în urma mea

rămân cărările neumblate prin locuri
străine cu umbre crescute din surâs
calc cu gândul deformat după criza
de râs vinovat care ne mai miră
mersul e anevoios prin grijile zilnice
culeg versuri scuturate din copacii
ascunşi prin sumbre poveşti

în urma mea o umbră rămâne desprinsă
dintr-un film horror cu inima cât un purice
mă avânt într-un alt amurg de ciocolată
cu alune şi iubire veşnică şi stângace
citesc slovele scrise mărunt pentru ochii
obişnuiţi cu lacrimile vărsate pe hotar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncuri

Mă privesc doi ochi cu ură,
Din adâncurile reci
Si incearcă să m-atragă,
Captiv lor sa fiu pe veci.

Din adâncuri din morminte,
Duhuri sfioase apar
Umbre, cu forme de oameni,
Cu ochi roşii ca de jar.

Din adâncuri reci de ape,
Sau din peşteri din pustie
Din subsoluri părăsite,
Tu, mi te arăţi doar mie.

Iar prin locuri neumblate
Prin oraşe părăsite
Peste morminte uitate
Iţi faci prezenţa prin ispite.

Acesta poate fi un vis,
Sau rânduri dintr-un acatist
Scrise pe foi din aur pur,
Citite de-un satanist.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trag

din scriitorii cei adevăraţi
cei care nu fac umbră pământului
cu sângele îngroşat de la vâscoza
paginilor scrise
umblu prin bibliotecile care mi-au strâns
slovele cu evlavie şi adoraţie

mă trag din cei care
ctitoresc cărţi fără pereche
m-am dat jos de pe soclu
şi am intrat în creierul uman
aşa au devenit operele mele nemuritoare
vor dăinui atât cât va ţine omenirea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)
.
copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul
.
toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor şi
mi-au ucis părinţii
.
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)

copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul

toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec

în urma mea
se pierdea urma

au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor şi
mi-au ucis părinţii

pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorăşte

o maşinărie în ochii ei
sânii erau grei şi generoşi
luna se plimba de nebună
părea dezorientată
mă uit la trupul ei
decupat dintr-un tablou
ticăie ceva în urechi
inima scrie cuvinte dulci
e doar un simplu vis
mi-aş dori să devină realitate
o mângâi pe furiş cu aripile gândului
ochii ei strălucesc metalic
văd un complex de roţi dinţate
care se învârtesc curajoase
par hotărâte să se elibereze
călătoresc prin locuri neumblate
virgine cu uleiul din fabrică
mă simt pierdut în sistemul complicat
intru în tocătorul cu simţiri divine
sunt aproape un înger cu grai veninos
de şarpe care ademeneşte
ridic timid nivelul memoriei
nu-mi aduc aminte de buzele
proptite în pieptul meu
extrag sufletul păcătos sau o pieliţă
lipsită de viaţă ce rămâne la suprafaţă
roţile scot fum de marijuana
din memoria mea nu rămâne decât o spumă
braţele delicate de femeie
cu sânii fresh atinşi de buze fierbinţi
mă imobilizează deasupra raiului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altcineva

Altcineva îmi descântă timpul
altcineva îmi soarbe privirile
mă strecor prin serile calde
până uit de mine
uit că exist
privesc prin ferestrele timpului
altcineva priveşte prin mine
scot capul sub streaşina nopţii
şi-mi caut steaua

e o stea albă
într-o nebuloasă străină
dintr-un alt cer
dintr-un alt univers

altcineva îmi scrie cântecu-acesta
altcineva îmi şterge amintirile
pe care urma să le am
într-un alt cer
într-un alt univers

poezie de Ioana Trică din Altcineva (decembrie 2005)
Adăugat de Ioana Trică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme prin zăpadă

Păşesc zăpada necălcată,
Prin locuri care-mi dau fiori,
Urma să-mi rămână nestricată,
De paşii altor trecători.

Tot singur calc exact la fel,
Al meu pas pe-al tău îl îngână,
Şi calc cu putere lângă el,
Să pară că am păşit tot împreună.

Sunt multe urme prin zăpadă,
Dar doar una-i talpa ta,
Care s-a oprit să vadă,
Unde este urma mea.

Este cea mai accentuată,
Ai călcat cam cu putere,
Pare de la doruri apăsată,
Şi parcă-i îngheţată de durere.

Urmăresc să văd unde mă duce,
Dar treptat pasul îţi dispare,
Căci o altă urmă la răscruce,
Lângă a ta timid apare.

Am să rămân tăcut în spate,
Rămas sporadic în decor,
Căutând urma care poate
O să mă înveţe cum să zbor.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (februarie 2021)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată

am urmărit-o prin vizor
suflam din greu cu ochii
zgâiţi mai mult pe umbră
lăcrimam împreună cu vizorul
şi buzele sărutau metalul uşii
cu disperarea unui cocoş
scăpat de cuţitul de culoare
izvorului întors în pământ

vedeam pasul de înger blond
prin sticla rotundă în somn
încinsă de visul cioplit de surâs
respiram cu nasul turtit de maro

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă departe

Pierdută, umbră verde, pe lacul plin de nuferi
M-am rătăcit în mine... în urma ta cresc goluri.
Îmi pleacă amintiri, când turme şi când stoluri
Şi ştiu ce e tăcerea... şi ştiu cum e să suferi.

Mă veştejeşte dorul şi frunza mea se duce.
Mai am în tine prinse speranţe de-mprumut
Şi clipe de iubire, de care m-am temut.
Nerăbdător de tandru, timid le vei seduce.

Iubeşte-mă departe, în adâncimi de umbre
Crescute pe altare nestinse de durere.
Trecută prin săruturi... promisă mângâiere
S-alunge clipa stinsă din gândurile-mi sumbre.

Peste tăceri de noapte şi peste albe zile,
Un fir de amintire, predestinat uitării,
Să creasca peste frunza din marginile verii,
Cărare netezită, un drum venind spre tine.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tai cărări prin locuri neumblate de zei

adâncit în toiagul vieţii
dar aplecat uşor spre veşnicie
precum un melc care are de urcat un munte
apoi respir adânc
ca pentru eliberatul sufletului
culeg înţepenite flori pentru fluturii de zăpadă
din fereastra care încă mai dă spre lună
de nebun tai autostrăzi de omăt
pentru ultima mea dâră
precum o apăsare de om de nea fericit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Când ninge şi-nserarea e ca o nuntă veche,
Când se aude-n uliţi clinchet de zurgălăi,
Mă simt atât de singur că tu nu-mi eşti pereche,
Şi-n munte ard vechi focuri şi plâng în ochii tăi.

Din mii şi mii de versuri ce mi-au trecut prin minte,
Prin inima ce arde-a gândului rostire,
Nu te-ntrupezi din cântec - aducere aminte,
Şi nu te ţese vremea prin nevăzute fire?!

Te-aş rezidi în mine de unde-ai fost desprinsă
Ş am reface raiul din început de lume,
Ar rătăci prin cosmos privirea mea aprinsă -
De m-aş trezi cu tine, să-ţi dau al vieţii nume.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân în nemişcare

după ce te atac cibernetic
ochii mai dansează prin iarba
ce trece din mână în mână
şi lasă un sărut rece pe buze
ţii degetele în faţa oglinzii
e fereastra de intrare în cyberpunk
unde sângele frige şi nudurile
poartă rănile sărutului ce trece
printre degetele rănite de umbră

rămân uluit de barba ce creşte
în cyberspaţiu ne trimitem mesaje
ca o zână te văd apărându-mi
înainte şi după atacul cibernetic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut iar prin neumblate stepe

Te caut iar prin neumblate stepe
Cu frica-n sânge. Să te pierd subit
Mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
Speranţa c-amândoi vom reîncepe
Un vals târziu. În vals te-am învărtit
Prin colţuri noi, prin umbre de otrepe,
Când fără noi nu aş putea concepe
În dansul vieţii, pasul dezrobit.
Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorţit,
Când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,
Te voi cunoaşte, când vei fi fugit
Cu prima rază; ce trăiri sirepe
Se sting tardiv - mă sting în glas dogit.

sonet de Ionuţ Popa (5 martie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

Ochii mei ţi-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.

Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.

Ochii mei ţi-au visat
dorinţele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.

Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniştit
din licuricii de safir.

Ochii mei ţi-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.

Ochii mei ţi-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai preţios smarald
din poeziile create.

Ochii mei te-au adorat
iubite, înger – ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.

Ochii mei ţi-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristeţea despărţirii.

Ochii mei acum sunt cenuşii
şi-au pierdut strălucirea
de umbre şi neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.

poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea iubită

Frumoasa mea iubită, atât mă-ncearcă dorul,
Iar inima-mi captivă, aşa de tare bate
La uşa casei tale, ca ceasul din cetate,
Redeşteptând în suflet, neprihănit, fiorul.

Nu pot să dorm o clipă, cu gândul la idilă,
Tăcerea ta de piatră mai mult mă înfioară.
O şoaptă de iubire îţi cânt pe-a mea vioară,
Din inima-mi nebună, frumoasa mea copilă.

Dă-mi mâna ta, iubito, şi să fugim de toate,
Să evadăm din lumea în legi încorsetată!
N-avem nevoie-n viaţă, de case sau palate,

Doar de un loc al nostru, unde n-am fost vreodată,
Ca urma să ne-o pierdem, prin locuri neumblate,
Să alungăm de-a pururi, sfiala ta de fată.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-a privit cu ochii

aceia mari şi s-a simţit
vinovat pentru ceea ce nu făcuse
ochii neobişnuiţi de mari
intrau în creier prin ochii lui
sfredeleau adn-ul pupilele
gri închis şi asta l-a înfricoşat
fiindcă ştia că nu e pe măsura
acelei încrederi care-i citea
gândurile de om obişnuit
simţea că va veni un moment
în care o va dezamăgi
chiar dacă şi-ar muta privirea
în altă parte
ochii aceia mari au analizat tot
se simţea împovărat
îi venea să fugă cât mai departe
să-şi găsească un ungher întunecat
a simţit lacrimile cum îi udă
obrajii şi se scurg pe podeaua
din dormitorul imens

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărările Poetului (sonet)

CĂRĂRILE POETULUI
(sonet creativităţii)

Aleargă poetul prin universuri,
După zeiţă ce-n vers îl inspiră
Cu armonia slovelor pe liră,
Să vibreze cuvinte-n înţelesuri.

Metafore pe colier înşiră,
Când rezonează şoaptele pe stihuri,
Cu recviem îngeresc în acorduri,
Iar ochii cititorilor se miră.

Ecouri de gând înalţă pe creste,
În clipe magice, din suflet stingher,
Să le audă spirite celeste.

În privire aşterne tainic mister,
Ce-n versuri se deapănă din poveste,
Cu farmecul deşirat de condeier.

Maria FILIPOIU

sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Scriitorului (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retragerea...

O umbră de tăcere gura îmi încleştează,
Şi-un vis premonitor mă îndeamnă să aleg...
Să nu rămân în cercuri deloc primitoare,
Căci semenii din ele totu-mi vor refuza în timp,
Eu pentru cei aleşi nu însemn nimic.
N-am vrut să deranjez pe nimeni,
Cu scrisul meu copilăresc, naiv,
Doar stelele gândurilor mele să le expun voit şi gratuit
Şi să înot printre adevărate stele literare
Să le culeg lumina pozitivă, cu care să mă încarc la infinit.
Dar parese că şi aici domină concurenţa,
Uneori bolnavă de succes, aşa ca peste tot defapt
Şi spun că e un lucru minunat,
Când lucrurile au un echilibru, o limită anume:
Să nu-ţi clădeşti succese pe-a altora morminte,
Fiindcă nu e corect, nu e curat...
Departe nimeni nu ajunge,
Decât unde ne e sortit cu adevărat.
O umbră de tăcere şi lumină
Vreau să las în urma mea cuminte şi retrasă
O linişte mută de foarte mulţi dorită,
O pace, prin absenţa mea lucidă.
Am vrut prin cele scrise să spun şi eu câte ceva,
Celor ce-mi înţeleg micimea neforţată spre înalt,
Dar mă retrag frumos din lumea mituită,
Turată de ambiţii şi obsesii fără grai curat.
Vreau să rămân ce sunt în simplitatea mea neşlefuită,
Un om cinstit şi fericit cât voi putea.

poezie de Valeria Mahok (19 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai rămas

draga mea blondă din
întunericul primejdios
aproape un film horror
cu monştri întruchipaţi
în laboratorul
minţii
care s-a obişnuit să mintă
şi să-şi creeze propriile
imagini de coşmar
într-o noapte lipsită de culoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!