Frumoasele vremuri vechi (Baladă)

În veacul nostru, când doar viciu e crezare,
Când aurul ia locul, al cinstei şi-al iubirii,
Cum vrea virtutea să mai dea în floare?
Buna-credinţă nu se-arată firii.
Nimic nu e de seamă, murdar e peste tot.
La douăzeci de ani, plictisul în inimi ne cuprinde.
Şi-atunci de ce să mire că, precum Don Quichotte,
Regret vremuri frumoase şi vechi, de mai-nainte?

poezie celebră de Iulia Hasdeu (20 octombrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăuşan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau cum să crezi şi în virtute,
Când aurul e singur zeu
Şi bogăţia, pe-ntrecute,
Se-nalţă-n falnic apogeu?

catren de Iulia Hasdeu din poemul, Poveştile feerice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet şi mire

În primăvara mea şi-al ciocârliei cânt,
Tu poţi fi un mire îmbrăcat în cuvânt!

distih de Iulia Mirancea (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri vechi...

În vremuri vechi, băieţi şi fete,
Se adunau în şezătoare,
Şi-şi răsuceau în mărţişoare -
Dorinţele împerechete!

Cântau, dansau, pe îndelete,
Ori îşi furau vreo sărutare,
În vremuri vechi, băieţi şi fete -
Se adunau în şezătoare!

De prin păduri strângeau buchete,
De flori să-şi pună-n scăldătoare,
Sau în cununi, floare cu floare,
Îl invocau pe Dragobete -
În vremuri vechi, băieţi şi fete!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (23 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca Faust am o singură dorinţă doar
Să-l înţeleg, să-l aflu pe Dumnezeu mereu
El nu vrea să mă mai asculte, e-n zadar
De când nu cred orbeşte în Dumnezeul meu.

catren de Iulia Hasdeu din Destăinuiri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt douăzeci de ani...

Sunt douăzeci de ani şi încă unul...
N-aş vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toţi spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.

Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu ştiu un lucru care-i ţinta vieţii:
Să ţii un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roşu-al meu şi-al dimineţii.

E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.

Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Şi cerul se întunecă-n frumos
Însângerat şi vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi iubeşti mai mult patria, când ai trăit departe de ea un timp şi când ai ascultat ce spun şi cum o judecă străinii.

citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

APARENŢE TRECĂTOARE

Juvenilă dar abilă
Mofturoasă dar frumoasă
O văd zilnic pe ecran
Zi de zi si an de an.
Pune si de o cafea
Să avem ce comenta
Când postează vechi citate
Incepând de la Socrate.

Pân-aici frumos se pare
Dar mă-ncearcă o-ntrebare
Dincolo de plasmă ce-i?
Suc de fructe, ceai de tei,
Sau ascunsă o tristeţe
Ce nu vrea să dea bineţe,
Si se-arată numai floare
Aparentă, trecătoare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini

Mi-am cumpărat blestemul
De la un târg de cai,
Ei îi spuneau talent...
Eu nu aveam pe ce să îmi cheltui
Singurătatea şi sufletul.
După un timp
A început să îmi intre sub piele,
Căuta fărâme din pierderile mele...
Ei îmi spuneau poetă,
Eu nu mai aveam nimic de pierdut,
Aşa că am lăsat acest viciu
Să mă posede... nimic absurd.
Aş fi ales un armăsar pur sânge,
Dar nu ştiam să călăresc
Precum o adevărată curvă...
Ei îmi spuneau că nu pot mai mult,
Eu... începeam să nu mai ştiu nimic
Şi am ajuns să regret
Sau să nu regret...
Nu poţi să mori doar dintr-o aventură poetică!

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că nu trebuie să vă mai spun, domnii mei, cât îmi e de neplăcută îndrăzneala acestui ticălos. În veacul nostru pus pe îndoială, ascultând asemenea minciuni bătătoare la ochi, oamenii care mă cunosc vor fi înclinaţi să nu mai dea crezare nici faptelor reale cuprinse în isprăvile mele cele adevărate.

Gottfried August Burger în Aventurile baronului Münchhausen, Prima aventură pe mare (1786), traducere de Ion Marin Sadoveanu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Spune-mi ce ştii că îmi plăcea cândva
Şi ce-obişnuiai să îmi spui adesea,
În braţe mă strânge, şopteşte-mi ceva
Că-n braţe mereu să îţi stau vei vrea.

Iubire-ţi să-mi dea un avânt şi-un zbor,
Departe de tine şi-aproape să-ţi fiu.
Iubirea ta face totul mai uşor
Şi când mă iubeşti nimic nu-i pustiu.

Crezi tu c-ai putea să te răzgândeşti,
Totul de la capăt să-ncercăm din nou?
Am putea fi noi şi să mă iubeşti
Chiar de te prefaci, eu sunt tot ca nou.

Hai să fim la fel, numai tu şi eu
Inima pe tavă să ne-o oferim!
Eu te voi striga, tu m-auzi mereu
Zi şi noapte-ntr-una să ne tot iubim.

Dă-mi voie să-ţi simt dulcele tău piept
Lângă a mea tâmplă pulsul tău să bată.
Eşti tot ce-mi doresc, oricând te aştept
Cu a inimii poartă descuiată.

De vreodată-n viaţă n-am băgat de seamă
Că plângeai sau poate sufletu-ţi plângea,
Tot voi fi acolo şi de simţi, mă cheamă
Că oriunde-aş sta, te voi ajungea.

De-mi vei da crezare, nu o voi trăda,
Eu trec peste toate şi nu mă prefac,
Aceiaşi suntem, nu ne-om lepăda
Cu inimi legate ce nu se desfac.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciu

Obligaţi s-avem serviciu,
Munca era ieri un viciu;
Ca şomer, în vremuri noi,
Aş vrea viciul înapoi!

epigramă de Constantin Mîndruţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (25 iunie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina a fost tocmită de către Dumnezeu să dea strălucire iubirii în veacul vecilor, precum şi acelor suflete care cred cu desăvârşire în ea...

Ştefan Radu Muşat în Recurs pentru Lumină (19 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubim cu adevărat, Eul nostru, musai să se dea la o parte, din faţa totalei dăruiri! Altfel, tot ce primim, oricât ar fi de măreţ, ne este inutil!

Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evantaiul

E-o mică jucărie din veacul cu marchize,
Cu aur şi agate mânerul e-ncrustat;
Paleta-i de mătase cu linii delicate
Pe sâni de alabastru, frumoşi, a tresăltat
.............................................
Ah, dacă evantaiul, ce toate le văzu,
Ar fi să glăsuiască, ce povestiri ar spune!
De-atâtea ori iubirii el sfetnic tainic fu,
În buduarul plin de marchize şi-a lor lume.

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Versuri, proză, corespondenţă (iulie 1885), traducere de Victoria Ana Tăuşan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploios

Picură iar, cu bile ce se sparg peste necazuri noi,
Ca-ntr-un masaj benefic să adoarmă gânduri,
De la eşecuri, amânări, când nu mai merg zilele ploi...
Ce n-au mers niciodată de altfel, în atâtea, atâtea, atâtea rânduri.

E precum salt, când baţi cu pas elanu-n groapă
Şi-n loc de zbor te frângi rănit, întins pe sol,
Când încercări s-au terminat, orice speranţă şchioapă
Şi iar şi iar, la linia de start, e numai vid, e gol.

E contra firii, a naturalului, cum picurii din nori,
Ce grei cum sunt se înalţă în caier şi se desfac flocoane
De alb imaculat, se murdărind în gri, adeseori...
Cum oare ghinion nu poate şi el să se evapore-n broboane.

De rău s-ar putea stoarce, cum ce-i murdar se spală
Şi, pus la vânt, cum visul, s-ar aroma balsam...
N-ar mai fi deznădejde, leac ar fi de-orice boală
Şi tot s-ar şterge, pur, cum ploaia în pic... pe geam.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Când doar şapte ani eu aveam?
Plânsul te roagă şi inima te cheamă,
Vino-napoi sa fim cum eram!

Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Cand sunt pusă l-acencare?
Viaţa mi-e chin şi se destramă,
Pe mormânt îţi pun o lumânare.

Curg lacrmile-orfane pe obrazul fin...
Ia-ma, Tu, Doamne, vreau si eu sa vin!
Să-mi strâng la piept mama!
Şi să-mi pansez rana!

Unde eşti mamă, să-ti vezi nepotelul?
Să-l legeni şi să-i cânţi cum îmi cântai..
Să vezi cum mi se pune pe deget inelul
Şi-nvăţ sa iubesc cum tu pe tata-l iubeai.

Parfumul ţi-l simt şi-acum peste tot locul...
Şi dorul mă cuprinde în fiecare seară
Aş vrea să am mămico acum norocul...
Să îţi văd chipul pentru ultima oară

Iartă-mă mamă dacă ţi-am gresit...
Şi iartă-mă dacă o să mai gresesc...
Poate cat ai trăit te-am dezamăgit,
Dar îţi spun mămico că acum regret!

Eşti un luceafăr printre mii de stele,
Si lacrimile curg pe obrajii mei...
Doar cerul întelege a noastră durere...
A copiilor orfani printe goale alei...

poezie de Iustina Elena Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când e vorba de salvarea patriei, a-ţi face datoria nu înseamnă nimic; pentru a fi de ajuns trebuie să-ţi faci mai mult decât datoria.

citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etapele şcolare şi academice ale vinului: must: vin preşcolar; tulburel: vin în clasele primare; vin tânăr, de 1 an: vin la gimnaziu; vin vechi de 2-10 ani: vin la liceu; vin vechi de 11-25 de ani: vin la colegiu; vin vechi de 26-50 de ani: vin la facltate; vin vechi de 51-75 de ani: vin cu doctorat; vin vechi de 76-100 de ani: profesor universitar; vin vechi de peste 100 de ani: academician.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi spre nimic

Va veni şi acel timp,
Al tăcerilor imense,
Când trifoiul de pe câmp,
Nu voi şti când înfloreşte.

Nu voi şti poate nimic,
Nici cum creşte firul ierbii
Şi din locul din pământ,
Nu voi şti cum urlă cerbii.

Va veni şi acel timp,
Al tăcerilor profunde,
Fără gându-mi recitând,
Din poemele nocturne.

Şi-atunci linişte şi pace
Şi-atunci gloduri de pământ
Mă vor legăna în braţe,
Fără braţele să simt.

Cine ştie cum va fi,
Când sub pleoape va fi negrul,
Poate negrul nu va fi
Şi nimicul va fi zeul.

Poate e adevărat
Şi doar sufletul trăieşte
Şi lăsând trupu-mi uscat,
Va trăi altă poveste

Îmi e greu să mă gândesc,
Când va fi să fie timpul,
Singur să mă părăsesc,
Să m-amestec cu nimicul.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas gemând

Solitar, ca-ntr-un pustiu de râuri
Îşi soarbe necontenit durerea
Culegând din al meu dor, frânturi.

Îl vedeţi, tăcut şi rece fiind
Şi-atunci, nepăsător, îl credeţi
Că trece peste voi, murind.

Dar, apropiaţi a voastre inimi
Şi simţiţi cum geme-n sine,
Străbătut întruna de lumini.

De ani întregi fidel tot bate,
La locul sau cel prăfuit
Omul viaţa şi-o socoate.

Ştiţi voi oare că fiece ticăit
De voi l-aţi şi pierdut,
Pentru el e-un prunc iubit?

El nicicând nu a uitat
Deşi, de mult a fost,
Prima clipă ce-a creat

Cu amar, de-atunci, aşteaptă
Ca o clipă, doar,
Să o vadă vie, coaptă.

Gemând, copiii-şi duce
Zi de zi, doar în mormânt,
Şi niciunul nu se-ntoarce.

Dar, iubind, mereu el ştie
Că toţi cândva vor fi-nviind
Şi-atunci nici moartea n-o să fie,

Nici clipe reci şi muritoare
Nici alb mormânt cu iz de floare
Nici negre văi, pustiitoare.

Ceasul ticăie gemând,
Printre lacrimi, el priveşte
Şi măsoară timp, sperând.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!