit în ţară
delicioasa ciocolată casele de turtă dulce
fac farmecul vieţii în inimi să răsară
copii fascinaţi nu vor să se mai culce.

nerăbdători aşteaptă să vină Moş Crăciun
cu sania cu reni cu daruri şi surprize
să împartă şi lumină din obicei străbun
să linistească lumea s-o scoată din crize.

fiecare om devine mai împlinit mai bun
sub ninsori de basm din ample reprize.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbi...

Limbi de clopot, limbi de ceas,
Limbi în ceaşcă la taifas,
Limbi de şarpe, de papuc,
Cum le dai, le ei, se duc...

Poţi să-nveţi mai multe limbi,
Lumea dacă vrei s-o plimbi,
Dar ţin tare şi menţin
Să ştii limba de cămin...

Se încurcă-ntr-un moment
Când îi dai să bea ferment,
Ţi se limbă plimba-n bot
Sau să-ţi iasă de un cot...

Mai e limba de curea
De la brâu cu găurea,
Ce-i dai drumu când e rost
Sau o strângi în zi de post...

Pentru-o nouă pălărie
Limbile pe la sefie,
Şi de-o fi să ai şi parte
Baftă cu limba de moarte!...

Limbi de veste, limbi tic-tac
Limbile care nu tac,
Limbi pe faţă, limbi pe dos,
Limba, un organ gustos!...

Limbi sunt multe nu am când
Să le spun pe toate-n rând,
Luaţi ideea de-azimut,
Limbile când se sărut!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul perfect pentru Crăciun? Toţi brazii de Crăciun sunt perfecţi!

citat celebru din Charles Dickens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul seminţelor sparte

acel bună dimineaţa ce împlineşte,
două fiinţe
strivesc bobul întreg
pus între ele
la copt,
vibrează atunci când se-ntâmplă,
înainte de paharul cu apă,
trupului lipsit de control să dospească
nu cu trei sute de mii de metri ai luminii
pe secundă, ci cu viteza iubirii,
în sensul mâinilor mele
electrizează părul,
mereu îmi zici să n-o fac
şi eu îmi spun: doar azi nu te ascult,
azi voi închide gura celor care spun să
uităm de miezul magnetic,
mistreţul cu colţi de argint ce aleargă prin vene,
rănit de săgeata unei nopţi fără stele,
luna în creştere
în fiecare femeie porneşte mareea,
iau placa să prind dâra de spumă
pe sânii umflaţi prin simpatie de scoarţa terestră,
dorinţa transformă slăbiciunea
într-un orgasm firesc, implacabil
la ce porunceşte natura când vrea
să audă
sunetul seminţelor sparte...

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu crezuse că lipsa unui om poate fi reală şi mai vastă decât prezenţa lui... când era, era într-un singur loc. Acum, când lipsea, lipseşte de pretutindeni.

Mihai Sebastian în Oraşul cu salcâmi
Adăugat de denisia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drama oamenilor de zăpadă

Da, iernile ar fi frumoase
Şi n-ar produce-atâta sfadă
De n-ar fi Oameni de zăpadă
... Prin case!

epigramă de Eugen Deutsch din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iar e iarnă, frig şi ger,
Veşmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aştearnă
Lunga şi geroasa iarnă.

Săniuţele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleţii de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moş Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar şi anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De eşti împăcat cu tine
În suflet ţi-e cald şi bine.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos...

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Cu globuri mari şi cu steluţe lucitoare,
Cu ţurţuri mândri de argint şi cu beteală
Şi cu bomboane învelite-n poleială.

Te-nalţi cu vârful tău semeţ şi-atingi tavanul,
Pe Moş Crăciun l-ai aşteptat şi tu tot anul,
Că ştii că-ţi pune la picioare daruri multe
Să dai la toţi aceia care vin să cânte.

Căci este seara de Crăciun şi se colindă
Lumina-n suflete din nou o să se aprindă
Şi ochii noştri vor luci ca nişte salbe
Când vom cânta lui Moş Crăciun cu plete dalbe.

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Şi totuşi mă gândesc, cuprins de înfiorare,
Că locul tău e în pădurile umbroase,
Dar te jertfeşti mereu şi vii la noi în case.

poezie de Octavian Cocoş (22 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate va scrie poezie, ca mine
Şi va vedea viaţa-n roz;
Despre poezii nu e uşor de vorbit
Iar despre poeţi se ştie că sunt fericiţi în nefericirea lor...

catren de Mihai Sebastian Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte şi vei simţi cum iubirea înfloreşte în mii de petale vii, cum te încălzeşte, cum dă roade bogate când ai gândurile cu preţioasă credinţă îmbrăcate şi de puritate parfumate!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de zăpadă

Ştii prima zăpadă,
Nu pare să cadă,
Iar ei îmi urează "Crăciun fericit!"

Mă plimb prin ogradă,
Sperînd c-o să cadă,
Nimic nu contează... sunt dezamăgit!

Şi gându-i o spadă,
Că nu o să cadă,
Un fulg de zăpadă,
Crăciunul să vadă
Un câmp înverzit!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!