Scrisoare din rai

Ajuns la îngeri şi la sfinţi
Prin ploconeli şi rugăminţi,
N-am beri, n-am vin, stau ca săracul
Şi-mi pare că... am dat de dracul.

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-am bani să-mi cumpăr şi eu o insulă, stau acasă. Că tot nu-i mare diferenţa...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

O fântâna de lacrimi,
De vorbe
De vis...
Clipe vin să se-adape
Cu ce încă
N-am zis...
Nicovală răzbită
De-atâtea
Tăişuri
Purtate de gânduri
De vânt
Prin hăţişuri...
O strună ciupită
Agale
De dor,
Stau demoni şi îngeri
S-asculte
De-amor...
Punte-ntre maluri
De zâmbet
Şi chin
Sub marea imensă
De lapte
Şi vin...
Sunt...
Un gol pe deplin...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care au declarat că " talentul lui Bâlici este în cădere liberă"

Nu fac şi n-am făcut bravadă,
Dar vă răspund la gaşca toată:
Talentul vostru o să cadă
Doar dacă va urca vreodată!...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, mi-a scăpat concursul de epigrame cu tema "Luna", organizat de Nicolae Bunduri

N-am reuşit să vin cu miza,
Dar nici o îndoială nu-i:
Pe lângă-amicul meu Diviza,
Lunatici au mai fost destui...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
şi-mi netezesc calea către Dumnezeu.

stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc aşa cum vreau eu.

sunt miliardară în gânduri boeme
conştiinţa mea este ca un muzeu
îngeri mă învaţă să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele şi luna mă veghează mereu.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea speranţei

Aş citi, dar n-am lumină.
Aş sorbi, dar n-am chenzină.

Aş dansa, dar n-am cu cine.
Aş cânta, dar doar cu tine.

Aş striga, dar n-am durere.
Aş visa, dar n-am himere.

Aş pleca, dar n-am cărare.
Aş muri... n-am lumânare.

poezie de Liviu Reti (2 februarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părerea pensionarului

Am vrut să am în viaţă tihnă,
Dar n-am dorit să fiinţez,
Trimis acasă la odihnă
Când eu mai pot doar să lucrez.

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel ca tine

N-am ajuns asa departe
Daca stau si ma gandesc
Tin in mana a ta carte
Si-mi dau seama ca gresesc.

Sper sa fie totul bine
Sunt pierdut si-am sa citesc
Si-o s-ajung la fel ca tine
N-am sa te dezamagesc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Îmi plânge inima în piept
Şi sufletu-mi suspină,
Căci m-ai iubit...
Dar nu te-am vrut,
Şi sunt atât de vină.

Că n-am simţit suflarea Ta
Şi inima cum bate.
N-am chibzuit
Că apoi, cândva,
V-oi regreta prin fapte.

Îmi pare rău,
N-am vrut să aud,
Chemarea sinceră din suflet,
N-am preţuit iubirea Ta,
Curată, ca şi lacrimile multe.

Mă ierţi, te rog,
Căci am greşit,
Apatic fiind faţă de Tine,
Te-am supărat, te-am chinuit,
Când mă iubeai pe mine.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec, şi-mi pare rău că n-am putut face lumea mai bună.

citat clasic din Ion Lucian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă

N-am crezut să-nvăţ a-nţelege vreodată,
Ale tale tainice şi gingaşe poezii,
Ce mă cufundau odată...

În apele adânci, pustii.
Degeaba strig şi plâng ingrozitor,
În noaptea palidă, senină,
Căci tu acum dormi liniştit,

Scăldându-te-n tihnă.
O, unde esti, Eminescu?!
Plecat-ai tânăr între sfinţi
Şi cui o să-i mai zic acuma,

Ale mele rugăminţi?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Gheorghe Bâlici, autorul volumului "Coşul minim de râs"

Înarmat cu mult venin,
N-am putut să zic nici "pâs"...
A recunoscut senin
Că volumul... e de râs!

epigramă de Constantin L. Moldovan din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă şi Fabulă "Donici, cuib de-nţelepciune", Chişinău (septembrie 2011)
Adăugat de Constantin L. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcălit de aparenţe

Săturat burlac să steie,
Unul s-a-nsurat, săracul,
Cu un înger de femeie,
Da-n curând a dat de dracul!

epigramă de Ioan Frenţescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (28 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru contemporan)

N-am crezut să-nvăţ a-nţelege vreodată,
Ale tale tainice şi gingaşe poezii,
Ce mă cufundau odată...

În apele adânci, pustii.
Degeaba strig şi plâng ingrozitor,
În noaptea palidă, senină,
Căci tu acum dormi liniştit,

Scăldându-te-n tihnă.
O, unde eşti, Eminescu?!
Plecat-ai tânăr între sfinţi
Şi cui o să-i mai zic acuma,

Ale mele rugăminţi?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am drept să stau

N-am drept să stau, nici să privesc în urmă,
cât am un steag şi un duşman înrăit —
nu-n perii albi şi-n viaţa ce se curmă,
ci-n jertfa mea se-arată cât am trăit.
Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an
şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu faţa la duşman.
Tot mai grăbiţi trec anii înainte
şi-s tot mai rari vitejii luptători;
în loc de fraţi îmbrăţişăm morminte,
jelim pe steaguri fără luptători.

N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ şi nici în cer ai mei,
de n-aş lupta să treacă mai departe
solia lor, cum au adus-o ei.

N-am drept să stau, o torţă-mi fac fiinţa,
arzând, s-arăt pericolul străin,
să pot trezi eroic conştiinţa
în toţi ai mei câţi sunt şi câţi mai vin.

Când voi vedea că-nfrânt păcatul zace
şi-ai mei uniţi că merg desăvârşit,
abia atunci voi şti şi eu că-n pace
am drept să merg spre-odihnă, liniştit.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce ştiu despre Dumnezeu e din cărţi. N-am avut revelaţii. N-am ajuns în faza să aud voci.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am ieşit din rând

Să nu ies din rând,
să nu merg în faţă,
La rău să nu mă plâng,
Dumnezeu aşa mă-învaţă.
Cât am fost în viaţă, n-am ieşit din rând.
Nici n-am mers în faţă, am ţinut de rând.
Am rămas acolo, unde-i locul meu.
N-am fost un Apollo, nici n-am fost un zeu.
Am măsurat timpul, doar cu pasul meu.
N-am văzut Olimpul, cred în Dumnezeu.
De la El am primit viaţă, Lui m-am închinat,
El mi-a dat povaţă, El m-a luminat.
Cât am fost în viaţă, El m-a ocrotit,
Iar când s-a rupt aţă, tot El m-a primit.
De-abia atunci,
Cu credinţă-n suflet, am ieşit din rând,
să stau şi să cuget, cine-am fost şi cine sunt.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi furaţi de fericire

N-am uitat cu ce cuvinte, mi-ai spus tânără fecioară,
că în viaţă pentru tine, iubirea e o comoară.
N-am uitat nici fericirea, când mi-ai dat în vara toată,
cea mai caldă-îmbrăţişare, ce putea s-o dea o fată.
Erai zveltă căprioară, alergai prin lunca verde,
mă chemai să vin la tine, unde lumea nu ne vede.
Animat de a ta iubire, priveam zarea necuprinsă,
să vin şi eu lângă tine, m-aşteptai cu mâna întinsă.
Am savurat iubirea noastră, pe fânul proaspăt cosit
şi furaţi de fericire, îmbrăţişaţi am adormit.

poezie de Dumitru Delcă (august 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie şi una de epigrame - Gheorghe Bâlici

Te rog să nu te superi rău, bădie,
Îţi spun direct un fapt adevărat:
Ţi le-am citit pe primele o mie,
La celelalte n-am mai rezistat.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De zece ani

De zece ani n-am mai auzit privighetoarea,
Eram cu o femeie pe marginea unui râu, în munţi,
Şi roua se aşeza, ca un dar din cer, pe faţa noastră, pe iarbă.
De atunci n-am mai auzit privighetoarea,
Trilul acela care tăia noaptea
Ca un pumnal mătăsos şi-mi dădea
O copleşitoare suferinţă. Las deschisă fereastra,
Aştept sub copacii marelui bulevard
Sau în parc, ca şi cum cineva mi-ar fi dat
O misterioasă întâlnire.
Oraşul respiră ca un plămân uriaş
Şi zgomote felurite vin de la depărtare,
Apoi se sting, ca apa care se scurge printre pietre,
Dar nu aud, nu aud privighetoarea,
De zece ani n-am mai auzit-o şi sunt trist,
Presimt că nici în noaptea asta nu va veni,
Poate niciodată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!