O sinceră dorință
Aș vrea în munți să mă aștepți
ascunsă după-o stâncă,
iubirea este un tezaur
să o păstrezi, că-i sfântă.
Când am să revin la tine,
să-mi sari în brațe, așa, deodată,
tu să te lași purtată
până la izvor în vale
și lungi sărutări să-mi dai
până pe înserare.
Când noaptea-și așterne vălul
din crengi de tei, un pat să fac,
iar din licheni saltea,
perna să fie din flori,
și împreună să dormim
până în zori.
Sub ștergarul de stele
din bolta cerului albastru,
luna zâmbind să ne trimită
raza ei de astru,
dorind să ne-nvelească.
Treziți de roua dimineții
luați de mână să plecăm,
să alergăm pe câmpul întins,
prin focul roșului de maci,
din loc în loc să ne oprim
să-ți sărut ochii tăi dragi.
Seara peste noi să vină
și să o luăm de la început,
viața e atât de scurtă,
timpul nostru a trecut,
iar când în părul auriu
vei avea suviță albă
aceste clipe să nu uiți,
tu să știi, că mi-ai fost dragă.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre seară
- poezii despre început
- poezii despre văi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tezaur
- poezii despre stânci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Tu vrei să-mi dăruiești
Mă plimb prin roua florilor din zori,
Alung durerea dintre noi doi,
Tu vii lângă mine și mă cuprinzi cu drag,
Și-mi spui să vin din nou la tine-n prag.
Ne plimbăm apoi ținându-ne de mână,
Printre florile ce parfum emană,
Acum mi-ai dărui și cerul dacă ai putea,
Ș-ai face covor de flori-n calea mea
Și tot din flori mi-ai împleti cunună,
Iar luna ai prinde-o într-o mână.
Nu știi ce să-mi mai dăruiești,
Eu vreau liniște și sper că și tu asta îți dorești.
Sper că toate se vor înfăptui,
Când noi împreună vom fi.
poezie de Eugenia Calancea (2 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre plimbare, poezii despre cadouri, poezii despre rouă, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Ochii tăi
Când se lasă roua, de cu zori
Și-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colț de iarbă veșnic verde.
Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toți norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimați veghează
Peste munți, păduri și peste ape.
Când pământul stă o clipă-n loc
Și se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de brațe numai mie.
Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoiește luna toți pereții,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineții.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre păduri, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre munți
Clipă de lumină
Ți-am pus în părul tău de abanos
Steluțe argintii și parcă plouă
Din ochii tăi și norii grei s-au strâns
Dar pe genunchi tăi când stau,
Tu-ți vezi viața la toată-o lume cu povești
Și-atunci tu torci. Din firul lor îmi dai
Și mie câte-o clipă de lumină
Stau ascultând până ce-adorm, iar tu
Mă strângi în brațe ca pe-o jucărie,
Mă-acoperi cu suflarea ta, să-mi fie
Visele leagăn dulce de mătase...
De aceea te iubesc numai pe tine
Și amintirile-ți îmi sunt frumoase
Ți-aș da din părul meu, mănunchi de arse
Să poți plăti din anii bătrâneții
Dar viața e cel mai frumos tezaur,
Nu poți întoarce anii tinereții
Eu sunt cel ce îți duce mai departe,
Când obosit ești, mii, căci rămân
În sufletu-ți deschis precum o carte
De-acum, mereu, al vieții tale drum.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre superlative, poezii despre păr sau poezii despre ploaie
Rochia
Aș aduna în palme petalele de floare,
Din crini și lăcrămioare o rochie să-ți fac
I-aș pune și paiete din razele de soare,
La poale aș tivi-o cu flori de liliac
Și-n loc de cingătoare pe talie s-o țină,
Ți-aș împleti albastre flori de nu mă uita,
Ți-aș așeza pe frunte cunună de lumină
Și nu din astrul zilei, ci din privirea ta.
O rochie ți-aș face din florile pădurii
Și ți-ar veni turnată, mai bine decât crezi
În degrade-mbinate, culorile naturii
Ți-ar scoate-n evidență frumoșii tăi ochi verzi.
Și astfel înflorită să fii o veșnicie
Rivala primăverii, regină peste flori
Și pe covorul roșu când vei păși mlădie
Umili, să ți se-încline cohorte-ntregi de sori,
Să-ți cadă la picioare neplânse ploi de stele
Și vântul să te poarte în zbor până la nori,
Când nopțile-ți vor țese senine, lungi perdele
Să le desfacă luna, iar tu să te strecori.
O rochie-ți voi coase, cu ea să ți se-mbrace
Și sufletul, și trupul în blânde, vii culori
Din galaxii pierdute atunci mă voi întoarce
În fruntea unei armii de îngeri păzitori
Din zori și până-n noapte, din noapte până-n zori,
Să-ți fim gardă regală, regină peste flori!
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre rochii, poezii despre culori, poezii despre Soare sau poezii despre îngeri
O frunză-n al tău ram...
Nu știu de ce mă mai iubești,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu povești,
Pierdută-n fiecare an...
Din când în când îți aduc vești
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ți dorești,
Plecând... mă pot întoarce iar
În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziți de vise
În iarna dorurilor mute.
Și plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...
Și-aștept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simți din nou fiori
În vise, când se lasă seara.
Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre frunze, poezii despre dor, poezii despre toamnă, poezii despre promisiuni sau poezii despre primăvară
Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo și e singurul loc unde va fi. Atunci când nu simți iubire e pentru că ți-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenței de zi cu zi și doar de tine depinde să îți miști fundul și să începi să faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre timp, citate despre existență sau citate despre curățenie
Sonetu' lu' Gică Sonetistu'
Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Așa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu știi răspunsul meu? "Nici gând!"
Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalț!
Poți tu să-ți dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalț,
Chiar de sunt vorbe goale și în vânt.
Iar dacă eu îți spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoști, să știi
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în brațe, pururea să-mi fii.
Așa că, blonda mea și, încă, iubițică,
Să nu uiți că mă cheamă Contra Gică!
sonet epigramatic de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr blond, poezii despre moarte, poezii despre gânduri sau poezii despre cunoaștere
Flori de câmp
Toate florile din câmp, de pe văi, din poieniță,
Le-aș culege-ntr-un mănunchi și-aș face o coroniță
S-o așez pe fruntea-ți dragă, să-ți mângâi părul bălai,
Brațe moi să mă cuprindă, un sărut dulce să-mi dai.
Să ascult culcat în poală lin cum susură izvorul,
Pe-a lui undă străvezie să ne curgă-n vale dorul,
Păsări ciripind iubirea, frunza-n ramuri să foșnească,
Cu-adierile-i ușoare vântul să ne răcorească.
Soarele a obosit de a drumului povară,
În miresme dulci de tei seara peste noi coboară,
Sus pe boltă-ncet răsare steaua noastră călăuză,
Versu-mi saltă în iubire încântat de a mea muză.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre stele sau poezii despre păsări
De la Daia până la Baia
Din Banat până în Moldova
De la Baia până la Daia
Prin lume am vreo pereche?
Fiind cercel de vers in ureche!
Pe o tâmplă-ți selenară
In ritm quasar seară de seară
Lebedă mereu-mi ascunsă
Pe fața Lunii nepătrunsă
De vreo privire lumească
Unde stau-ngeri s-odinească
Inorogi cei înstelați
De tine, mie înseuați.
Și de la Daia până-n Baia
Din Banat pâna la Tighina
Hai s-alungăm din ochi ploaia
Reunind Romania divină
Să ne pomenească nepoții
Să ne stie de frică hoții
De la Daia până la Baia
S-alungam din ochi ploaia
Cu horă sfântă mână-n mână
Fetele cu albă cunună
Feciorii cu bici de stână
Să renastem Nația Română
De la Daia până la Baia
Să ne simtă-n ochii văpaia
Hotii, dusmani încărcați
In tren spre Siberii-mbarcațî
Să ne luăm iar Regină
Una Sfântă nouă Mușatină
Să se audă de noi în lume
Cu armăsari plini-n spume
De la Daia până la Baia
De la Oravița-n Cernăuți
Să fim iar recunoscuți
Unind Mare iar România
De să ne cânte ciocârlia
Si in port la Cetatea Albă
Purtând mândri iie albă
SUS CU NAȚIA, JOS CORUPTIA
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre versuri, poezii despre urechi, poezii despre unicorni, poezii despre trenuri, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
O plasă pentru prins razele lunii (ce a spus Omul Credincios)
Roua, ploaia și lumina lunii
Mărturisesc despre mintea Tatălui Ceresc.
Roua, ploaia și lumina lunii
Coboară binecuvântând neamul omenesc.
Haideți, să facem în așa fel încât toți oamenii
Să calce pe-un pământ sfințit de curcubeu,
Să aibă iarbă de-așternut sferelor de rouă
Și ogor mănos, cu spic bogat și greu.
Da, să dăruim fiecărui om sărman
Grâu auriu și maci roșii din vâlcele
Loc liniștit de-odihnă seara
Vegheat de sus de-un cer de stele.
O plasă pentru prins razele lunii,
Un tăpșan întins până la soare, nesfârșit.
Un loc de muncă-n timpul zilei,
Un loc pentru visare când munca ia sfârșit.
poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sfârșit, poezii despre roșu sau poezii despre religie
Iubire în flori de nufăr
-odă spiritului eminescian-
De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.
De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.
Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.
Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ți trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ți cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ți legi destin de muritor.
Dar ai ales să fii,, nemuritor și rece",
iubire să-ți trimiți pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îți dau pe flori de nufăr.
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre zâmbet
Vremea teilor
să-mi dai
iubito
flori din teiul
de sub sprânceana ta...
cu tine
am să rămân și mâine noapte
iar cu polenul din stamine
îți fac o aripă
plâng porii
pe coapsa ca o pantă lină
când o cobor
văd norii
în jocul nostru
ce-o să vină
și-un strop din dulcea-ți sevă
sfios
și singur
se strecoară
pe țărmul rotunjit de buze
de sus
sub gene
prin ecluze
se scurge noua primăvară
sunt fericit
e doar un capăt
cu pulberii aurii din teiul
de sub sprânceana ta
simt zorii
cum mă ucid
când flori mai galbene
ca părul tău
închid
în drumul lor
la început
cocorii
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sprâncene sau poezii despre plâns
Poemul zeului albastru
Doamne, s-a întors viața la mine
a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie
cu cer grav și frumos ca o noapte adâncă
timpul devenise auriu și fierbinte
și m-am înveșmântat în el ca-ntr-o mantie fermecată
trecuseră ani de când zeul albastru
nu mai coborâse pe pământ
iar eu îmi lăsasem inima într-un cufăr uitat de lume
și Doamne, câte rugi înălțasem către tine
să mă mai binecuvânteze o dată mângâierile zeului
sa-mi mai las trupul răsfățat de nectarul ceresc
în nopți cu aromă de nemurire
și mi-ai răspuns, Doamne,
trimițându-mi vise de aur
iar aripa îngerului s-a deschis deasupra mea
ca la o binecuvântată rugă
am pornit la drum, Doamne,
în căutarea inimii mele pierdute
știam că voi străbate păduri și deșerturi
până să-mi regăsesc miracolul
sub chip de sărut nemuritor
zeul mă aștepta zâmbind în lumina binecuvântată
și din palmele lui a țâșnit inima mea
zvâcnind în fericirea fără de pereche
mână în mână am colindat străzi atemporale
ne-am îmbrățișat sub ploaia de aur
trimisă din cerul Tău, Doamne
iar noaptea zeul mi-a învăluit trupul în ambrozie și nemurire
sunt în mâna ta, Doamne,
cu toată fericirea mea păgână și sfântă
m-am îmbolnăvit de viciul vieții
iar în vârful peniței mele
stă iubirea fără seamăn
și albastrul cerului tău
îngăduie-mi, Doamne, să-mi păstrez inima în palmele zeului
să mă hrănesc din propria mea patimă
până când voi trece pe poarta ce duce la Tine
sunt sus, foarte sus, Doamne, nu-mi topi aripile
lasă-le să mă poarte mereu spre ceea ce sunt eu
lasă-mă să-mi respir libertatea
precum o pasăre cântătoare în dimineți fermecate
sângele zeului curge acum prin penița mea
prin trupul meu zvâcnind de tinerețe
prin visele mele hinărind peste cetăți și păduri
din el îmi iau stropul de Rai
cu care mă voi înfațișa înaintea Ta, Doamne,
în ziua din urmă
dă, Doamne, cu sânge și pulbere de rai
îți scriu epistola aceasta
ce nu aș vrea să se termine niciodată
lasă-mi pe veci visarea, Doamne!
poezie de Alina Beatrice Chesca (25 iunie 2015)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre sânge, poezii despre inimă, poezii despre aripi, poezii despre albastru sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
În seara asta
În seara asta singur nu mai sunt
Pe geam pătrunde raza unei stele
Nemaivorbind că-n pipa de cireș
Găsit-am un gândac de dușumele.
În seara asta, musafirii vin
Cu flori, cu gânduri bune, cu "Ce bine
Că ne-ntâlnim măcar din când în când
Să mai vorbim de noi, de ei, de tine."
În seara asta versul e curat
Și răcoros ca vinul din ulcele
Din pipă fumul urcă-nmiresmat
Și se înalță-ncet până la stele.
poezie de Mihail Mataringa (1 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre vorbire, poezii despre vin sau poezii despre fum
O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre negru, poezii despre foc, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
Nu-mi trebuie decât o singură minune...
Nu-mi trebuie șampanii, ca să-mi descânți iubirea,
Care se îneacă deseori în ea, la braț cu amăgirea,
Nu-mi trebuie vorbe premeditate,
De Casanova ce le știe pe toate,
Cu pretenții scumpe sau deocheate,
Vreau frumusețea modestă a unui câmp de flori,
Sub cer albastru, ca ochii tăi senini, fără de nori...
Și apă rece de izvor,
Ca să-mi astâmpăr inima și glasul,
Când focul lor revarsă iubire pe alături,
Înundându-mi patetic simțirea.
Nu-mi trebuie mătăsuri scumpe,
Pe care trupul să mi-l dezmierd alene,
Ca o divă plină de interese...
Ci doar un pat de flori
Și tu să-mi fii alături, lângă mine,
Sub bolta nopții înflorată de stele,
Iar Aria fericirii să ne surprindă,
Să ne mângâie, să ne dezmierde,
Până uităm de noi și de lume.
Nu-mi trebuie, decât o singură minune, iubirea,
Căci la brațul ei puternic le invâng pe toate,
Ca o zeiță a nemuritoarelor vise mărețe,
Născută pentru a sfinți iubirea,
Unde te pot găsi, minune?
poezie de Valeria Mahok (7 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie
Zâna Primăvară (baladă primăverii)
ZÂNA PRIMĂVARĂ
(baladă primăverii)
Zâna Primăvară vine
Cu veșminte de petale.
Peste munți, văi și coline,
Așternând covor de floare.
Lăcrămioare de iubire
Așează-n mărgăritare,
Iar a cerului privire
Toarnă în flori de cicoare.
Cu privirea-i de smaralde
Umple câmpul cu verdeață,
Când dorul Soarelui arde
Păpădia-n dimineață.
Presară înmiresmare
Peste câmpul cu narcise,
Iar de-a iubirii chemare
Leagănă dorul în vise.
Fluturii își desfac în zori
Aripioarele de mire
Și se întrec sărutând flori,
Când plutesc de fericire.
Astrul nopții când răsare,
Cu baghetă fermecată
Pe Zeița Primăvară
O sărută de îndată.
În raze dalbe cuprinde
A primăverii iubire
Și din stele îi aprinde
Candelă de fericire.
Apoi o duce cu vise
În Universul Galactic,
Iar prin porți de Rai deschise
Îi strecoară dor romantic.
Din stele în toiul nopții
Îi împletește cunună
Și-i brodează voalul nunții,
Din raze, Crăiasa Lună.
De Soare se-ndrăgostește
Cu trandafiri în obrăjori,
Primăvara, când primește
Iubirea în flori de bujori.
De iubire fermecată
Se scaldă în balsam de flori,
Când prin vise e purtată,
Din amurguri până în zori.
Atunci, vraja se sfârșește
Și bagheta îi dispare
În legendară poveste,
Pe-aripi de odinioară.
Dragostea înmugurește
La sărbătoarea iubirii
Și în inimi înflorește
Cu balsamul fericirii.
Vin la concertul de seară,
Zgomotoase păsărele.
Greierii își iau vioară
Să se-ntreacă-n cânt cu ele.
Primăvara lasă-n zare
Rochia multicoloră,
Iar rodul iubirii sale
Îl oferă Verii-soră.
Maria Filipoiu
Din "Legendele Primăverii"
poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă sau poezii despre fericire
Legământ de iubire
Odată am jurat în fața ta
Și m-am legat să-ți dau iubirea mea
Să te păzesc atât cât pot de bine
Și-n fiecare noapte să stau doar lângă tine
Să te hrănesc, să te îmbrac și să te încălzesc
Să te cuprind, să te sărut și să te-adăpostesc
Să te ajut, să te îndrum, să-ți netezesc cărarea
Să te veghez și-n ochii mei să-ți afli alinarea
Și grijile să nu le simți, să te feresc de ele
Să fac din tine un curcubeu din soare pân' la stele
Să-ți dau dreptate, chiar de n-ai, căci mare e iubirea
Să-ți aduc flori și să nu știm în veci ce-i despărțirea
Și numele să ți-l rostesc când nimeni nu-i pe-aproape
Atât de-ncet încât doar tu să prinzi acele șoapte
Să-mi simți iubirea chiar și-atunci când nu mai ești cu mine
Și-astfel să știi că mi-ai luat și inima cu tine.
poezie de Vesta Sikora, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dreptate sau poezii despre curcubeu
Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo și e singurul loc unde va fi. Și atunci când nu simți iubire e pentru că ți-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenței de zi cu zi și doar de tine depinde să îți miști fundul și să începi să faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou. Iubirea e în tine atunci când citești o carte care îți place, când te uiți la filmul sau serialul preferat, când mergi în excursie și ești în mijlocul naturii trăgând pe nas aerul oxigenat al pădurii sau cel sărat al mării și toate problemele de acasă par departe. Când asculți muzica preferată, când ești cu prietenii din copilărie și râdeti de toate amintirile. Iubirea e în tine atunci când îți spune: "Devino maxim din ceea ce poți să devii." Iubirea e când alergi pe bandă sau pe stradă sau tragi de fiare la sală sau faci orice sport, pentru că iubirea îți spune: "Iubește-te! Vreau să ai un corp frumos și sănătos." Iubirea e în tine când te duci să mângâi un câine sau o pisică. Iubirea e în tine atunci când știi că meriți tot ce e mai bun în viața asta și iubirea e în tine când faci ceva cu pasiune și uiți cum trece timpul. Iubirea e în tine când îți îmbrățișezi părinții și bunicii și îi ierți pentru toate greșelile pe care le-au făcut față de tine, pentru că atât au știut la vremea lor. Iubirea e în tine când te uiți în ochii persoanei pe care o iubești și îi spui: "Te iubesc" fără să îți pese de reacția ei și fără să ai nevoie de ceva în schimb.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre sănătate, citate despre sport, citate despre seriale, citate despre schimbare, citate despre păduri sau citate despre prietenie
Întreabă Luna
Îți mai amintești ceva de mine?
Măcar, poate puțin, din când în când
Măcar pe-o filă dintr-un tainic gând
Cu Luna vorbesc mereu de tine
Spune-mi de știi că încă te iubesc?
Mai ții minte buchetele de flori?
Tu și acum mă ții până în zori
Un câmp de flori aș vrea să-ți dăruiesc
Îți mai amintești ceva de mine?
De ochii mei plecați în fața ta
De teama mea de-a nu te supăra
Aș vrea, mereu puțin, din când în când
Când ai o stare încremenită
Să-ți stau sub gene - măcar o clipă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre frică sau poezii despre declarații de dragoste